837 matches
-
pungași, Iar partea ta de glorii Vândută-i la rândași. Unde erau titanii Ce astăzi se fălesc, Când dacii făceau danii Din os împărătesc? Ei au cioplit în scripte Tezaur spre urmași Și au învins în lupte Mulți din acei trufași. Cum pot veni azi unii Să-și ceară legământ, Când dacii sunt stăpânii De drept pe-acest pământ?! Pe-aceste plaiuri sfinte Domnește doar un trup Ce strigă din mormite Cu glasul său de lup: ,,Deșteaptă-te române”! Ridică-te
UN NUME ȘI-UN RENUME de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380583_a_381912]
-
autorul, o nuanță creatoare, dar pot constitui și o erodare sufletească umană, în așa fel încât forma de îmbrăcare a ideii în limbaj filosofic poate determina alteori “drumul spre infinite posibilități de rătăcire pe care nevoia de absolut a omului trufaș le dogmatizează în ideologii cu soteriologii sinucigașe”. De aceea, “replica misticilor e implacabilă: omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regulă, vexațI șI abuzațI fiind, sunt plini de patimi subiective, care le consumă orice urmă de luciditate șI
PUTEREA CUVÂNTULUI, CRONICĂ DE DR.VICTOR CONSTANTIN MĂRUȚOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380596_a_381925]
-
vale, O herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Când foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Și nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pe vale,O herghelie de neastâmpăr plină.Nebuni de vis hoinar peste câmpie,Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa,Cănd foamea îi încinge mai aprinsăEi pasc pe pajiști - nimeni să-i reție.Iepe sirepe alăpteză-n voie,Iar armăsarii le păzesc trufași,Si nechezând arată că sunt așiîn lupte și păzesc de bunăvoie.Și clocotul îi duce către searăPe drumuri și cărări cu luturi moi,Se-opresc ades cu botul în trifoiși cu nesaț adulmeca pe nară. Iar coame albe scutură în
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pentru noi Semnau prima scrisoare... Ci, de acum e dovedit Că suntem neam de geniu; Sumerienii au cioplit Hăt, după un mileniu Alt scris al lor, însă vrăjmași Ai țării și ai noștri, Se fac a nu știi și-s trufași Făcând încă pe proștii... Dar câtă vreme ai să taci Cât inima ți-e frântă...? De dinainte chiar de daci, Ești ginta neînfrântă. Nici un imperiu sau norod Deși ți-a smuls din trupu-ți, Nu a durat vreun arc de pod
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
uriașe rezerve financiare, realizări senzaționale, proiecte amețitoare) atunci când, de la vârful și până la baza piramidei sociale, se dorește mai mult, mai repede și mai bine. De pildă, în toată perioada shogunatului (din 1192 și până în 1867), Japonia a trăit într-o trufașă izolare, plătind costurile sociale ale acestei politici contraproductive. Dar anul 1867 a venit cu Restaurația Meiji: Japonia schimbă macazul politic la 180 de grade, începe procesul de modernizare în absolut toate sferele de activitate (economie, învățământ, cultură, transporturi, comerț, cercetare
DE VOTĂM SAU NU VOTĂM, RĂU-N ŞI MAI RĂU SCHIMBĂM! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381034_a_382363]
-
aprins în lumânări zăbrelele și au luminat văzduhul cu flacăra Colindelor și dragostea Iubirii lor de Hristos, de Măicuța și de Neamul nostru prea ales și prea des prigonit: „Primește-ți, lume, țărna înapoi,/ Că cerul nu ne-a vrut! Trufaș și rece,/ N-a vrut nici o centime să-și aplece/ Nici creștetul, nici poalele spre noi.// Pornisem dârji să dăm năvală-n el/ Și toată lumea s-o cărăm în stele,/ Dar vitregii, căderi și toate cele/ Pe suflet ni s-
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUPA SORȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Zidiți în cochilia de fantasme, Abrutizați de dogme sau plăceri, Absenți la tot, refugiați în basme, Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri. Ne închinăm la-nvățături abstracte, Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm. Ființe de carton, nu suntem apte Nici dragoste, nici ură s-arătăm. Ne-nghesuim, tăcuți, pe-o rogojină De-orgolii reci, ce
CUPA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381199_a_382528]
-
a ta mai mult decât, chiar mie... V. CUPA SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Zidiți în cochilia de fantasme, Abrutizați de dogme sau plăceri, Absenți la tot, refugiați în basme, Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri. Ne închinăm la-nvățături abstracte, Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm. Ființe de carton, nu suntem apte Nici dragoste, nici ură s-arătăm. Ne-nghesuim, tăcuți, pe-o rogojină De-orgolii reci, ce
