3,247 matches
-
asemenea ochilor de capul în care stau, dar nu îl văd niciodată. Ce fel de uitare este aceasta, pe care textele amintite fugar o evocă? Ea seamănă cel mult cu tema uitării angajate în intuiția universalului, dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii discuții: dacă faptul de a păstra în memorie evenimentul obiectiv al trecutului glisează spre păstrarea sa
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
te voi cuprinde/ La piept strîngîndu-te tăcută/ Pe-un colț de cer, necunoscută,/ O nouă stea se va aprinde.// În noaptea cînd te voi cuprinde.// În noaptea cînd voi fi a ta/ Va răsări o nouă floare/ Și vraja ei tulburătoare/ Pămîntul va îmbălsăma.// În noaptea cînd voi fi a ta” (Dor nestins). Ei, așa da! Iar de-acuma să te ții dezlănțuire și revărsare de patimă, ca răzbunare rezolută pe atîtea frustrări: „O, tulburarea ce-o vezi în ele/ E
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
monstru și numai în ultimul tablou devenea Făt-Frumos. Eleva care eram atunci, stătea adeseori în culise (și cînd nu avea de dansat în jurul vrăjitoarei - interpretată de Marieta Anca), ca să urmărească jocul acestui minunat actor, ușor teatral, dar de o sinceritate tulburătoare. Mai târziu, mi-a rămas puternic imprimată în memoria vizuală imaginea lui în Ion din Năpasta, sau în jocul de o modernitate aparent surprizătoare din filmul lui Pintilie, Reconstituirea. Poetul Emil Botta este la fel de tulburător, alunecând între fantastic și realități
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
teatral, dar de o sinceritate tulburătoare. Mai târziu, mi-a rămas puternic imprimată în memoria vizuală imaginea lui în Ion din Năpasta, sau în jocul de o modernitate aparent surprizătoare din filmul lui Pintilie, Reconstituirea. Poetul Emil Botta este la fel de tulburător, alunecând între fantastic și realități crude, între dramatism și gânduri jucăușe, dar totul îmbrăcat în nuanțe de o delicatețe extremă. Această delicatețe a nuanțelor, nostalgice sau jucăușe, a fost evidențiată și de montarea lui Miriam Răducanu. Dar această fluiditate poate
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
nu e legată de starea economică sau politică a României, ci de filmele pe care le-am văzut atunci și de cărțile pe care le-am citit.” Și adaugă el: „Filmele m-au făcut să trăiesc mai intens decât viața.” Tulburătoare afirmație pentru cineva care exprimă oricum direct impresia că intensitatea vieții nu-i lipsește câtuși de puțin. Realizez cât de inadecvat sună și termenul de „cronică” cu privire la reflecțiile lui Cristian Tudor Popescu despre film. Ele sunt, mai degrabă, niște microeseuri
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
specific, fosforescent și vezicant, căci și pe acest tărâm CTP este un inventator de: kivetsch, sclaveți, encomniasme, bâlcism, parapsoi etc. Volumul lui Cristian Tudor Popescu, Filmar, este un fel de Amarcord al literaturii despre film, în cele din urmă, un tulburător exercițiu de singularitate proiectat în dimensiunea nostalgică din care se alimentează mereu marea cinematografie.
