1,529 matches
-
adevăr, În cea de-a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr-odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adîncă. Tulburată și abia trăgîndu-mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu-mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților. M-am lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acesta este adevărul, Este, sau va fi, Luați-o cum vreți, Domnule ministru, ceea ce s-a petrecut aici a fost o crimă hidoasă, Presupun că aveți dreptate, așa se obișnuiește să se numească, Cine a pus bomba, domnule ministru, Păreți tulburat, vă sfătuiesc să vă duceți să vă odihniți, telefonați-mi din nou când va fi ziuă, dar niciodată înainte de zece dimineața, Cine a pus bomba, domnule ministru, Ce vreți să insinuați, O întrebare nu e o insinuare, insinuare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea că nimic din toate acestea nu o privea, atâta timp în sus, atâta timp în jos, precum destinul, dacă ești foarte grăbit ia-o pe scări. Comisarul băgă, în sfârșit, cheia în ușa de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
șeful redacției n-a mai ridicat capul, dimpotrivă, părea că se afunda cu fiecare cuvânt, că nu va putea reveni la suprafață cu aceeași figură de șef de redacție după ce văzuse creaturile înspăimântătoare care locuiau adâncimea abisului. Era un om tulburat cel care îl privi, în cele din urmă, pe comisar și spuse, Scuzați-mi grosolănia întrebării, cine sunteți, Numele meu se află acolo semnând scrisoarea, Da, văd bine, e aici un nume, dar un nume nu e decât un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lăsa să moară ca un câine. Ar fi inuman. De ce nu se poate duce la spital? — La spital! Are nevoie de îngrijirea unor mâini iubitoare. Trebuie să fie tratat cu un tact nemărginit. Am fost surprins să văd cât de tulburată a fost nevasta lui Stroeve. A continuat să așeze masa, dar mâinile îi tremurau. — Mă scoți din sărite. Crezi că dacă ai fi tu bolnav el ar mișca vreun deget ca să te ajute? Dar ce contează asta? Te-aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt de triumf. Îl luă în mână ca pe un pumnal și se năpusti asupra tabloului. În timp ce-mi spunea toate acestea, Stroeve se tot monta, ajungând la fel de tulburat ca atunci când se produsese incidentul respectiv, și punând mâna pe un cuțit de pe masa dintre noi începu să-l agite prin aer. Ridică brațul ca și cum ar fi vrut să lovească, dar apoi, desfăcând mâna, îl lăsă să cadă cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat. - Parcă e mort... nu-i așa? Dante Încuviință din cap. Bonifaciu strângea artiști ca să Înfrumusețeze Roma pentru Centesimus. Și prietenul său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre un bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la prelucrarea metalelor. Dar nu știu dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a da peste cap o minte ordonată? Și ce forță extraordinară putea să aibă Eros, dacă doar vederea plăcerilor sale era de ajuns că să dea la o parte orice alt considerent? Tulburat, se pregătea să dea bice, când simți un foșnet de pași grăbiți pe lângă căruță. Pietra alerga pe furiș spre ei, uitându-se În urmă ca și când s-ar fi temut să nu fie văzută. Trase puternic de hățuri, oprind calul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În mâini. - Al-Jazari Înnebunise. Poate că scopul mașinăriei e doar celebrarea propriei sale măiestrii. Un monument Închinat mândriei oarbe. - Un joc minunat, dar lipsit de scop. Și pentru asta să fi murit atâția oameni? Bătrânul Își ridică privirea spre el, tulburat, Însă Dante Îl Întrerupse Înainte să apuce să spună ceva. - Încearcă să Îi pătrunzi taina, meștere Alberto. Nu știi cât e de important. - Mai dă-mi timp, priorule. - Timpul e materia de care dispunem cel mai puțin, murmură Dante. Mechanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el disprețuitor. Cunosc prea bine natura acestei drăcovenii, Încă de când Michael Scotus ne-a lămurit cum funcționează. Dacă lumina ar traversa dinții celor două roți opuse, aceasta ar fi dovada mișcării sale. Însă era doar o iluzie a minții sale tulburate. Nimic din toate acestea nu se va Întâmpla. Dante Își mușcă buzele, nesigur. Zumzetul tot mai puternic al angrenajelor umplea văzduhul, pe măsură ce impulsul resortului sporea viteza de rotație. Aripioarele regulatorului se ridicau și Începuse acțiunea de frânare. În curând, axul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca s-o vezi era de ajuns să urci pe deal. Fără îndoială că din cauza asta preferau familiile să se plimbe duminica pe malurile canalului, cu tristețea lui agreabilă, apa calmă fiind vag tulburată uneori de coada vreunui crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa, am fi primit războiul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acum încă o dată, cu hotărâre, acest lucru pe care l‑a susținut deja de mai multe ori. Iubirea este fericire, fericirea fără iubire este pur și simplu de neconceput. Adevăratul sentiment de fericire îți face (se pare) să tremure inima tulburată, numai dacă‑ți dai seama, numai dacă știi că un om îți aparține doar ție, că te iubește cu fiecare fibră a ființei sale și din toată inima, că‑ți este fidel orice s‑ar întâmpla - atunci, abia atunci poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa fix? Mă faceți să roșesc! Nu vreți mai bine să beți ceva? E În frigider bere sau whisky, dacă preferați. Eu nu beau deloc alcool, așa că o să-mi iau un ceai. Vă rog să