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ne-nvinge firea, Când clipa-i înecată de venin. (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Zidiți în cochilia de fantasme,Abrutizați de dogme sau plăceri,Absenți la tot, refugiați în basme,Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.Ne închinăm la-nvățături abstracte,Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm.Ființe de carton, nu suntem apteNici dragoste, nici ură s-arătăm.Ne-nghesuim, tăcuți, pe-o rogojinăDe-orgolii reci, ce-ndeamnă la eșec
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Ilorian cu mâinile subțiri ca firele de crini împreunate pe piept, ca în semn de închinăciune, aștepta sărutul prietenilor care lăcrimau la cuvintele duhovnicești exprimate de preotul paroh, Popescu Florea, un preot solid, puternic, asemuind unui voievod, cu un chip trufaș de sfânt, desprins dintr-o icoană. M-a impresionat până la lacrimi slujba completă, (cca. trei ore), pe care, preoții ăștia, tineri, o țin, cum se zice, de ochii lumii. Când, în final, a ținut o prelegere despre copilăria și viața
VÂLCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380881_a_382210]
-
-n gând,am avut, De răul crescut pătimaș,iar in minte, De ruga nespusă,deși-aș fi putut, S-o simt,s-o trăiesc,sau s-o spun în cuvinte! M-acuză,de lipsa de lacrimi și plâns, De cuget trufaș,de lipsa iubirii, De false comori,ce în viață am strâns, Trăiri de moment,pe calea pieirii! De ochi ce nu plâng,dureri ce nu văd, Nu c-ar fi orbi,ci refuză să vadă, Pe frați ce se zbat
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
-n gând,am avut,De răul crescut pătimaș,iar in minte,De ruga nespusă,deși-aș fi putut,S-o simt,s-o trăiesc,sau s-o spun în cuvinte! M-acuză,de lipsa de lacrimi și plâns,De cuget trufaș,de lipsa iubirii,De false comori,ce în viață am strâns,Trăiri de moment,pe calea pieirii! De ochi ce nu plâng,dureri ce nu văd,Nu c-ar fi orbi,ci refuză să vadă,Pe frați ce se zbat
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Crăiasa cea mândră și aprigă a Zăpezii, se opune cu toate forțele unei înfrângeri iminente și inevitabile, dar Demiurgul e nestrămutat în convingerea Sa. Ca un părinte indulgent ce e, a permis fiicei rebele să-și satisfacă temperamentul vijelios și trufaș, într-o luptă nefirească și inegală, în speranța că a mai învățat o lecție despre Vreme, Natură și Univers. Referință Bibliografică: Revanșă pierdută / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi de Autor
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
Mare „ cu obrajii îmbujorați de berea băută, de câtă carne de ied și gogoși fierbinți mâncase...”, dar hotărâtă să facă ordine, adică să alunge de la sărbătoare pe fetele „ chiaburului” Ion Găvănescu; Gena (a doua soție a dascălului) este „o femeie trufașă, aproape analfabetă și, mai mult ca sigur, hoață...”. Scrierile autobiografice sunt cele mai convenabile, fiindcă scriitorul, devenit narator și personaj, vorbește despre sine, străduindu-se să se poziționeze în situațiile cele mai avantajoase, ceea ce nu este rău deloc, fiindcă este
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPIL NEDORIT” DE ION ŞI NELLY GOCIU de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374574_a_375903]
-
învelesc în frunze uscate ( fost verale ) Iubito, vine toamna, cețoasă și străină - Ai fost mereu adepta ideilor impare ( Dând de-nțeles că, faptic, doar timpul e de vină...) Femeie ruginie, a buzelor-vioară... Am coborât cărarea ce duce spre uitare, Mișcările trufașe, intimități furate Le-am contopit în mine, le-am adumbrit în zare. Iubito, vine toamna...Ți-am pregătit eșarfe Din frunze seci, uscate... Sub cerul gol și mut, Pe ramurile-n salbe, pustii și scuturate, Stau sufletele noastre, strict modelate
IUBITO, VINE TOAMNA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373496_a_374825]
-
pronia cerească, Atunci când vitregia vremii doare. Plină de frumusețe și adesea dorită, Pentru ale ei gusturi și esențe fine, Femeia toamnă știe să fie iubită Și este ca un dar din sferele divine. E sigură pe ea și e mereu trufașă, Privește înțeleaptă al vieții trecut, Îmbrățișează vântul ca o pătimașă, Femeia toamnă râde și plânge tăcut. Iar când rugina intră prin creneluri Și vântul suflă-n șoaptă melopee, Norii storc râu de lacrimi din cerneluri, Ofrandă toamnei cu chip de