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
absent, se însingurează în nefericirea lui. Eu sunt aceea care trebuie să-i ridice moralul, ceea ce, cu pesimismul lui activ, e un travaliu sisific”. Despre ea, mai nimic. Pariul decenței e câștigat, deși are, apropo de crizele agnostice, o revelație tulburătoare citind Agendele tatălui (îngrijite de Gabriela Omăt): „mă întreb brusc, de parcă aș avea o iluminare, ce boală a lovit «dinastia» asta a Lovineștilor, care vrea pentru țară și literatura ei binele cu sila și e în stare să se sacrifice
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
un an în urmă - și ne-o prezintă calm și trist, dar fără patetism. Rostește, imploră, cântă, declamă pe versurile lui Pasolini despre mamele lașe, mediocre, feroce, dedicând poezia pasoliniană celor două femei dispărute. E o poezie ce frizează insuportabilul, tulburător de adevărată însă. Ce spune Pasolini despre mame? Că-s lașe cu toate crescându-și copiii să-și plece capul pentru a cere o slujbă, pentru a fi practici și a nu-i ofensa pe cei privilegiați. Mame mediocre care
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
și „Amintiri nostalgice”. Unele lecturi provin din relatările altora, oameni de seamă din Domnești, așa cum putem exemplifica: „Durerea unei iubiri”, preluată din memoriile profesorului universitar Petru Ionescu-Muscel, despre o pasiune din copilărie, pentru frumoasa Nișeta, o țigăncușe de un farmec tulburător. Alte povestiri își trag izvoarele direct din istoria medievală, de la Basarab și mai de departe, reînviate printr-un timp al prezentului permanent, în măsura în care acele izvoare păstrează un filon al realității, pe care ni-l transmit cu aceeași emoție ca odinioară
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]
-
merit va fi revenind și abilei regii a începuturilor. Care sunt memorabile și care evită căderea în particular. Așa începe, de exemplu, cronica despre corespondența dintre Mircea Zaciu și Marian Papahagi: „Când trăiești printre literați, una dintre experiențele cele mai tulburătoare e pasul brusc prin care trec în istoria literaturii oameni pe care i-ai cunoscut. Îi vezi încă, printrun fel de ecran transparent, îi vezi uneori chiar mai bine decât înainte, dar nu-i mai poți atinge. Neprețuiți, valoroși sau
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
unei anumite legături inevitabile cu Celălalt. Cărțile sînt Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, un studiu pe cît de doct pe atît de accesibil apartinîndu-i lui Jean Delumeau, si Iertarea, un eseu în de-acum cunoscută (cititorului român) manieră tulburătoare, aforistic-speculativă, si totusi auster argumentativa, a lui Vladimir Jankelevitch. Ambele cărți tratează chestiunea iertării, Delumeau în cheie istorică și focalizata pe religie într-o perioadă bine determinată, Jankelevitch la un nivel pur teoretic și filozofic. Dar, în esență, ambele sînt
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
putea da păcătosului, ci simplă să reușită de a pătrunde în intimitatea lui vinovată. De altfel, Delumeau o spune singur: uneori, torturile conștiinței celui ce se confesa erau atît de mari, dramă acestei ieșiri în lume a sinelui atît de tulburătoare, încît absolvirea era dată că recompensă pentru acest travaliu interior, prin esență să expiator. Întrebarea cu care se încheie studiul lui Delumeau este cea firească: ajuta într-adevăr confesiunea celui ce se confesa? Îi aducea acea mult promisă liniște și
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
ca în Anglia protestanta nu se mai practică, în secolul al XVIII-lea, deloc confesiunea. Firește că putem interpreta concluziile și de altfel toate afirmațiile lui Delumeau în diverse chipuri. Pentru mine, însă, morală acestei istorii a confesiunii este una tulburătoare: mărturisirea, ca ieșire a sinelui din sine, este nu doar greu de obținut (unii ar putea merge pînă la a o declară imposibilă, oricît ar dezminți o asemenea pesimista abordare valul de pacienți ai cabinetelor psihiatrilor), ci și periculoasă. Cum
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
în două volume e faptul că, vrînd să fie un jurnal al ultimilor ani din anii ^50, înaintea recluziunii, textul ajunge să capete alura unui român, alura unei incitante narațiuni epice, începînd cu Prologul extraordinar, una din prozele cele mai tulburătoare din literatura română. Caietul albastru uitat dinadins în plasă vagonului în timpul călătoriei de la Cluj la București în ianuarie 1956 spre a fi salvat în momentul cînd indivizii năvăliseră în vagon să-l aresteze pe autor înainte de a ajunge în capitală
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
fiu, Primească-mă de-acum chilia Că un mormânt de timpuriu... ÎI La o sihastra mănăstire, O duc părinții ei bătrâni, Si rantia de pocăire Cuprinde tinerii ei sâni. Dar și sub grelele vesminte, Ca și sub scumpul strai deschis, Tulburător, ca mai n-ainte, O urmărea păgânul vis ; Lângă altar, cănd liturghia Se-naltă în solemnul ceas, Îi destrăma cucernicia Șoptirea unui tainic glas Prin fumul de tamîie,iată, Din când în când ,un chip știut Alunecă spre ea tăcut; Și
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
