795 matches
-
zile ține căderea și, pentru a da sugestii de vuiet cosmic, Heliade repetă unele sunete: „mai răpezi vîjÎiesc”, „să mai vază”, „ca flacăre În vortici”... , „vîrteje ascuțite”, „și șuieră vîlvoarea”, „deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi, fiind mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un chip suferind; Ochiul se Îmbată: vă uitați pe mare, Valul alb de spumă trece clocotind... Ce, treherat de delfini cu aripe lucioase, Revarsă ici și colo torente de fosfor”... ................................................................... Într-un poem marea este cristalină, În altul geme cu turbare și se despică În fața corăbiei fragile. Însă, indiferent de stare, calitatea ei fundamentală (lucirea) rămîne neschimbată. Privind-o, ochiul este fascinat și, pentru a Întări senzația de plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea grațioasă indică starea maximă de Încîntare a privirii: „Unda se despică, geme cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc; Niște late cercuri se răsfrîng pe mare Și la focul lunii grațios lucesc.” Mai toate imaginile mării sînt imagini ale privirii: transparența, strălucirea, forfotul colorat de sub apă, mozaicul cîrdului de pești, „splendida țărînă” scînteietoare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
astrelor. O descripție (evocare) cu elemente luate din recuzita romantică: castelul fixat pe o stîncă neagră, peștera unui sihastru sub o rîpă stearpă, o mănăstire... În această deschidere intră și preciziuni de ordin temporal, climateric („vînturile negre, Într-a lor turbare”, „noaptea-i furtunoasă”, „noaptea se Întinde și din geana sa”, „ca un glob de aur luna strălucea” etc). Luna este, de regulă, sursa de lumină pentru decoruri. Urmează al doilea moment (tablou), cu o mică notă de mister („un orologiu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați. Mii de spaime sar, la semnul babei, și defăimează pe tiranul Mihnea. Naiba Însuși, cu cap de taur, gheară de strigoi și coadă de balaur, geme cu turbare și participă la acțiunea de pedepsire a tiranului. În alte poeme, morții țin discursuri, corbii croncănesc, albele iele joacă pe morminte. Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pămîntul să-l turtească-n răzbunare! Ca și dînsul, Strîmbă-Lemne, uragan de vijelie, Intră-n lunci, păduri și codri, ducînd viscol, ducînd larmă, Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie, Ulmul cade, fagul crapă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul său alb. Este concentrată și deconspirată, aici, o legendă. Poetul descrie cu oroare locul blestemat: „În prăpastia cea mare Unde vîntul cu turbare Suflă trist, Înfricoșat...” și dă sfaturi călătorului imprudent: „Călător nenorocit, Fugi de-acele căi pocite...” Un tablou mai substanțial nocturn aflăm În Noaptea Sfîntului Andrii din ciclul Mărgăritarele. Descoperim un Bolintineanu mai puțin nebun, un Eminescu fără metafizică: vîntul suflă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann jălalnicul, așadar, va deveni curînd un neîmpăcat critic al femeii demonice. Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă În durerea cea mai mare Și-n blăstemuri de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă În durerea cea mai mare Și-n blăstemuri de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea rapidă a temperaturii corpului: „CÎnd ochiul meu o vede arzînd de frăgezime, Din creștet pînă-n talpe mă prinde un fior Ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiecare piept omenesc, un fond de ură, mânie, invidie, ranchiună și maliție acumulate ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că întotdeauna ura însoțește invidia 54. Mult mai aproape de vremurile noastre (începutul secolului al XXI-lea), gânditorul spaniol Fr. Savater consideră că, în ceea ce ne privește, ca oameni, "când este vorba de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • voce puternică