vă serviți. Eram și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu cât o priveam mai mult pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua În stil de epocă din fața mea, fumând acea țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scutură capul mare: — N-aș putea să vă zic vârsta, totuși. — Vreun accent? — Doar o urmă de accent bavarez. — Ești sigur de asta? — Răposata mea nevastă era din Nürnberg. Sunt sigur. Și cum i-ai descrie tonul? Agitat? Vreun pic tulburat? — Nu părea să fie un țăcănit, dacă la asta vă referiți, domnule. Era la fel de rece ca pișatul care iese dintr-un eschimos înghețat. Cum ziceam, exact ca un ofițer. — Și a cerut cu sergentul de serviciu? — Astea au fost exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin urmare, cu condiția ca agentul nostru să fie remunerat îndestulător, el va crede numai ceea ce dorește să creadă, și anume că noi suntem un grup de țicniți. Dacă la un moment dat el s-ar dovedi în vreun fel tulburat, sunt sigur că nu va avea nevoie decât să i se reamintească de interesul Reichsführer-ului în această chestiune pentru a se garanta tăcerea lui. Am întocmit o listă de candidați potriviți și, cu permisiunea dumitale, aș vrea să-i contactez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a-mi lua în primire cheile de la casă.Am alergat cât am putut, alunecâd ades pe zăpada moale sub care se afla un strat de gheață. Coborâse deja. Mă aștepta în scara blocului , lângă ușă. Mi-a întins cheile, vădit tulburat, neștind ce să spună, ce să facă cu mâinile tremurânde. - Dragul meu! Ce mă fac eu fără tine!? Mi-a fost peste puterile mele să-mi stăpânesc lacrimile care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. - Nu înțeleg de ce plângi
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Acasa > Cultural > Artistic > NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul XVI Trăsnetul Am visat urât și m-am sculat tulburat și înfiorat. O presimțire rece mă paralizase. Nu am înțeles de la început despre ce este vorba, dar m-am trezit cu o presimțire sumbră. Mă duceam la Bibliotecă și înainte de a ajunge, am văzut o sală de lectură de formă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
că este certitudine. La primul amorțisem, dar speram că ni s-a părut. Ne priveam surprinși și temători. La al treilea, după un anumit interval de timp, în care nici respirația nu ni se mai auzea, ea mi-a zis tulburată și în grabă: "El este ! S-a anulat zborul. Balconul și sari. Repede!" Și-a tras dintr-o singură mișcare capotul peste umeri, mi-a aruncat pantalonul și bluza în brațe și a ieșit spre holul de la intrare. Eu am
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
25 V 2009 Locul I - Dan Norea ninge liniștit - în spatele dricului doar un câine șchiop Locul II - Virginia Popescu aversă de mai - rămase pe o bancă doar două nume Locul III - Ion Rășinaru vulturul pe stâncă cu păstrăvu-n gheare - râul tulburat Mențiune - Corneliu Beldiman parcul plin cu flori - scriitori adunați la masa tăcerii Mențiune - Virginia Popescu zori de zi în parc - câte limbi străine se aud pe ramuri! Mențiune - Corneliu Traian Atanasiu nu mă sperie anii - doar că nu mai știu
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
entelehii struguri cai și cununii răstigniți pe sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați - cei binecuvântați toți sunt - pe sub de purpură straiul uimirii - dincolo de logostele logofrați grai dezleagă ei muților - spre a-L slăvi - cu lacrimi de-mpărătească bucurie - pe cel fără an - pe cel mai luminat sărman - străjuind el între vinluminare și vie și
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
pe străini din istoria minei ăștia, dar nu credeam ca guvernanții noștri să fie așa mari curve cu noi, cu moții! Se făcuse târziu și până ce se lăsa noaptea trebuia să fiu acasă, la mine, în Nordul României. Am coborât tulburat și iritat de câte am văzut și auzit, fiindcă toate au început să mă frământe și știu că mă frământă degeaba, mai mult decât să scriu și eu, ca alții, și să mă alătur roșienilori nu pot face singur. Nu
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
dovedi încă o dată în plus că am uitat să modelăm metalul în forma particulară a pământului. Prin prisma lutului colorat, ziua va regenera performanța Zeilor, păstrând integral istoria Terrei. Să vorbim prin memorie: alăturate trupului, pietrele prețioase ne reamintesc de tulburata lume din adâncuri. FEREASTRA Acesta este un zid despre care s-a povestit mult. Narațiunea în sine și-a consacrat nenumărate pagini, iar pictorul și sculptorul l-au bănuit de luciditate. Zidul, așadar, a privit spre lume și, fără să
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
artistul și „umbra” Celuilalt, aflați mereu în traiectoria dintre tine, privitor, și operă. Cine sunt aceste personaje care te țintuiesc parcă în propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi de firidă, deasupra unei
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
povara-i prețioasă, pe care nu voia să o lase dintre brațele lui protectoare. Ignorară intenționat murmurele interogative ale mulțimii curioase și se îndepărtară încet, uniți și hotărâți să nu se mai despartă niciodată. În urma lor, viața își reluă cursul tulburat și întrerupt pentru câteva clipe din goana lui teribilă, de o dramă neconsumată, din fericire. Pașii lor se târau tăcuți pe aleile umbrite ale parcului și niciunul nu îndrăzni să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]