TOAMNA CU CHIP DE FEMEIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371384_a_372713]
-
soarele cu razele calde, tristețea-i aduce furtuni de lacrimi, supărări ca uraganele ce produc calamități terestre determină umanitatea să se transforme în bestialitate, fericirea, ca o rafală de vânt ne inundă uneori, făcându-ne împliniți, vanitatea te face mândru, trufaș, indiferent, ura te face șarpele care împroașcă venin peste tot pe unde treci, și câte și mai câte sentimente te mai stăpânesc! O fi semănând cu forma noastră umană din momentul în care ni se plămădește în trup odată cu nașterea
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
o pasiune pentru ordine și pentru anticomunism (acesta este cazul majorității reprezentanților intelectualității tradițio¬nale), în sfârșit alții dornici să introducă în Hexagon unele ele¬mente de inspirație fascista (corporatismul pentru extremă dreaptă, clericala, un executiv forțe și un patriotism trufaș pen¬tru majoritatea membrilor din Ligi etc.). În sfârșit, în jurul acestui nucleu închegat pentru care Italia și Germania constituie până la urmă un model, există o întreagă gamă de atitudini indivi¬duale, ale unor grupuri sau reviste care, fără să-și
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ, ACCIDENTAL, VALOAREA ARTISTICĂ, SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371531_a_372860]
-
fantastice? - Cum așa? se miră David, în timp ce schița un desen cu mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig și mi-am încheiat hanoracul. Am măsurat terasa în lung și-n lat, cu brațele încrucișate
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
care s-a spânzurat. De Iuda și-a lui ispravă, mai mulți înțelepți au spus, că nu-i faptă mai mârșavă ca trădarea lui Iisus. Iuda, trădător a murit. Dar trădarea a rămas și Pământul a-mpânzit. Să crească-n suflet trufaș. Din vol. ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești" Autor, Maria Filipoiu Sărbători Pascale binecuvântate, tuturor cititorilor! Referință Bibliografică: PATIMILE LUI IISUS / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1559, Anul V, 08 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
PATIMILE LUI IISUS de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374978_a_376307]
-
Și cât de frig mi-e în destin. Mă doare acum, ca altădată, Ce cruntă soartă să primești, Când ești curat și fără pată, Iubire, pe care o contești. Ce pot să fac? Să te păstrez? Să-ți iert purtările trufașe? Când totul luptă ca un crez Iubirea nu e ucigașe! Nu mai e loc de suferință, Nu mai am anii să îndur, Te rog să crezi, să ai credință Nu mai sunt de mult un trubadur. Mă îndrept spre liniștea
MI-E UN DOR NEBUN DE TINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373935_a_375264]
-
lume, să poată culege furtuna nechibzuinței de care, chiar și acum în ceasul al doisprezecelea, continuă să dea dovadă: poluare cât încape, cruzime, neliniște, perfidie, boli cu toptanul și accidente cu carul. Toate ca toate, dar iată două mari și trufașe paradoxuri, în care grosul omenirii (fericiți sunt acei puțini pământeni ce încă n-au încăput, ori au scăpat cu fuga din ghearele acestei harpii!), grosul omenirii, prin urmare, continuă - aidoma viermelui cuibărit în hrean - să se bălăcească: 1) Nu numai
CATASTROFALELE AVANTAJE ALE MAŞINISMULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373951_a_375280]
-
în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Privind o floare tresărim, O mângâiere urcă-n cer, Parfumul ei îl regăsim Și-l savurăm ca pe un mister. Tu ești o floare între flori, Îți sărut petalele trufașe Te-am admirat până în zori Iubirea mea nu este lașe. Sărutul tău mă coplesește, Închid ochii și visez, Inima mă înebunește Și îmi cere să cedez. Încerc să pun ordine-n gânduri, Mă arde flacăra iubirii, Sufletul îmi oferă daruri
SĂRUT SUFLETUL TĂU SPECIAL de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375429_a_376758]
-
nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă și o mustăcioară subțire și ascuțită ca o coadă de rândunică. Pe cât de frumos era la chip și la trup, pe atât de trufaș era acest flăcău. Multe fete se străduiau să îi iasă în cale dar nici una nu reușea să îi intre în voie. - Săndruțu tatii, îi zicea bătrânul miner care numai sănătos nu era după o viață întreagă de scormonit muntele, ar
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]