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-l depărteze. Dar, dorind a nu provoca în momentele de față turburări, nu l-au înlăturat, după cum ușor putea s-o facă în urma amenințărilor ce le auzise. Acest din urmă considerent avea să devie fatal. Sultana Valide primise știre despre turbarea maiorului Hassan. Ea se folosi de ocazie spre a se răzbuna împotriva lui Hussein-Avni, căci asupra nimărui ea nu era atât de pornită ca asupra ministrului de război. Cauza e că Hussein-Avni păruse a sprijini mai mult schimbarea succesiunei pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Pitiriazis verzicolor: pete pe obraz. Nevi. Veruci: negi, nigei, negei. VIII: Leziuni externe și chirurgie Plăgi: răni, tăieturi Echimoze: vânătăi, vânătări. Contuzii: lovituri, pălituri, cucui. Crăpături: plesnituri Arsuri Eritem: opăreală. Degerături Bătături Excoriații: jupuituri, belituri, zgârâieturi, rosături Înțepături Mușcături Rabie: turbare Panarițiu: sugel, sugui, sulgiu, păr la deget Abcese. Ulcere: bube, buboaie, bubițe, bubușoare, buburuze, căței, cârtiță. Adenită: udmă, uimă, scurtă, tragăn.flegmoane: umflături, cârcin. Chist sebaceu: broască, modâlcă. Luxații: scrântituri, schintituri. Fracturi: frânturi. Hernie: boșorogeală, surpătură, chilă, cui de stricăciune
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
națiuni, a unui partid, setea de putere, obnubilarea colectivă, această seriozitate afectată, această morgă feroce și ridicolă, escaladarea terorii ar trebui să fie socotite un eșec al inteligenței. Avem nevoie de un Pasteur care să descopere un vaccin Împotriva acestei turbări omagiate, o pedagogie a inteligenței care să evite asemenea tulburări asasine ale minții sau, cel puțin, să nu le acorde vreo decorație. Nu este ușor, pentru că prostia se deghizează În fel și chip. Musil spune, de exemplu, că „brutalitatea este
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
problemă și alta să o rezolvi. Un conflict ivit din cauza unei pășuni se termină atunci când unul dintre implicați scoate o pușcă și Îl omoară pe celălalt. Conflictul s-a terminat, Însă nu s-a rezolvat. Zicala „omorând câinele, scăpăm de turbare” nu are nicio valoare (nici măcar pentru câini). Important e să dispară bacilul rabiei. O problemă se rezolvă Însă numai când se termină respectând valorile conviețuirii. În caz contrar, va apărea din nou. Scriitorul israelian Amos Oz redă o conversație avută
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
socializare și în tot felul de ONG-uri fantomă, dintre care cel al iubitorilor de animale de companie a devenit cel mai cunoscut. Nici când în presa oficioasă s-au publicat o mulțime de materiale privind o presupusă primejdie a turbării pisicilor, sau cazuri concrete de nenorociri provocate de câini agresivi scăpați de sub control, ori când s-au instituit impozite mari pentru "cei ce țineau în gospodăriile lor câini, pisici, hamsteri și alte animale nefolositoare", acel ONG n-a putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
socializare și în tot felul de ONG-uri fantomă, dintre care cel al iubitorilor de animale de companie a devenit cel mai cunoscut. Nici când în presa oficioasă s-au publicat o mulțime de materiale privind o presupusă primejdie a turbării pisicilor, sau cazuri concrete de nenorociri provocate de câini agresivi scăpați de sub control, ori când s-au instituit impozite mari pentru "cei ce țineau în gospodăriile lor câini, pisici, hamsteri și alte animale nefolositoare", acel ONG n-a putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a separa interiorul de exterior. Bebelușul care mușcă sânul, copilul ce maltratează o jucărie, adolescentul care îi răspunde răstit părintelui sunt manifestări ale acestei puneri la încercare prin agresivitate. Este vorba de individualizare, de emancipare, de a deveni noi înșine. Turbarea, în schimb, exprimă faptul de a fi depășit, copleșit de emoții ostile sau de ură. Devine, prin urmare, aspectul negativ și obscur al mâniei, care distruge fără discriminare. Curaj, forță A se percepe în vis deosebit de puternic și de curajos