pe cât de delirantă pe atât de contagioasă. Autorul și cititorul se întâlnesc probabil undeva pe teritoriul stărilor secunde sau al inconștientului. Numai așa se explică faptul că atmosfera, culorile, străzile sau locuințele descrise ne apar, cu toată încărcătura lor fantastică, tulburător de familiare. A reprezenta sugestiv Bucureștiul într-o geografie a realului cere fără îndoială talent și cunoaștere. Dar orice scriitor dotat cu meșteșugul unui Cezar Petrescu poate tenta demersul cu mai mult sau mai puțin succes. A-l reprezenta viu
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
bonomia lui de copil teribil al literaturii noastre". Dar spre a încheia cronica de față, să relevăm următorul pasaj din Memorii, în care, punîndu-se sub scutul analogiei cu Ulise, autorul își mărturisește revenirea acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare din cartea asta. Mă-ntorc, nu după
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
acasă, cu inima ostenită de aventurile și tulburătoarele viziuni ale dragostei, într-o meșteșugită adaptare a mitologiei la trecutul său lasciv: "Asemenea lui Ulise, și cam pe la vîrsta lui, mă întorc acum acasă cu inima obosită după aventurile și vedeniile tulburătoare din cartea asta. Mă-ntorc, nu după douăzeci de ani de lupte, hoinăreli și de culpabile plăceri, precum fiul lui Laerțiu, ci după patruzeci de ani de necredințe permanente, în care timp am zăbovit, păgînește și în afara legilor, nu opt
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Andreea Deciu La începutul scrisorilor către prietenul său Simon, G.M. Cantacuzino rezumă în doar cîteva cuvinte acel mister tulburător al memoriei care a inspirat unele dintre cele mai valoroase opere literare, dacă ar fi să ne gîndim numai la Proust: " Noi avem mai multe amintiri decît credem. Nu le simțim însă prezența decît atît cît trebuiesc liniarei scurgeri a
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
de a face o istorie comparată a cenzurii. El trece în revistă toate metodele de control al mass-media , de la cele "silențioase", folosite de americani și până la cele brutale instituite de sovietici. (în ceea ce-i privește pe ruși, se face observația, tulburătoare, că până la la 1 august 1990, când s-a renunțat în mod oficial și real la cenzură, ei n-au cunoscut niciodată libertatea de exprimare.) întregul capitol, bogat în informații luate din surse de prima mână și scris de pe o
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
de intimă acestui gen. Este revelatoare dragostea pentru calendare a unui personaj care apare frecvent în însemnări - Iraclide (din Impostorul, 1977): "Poate că și de aceea, de cîte ori în preajma unui început de an cumpăr un calendar, mă încearcă același tulburător sentiment că, pentru cîțiva lei, mi s-a dat pe mînă, prin nu știu ce magic transfer, nu un oarecare teanc de hîrtii datate, ci tot destinul lumii.[...] Se vede, așadar, că acest magic transfer - îmi zic - n-o fi altceva decît
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
mai ales prin conținutul lor, care se referă la problemele revistei și ale colaborărilor cu aceasta. În afară de cei o sută de semnatari, al o sută unulea, Marta Petreu însăși, a ales pentru începutul acestei antologii o scrisoare de-a dreptul tulburătoare, adresată președintelui U.S. din 1990, Mircea Dinescu. Este scrisoarea unui "scriitor exilat în meseria de profesor de liceu": Cum spuneam, lucrez din 1980, ca profesor de liceu. Nu știu dacă vă puteți închipui ce a însemnat asta: săptămâni cu peste
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
pot avea când vor. Dincolo de ea rămân și trăsături individuale: un Cărtărescu glumeț și în pană de poeme, suprasolicitat de reviste în 1990, Andriana Fianu prezentă cu scrisori personale sau în scrisorile celorlalți, întotdeauna simpatică și simpatizată, un Marian Papahagi tulburător ("Dante? Vine de la Roma." - și n-a mai venit), un Livius Ciocârlie rafinat și afabil ca întotdeauna. Scrise între 1990 și 1998, scrisorile conturează și un fel de istorie în fărâme a acestor ani postdecembriști, începând cu lipsa plicurilor din
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
amintit de potențialul romanesc al ziaristului, portretizat în imaginarul american ca veritabil erou modern, făptură deopotrivă naivă și cinică. Naivă în măsura în care e gata să-și sacrifice și viața pentru un reportaj senzațional sau pentru a da în vileag un secret tulburător, cinică pentru aceleași motive, pervertite însă prin prăbușirea celor descoperite în derizoriu. În scurta sa prefață la acest gigantic volum (900 de pagini în format măricel), Updike mărturisește senin că a adunat toate (n-or fi toate, dar sînt cu
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
fi omorât de uriași, în țara lor. Poate că moartea este totdeauna un lucru mai mare decât cel care moare. Se lasă asupra lui și gata. Nu zicea și bunicul în ultimul timp că-l apasă ceva pe piept?" La fel de tulburătoare este înregistrarea rezonanței pe care o are în mintea naivă a copiilor prima manifestare a atracției erotice. Protagoniști sunt Ancuța, cu tentativele ei repetate de a învăța să meargă pe bicicletă, și, bineînțeles, Feri, care se ghemuiește rușinat când constată
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]