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
pentru mine” (III, 365). Ceea ce-și dorește, cu adevărat, este calea de mijloc. „După o explozie de furie, nu dorim nici să rămânem mânioși, nici să ne liniștim; le dorim mai degrabă pe amândouă deodată, ca și cum am putea împăca turbarea cu seninătatea” (I, 255). La un moment dat, într-o zi de octombrie, „pe o vreme superbă”, Cioran are, în Grădina Luxembourg, o criză de furie „fără motiv”. „Una din acele crize” spune el. Explorându-se cu luciditate, vede din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tunînd întîia dată primăvara, să atingi fruntea cu muchea toporului, ca să-ți fie capul tare și să nu te doară. Cînd tună întîi primăvara, să dai la frunte cu argint, ca să fii ca ar gintul, sănătos și curat, tot anul. Turbare Cînd un om omoară un cîne turbat, să-l pîrlească și pe urmă să-și strîngă gospodarul toate vitele, ca să afume pe toate cu fum de la cînele acela, că nu turbă nici o vită dintr acele. Să nu dai nimic pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cîne turbat, să-l pîrlească și pe urmă să-și strîngă gospodarul toate vitele, ca să afume pe toate cu fum de la cînele acela, că nu turbă nici o vită dintr acele. Să nu dai nimic pe fereastră, căci e rău de turbare. Turtă Cînd cineva face turtă și altul îi rănește vatra, se ceartă cineva din casă. Turturică Mai înainte de a-ți cînta turturica întîi primăvara, să mănînci brînză cu smîntînă, că de nu, te-a spurcat cînd ți-a cîntat. Tuse
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pluta spre casă. Nică știe să profite de farmecul copilăriei, este mereu pus pe șotii și năzdrăvănii și prin autocaracterizare mărturisește starea sa de fericire: "Și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în turbarea sa". Evocă chipul mamei sale, femeie harnică și pricepută care voia să-l vadă pe Nică ajuns popă. Din întâmplările sale, reiese, în mod indirect, firea neastâmpărată, vioiciunea, istețimea, bun cunoscător al firii umane (plănuiește cum să fure cireșele), diplomat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
veniră, se făcură toți o apă ș-un pământ". Tensiunea dramatică este întreținută de conflictul dintre infatuarea lui Baiazid și modestia lui Mircea. Urmează conflictul dintre cele două oști, turcii sunt înfrânți, iar Baiazid strigă disperat "ca și leul în turbare". În cealaltă tabără, Mircea conduce oastea spre victorie, "mână-n luptă vijelia-ngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare". Prin comparație, metafore, expresii onomatopeice sunt reliefate cele două oști: oastea română e "potop ce prăpădește, ca o mare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
consecință estetică. Într‑o scrisoare din 1871, această idee apare clar exprimată : „Incendierea Parisului este o mostruozitate : «N‑am reușit, atunci să piară lumea, căci comuna e mai presus de fericirea lumii și de Franța». Însă lor (și multora) această turbare nu li se pare o monstruozitate, ci, dimpotrivă, o frumusețe. Așadar, în sînul noii omeniri, ideea estetică a devenit tulbure (s.n. - E.I.). Temelia morală a societății (luată din pozitivism) nu numai că nu dă rezultate, dar nici nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
venise blonzie, ca bărbatul celălalt, el hotărîse că a fost înșelat. Îi adusese plodul ăla străin în casă! Păi ce, el orbise, nu vedea? Pentru prima oară bărbatul ei începuse să plîngă. Cînd venea vorba de nou-născut, părea apucat de turbare. De fapt, doar ea, mama, era vinovată. Că n-a putut să-l convingă ce prostii erau năzărelile lui. Nici nu mai cunoscuse pe altul în afară de el. Și-așa tolba cu istorii a tatălui rămăsese de fapt nedeschisă. Apoi anii
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]