554 matches
-
și „alți destui boieri mari și mici.” Uricul este o sentință domnească dată în litigiul desfășurat în fața domnului și a întregului sfat al Moldovei între Ivașco comisul, ginerele boierului Ion vistiernicul, pe de o parte, cu Toma Dumitrescul și Coste Turbure, pe de altă parte, care se certau pentru legitima stăpânire a două sate: S ăseștii, pe Bârlad (sat azi dispărut și înglobat în municipiul Tec uci) și Româneștii, pe Jeravăț, actualul sat Bălăbănești, din fostul județ Tutova, astăzi situat în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
se „la dispoziția funcționarilor județeni și comunali (urbani)”. Au apărut articolele: „Traiul funcționarului”, „Jandarmeria rurală”, „Notarul și atribuțiile sale de ordin sanitar”, ” Notarul - prestigiul și autoritatea morală a acestui funcționar”, „Funcționarii comunelor rurale - atribuțiuni, registre ” etc. A avut colaboratori: M. Turburi, prefect; Emil Juvara, Grigore Vasiliu, foști prefecți; I. Boian, medic primar al județului Tutova, I. Popescu, Gh. Dumitriu, And rei Tenea, V. C. Nicolau, P. Ciolan, Emil Grigoraș, G. Tarază, a dministratori de plăși în județul Tutova, C. Crovolschi, administratorul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vizează mai accentuat durata și raportul antecedent-succedent, respectiv proximitatea spațială și legătura dintre locul de proveniență și entitatea provenită din acel loc (originea-entitatea originară): Tu te lauzi că Apusul înainte ți sa pus? (M. Emi nescu); Unde ești, Elohim?/ Umblăm turburați și fără de voie, / printre stihiile nopții te iscodim, / sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie / șintrebăm de tine - Elohim! (L. Blaga); În cer, / Bate ora de bronz și de fier, / Întro stea / Bătu ora de catifea. (T. Arghezi) - asociere de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în monologuri interioare ce sondează incertitudinile eroilor, dând glas unor dileme: Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că a făcut asta pentru mine. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. Și vreau totuși să scriu aici tot, tot. ...Și dacă nar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. (M. Eliade) - În textul dramatic, interogațiile retorice sunt utilizate în scop
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ca să plouă tot mereu, / Zilele și nopțile, / Să dea drumul roadelor, / Roadelor, noroadelor, / Ca să fie îmbelșugată, / Țara toată, lumea toată."386 La trei zile după înmormântarea "păpușii de lut", fetele și femeile îl dezgroapă și îl aruncă pe apă, "ca să turbure norii și apele, cum se întâmplă înainte de ploaie."387 Un astfel de ritual exista la romani când, la sărbătoarea numită Caianus, vestalele aruncau păpuși ("Aragaei") în Tibru, cu scopuri magice, iar în tradiția frigiană, la mare secetă, se înmormânta imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vizează mai accentuat durata și raportul antecedent-succedent, respectiv proximitatea spațială și legătura dintre locul de proveniență și entitatea provenită din acel loc (originea-entitatea originară): Tu te lauzi că Apusul înainte ți sa pus? (M. Emi nescu); Unde ești, Elohim?/ Umblăm turburați și fără de voie, / printre stihiile nopții te iscodim, / sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie / șintrebăm de tine - Elohim! (L. Blaga); În cer, / Bate ora de bronz și de fier, / Întro stea / Bătu ora de catifea. (T. Arghezi) - asociere de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în monologuri interioare ce sondează incertitudinile eroilor, dând glas unor dileme: Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen? Să scriu Maitreyiei? Simt că a făcut asta pentru mine. Sunt foarte turbure, acum, foarte turbure. Și vreau totuși să scriu aici tot, tot. ...Și dacă nar fi decât o păcăleală a dragostei mele? De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. (M. Eliade) - În textul dramatic, interogațiile retorice sunt utilizate în scop
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
paharul cu lumînarea drept lîngă pernă și, cu un creion și cu un vraf de hîrtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi, fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și liniștea dimprejur au pus o stavilă neliniștilor, sunt detașat de relitate, ca și cînd bătrîn m-aș gîndi la întîmplări vechi, cu melancolie, dar fără zbucium" s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de altminteri nu interpretez în multe chipuri pentru a-mi găsi scuze, ci dintr-o necesitate organică." "Sînt extrem de bănuitor și nu știu dacă aș putea fi mințit. Sau, ar fi destul să descopăr o minciună cît de mică, ceva turbure în privirea clară, minunată, a Ioanei, ca să nu mai am încredere în nimic, să caut să explic fiecare gest, fiecare vorbă în toate chipurile posibile (chiar dacă nu ajung la realitate)", s. n. Suspiciunea adaugă un simț celor obișnuite. Pe calea presupunerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ca și când ar dori împreunare; și așa râd și se întind, ca și când ar fi întru împerechere. Iar unii călugări și frați cască gura pe la mese, uitând cu totul pre sineși și lăsând ochii să privească trupurile muierilor, iar mintea să se turbure de nerușinarea lor. Zice Isus, fiul lui Sirah: "de fața muierii, ca de fața șarpelui să fugi... Iar psalmistul grăiește despre cei ce se îmbată: "S-au alăturat cu dobitoacele cele fără de minte și s-au asemănat lor". Dar marele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
informații seci, naratorul introduce o completare tulburătoare atât prin răceala tonului, cât și prin naturalețea expunerii propriu-zise: "nimini, în adevăr, n-a supărat pe d. Stavrache, afară decât popa Iancu volintirul, care venea din când în de pe altă lume să turbure somnul fratelui său". Subordonata atributivă proiectează, subit, proza desfășurată până în acest punct sub auspiciile realului la frontiera cu terifiantul fantastic. Repetarea acestor vizite, spectrale în viziunea celui bântuit, tocește emoțiile și adoarme simțurile torturate. Stavrache nu mai pare surprins de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
două plafoane pictate din palatul Cantacuzino, Primăvara și Muzica (Preludiul), care au fost expuse la două saloane consecutive la Paris, în 1905 și 1906. Cu referire la ultimele două plafoane, criticul semnat discret V. subliniază "bogăția vagneriană a coloritului, care turbură și încântă în același timp"170. Cu o generație după el, îl aflăm pe Kimon Loghi, care realizează pictură decorativă pe o temă consacrată, Din lumea basmelor. Friza decorativă pentru vila lui D.M. Burilleanu din Turnu-Severin face o impresie deosebită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relieful frunzișului apare puternic marcat, figurile umane fiind imprimate în fundal asemeni unor umbre, fapt remarcat și de Ion Zurescu în monografia consacrată pictorului: "În pădure, Pe gânduri sau unele dintre Hore, în care omul fiind străin de peisaj îi turbură atât poezia, cât și structura cromatică, mai ales în acele lucrări în care datorită unei conturări prea violente și a unei maniere de a aplica pasta, deosebită față de restul suprafeței pictate, figurile umane par a fi lipite de fundal"250
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arată tulburarea evidentă la auzul vorbelor lui Mavrodin: ,,Celălalt rămase întins pe chaise-longue, mângâindu-și genunchiul: parcă nici nu l-ar fi ascultat.” (p.15); ,, Hasnaș păstra aceeași aromită tăcere, fumând.” (p.30); ,, Fața i se înăsprise, privirile erau întunecate, turburi. Căuta tabachera și aprinse o țigare. Degetele iau tremurat o clipă apropiind chibritul. La lumina scurtă, Mavrodin îi văzu fruntea brăzdată, îi pierise seninătatea care îl impresionase atât de mult. Buzele parcă se striviseră, uscate.” (p.48). Al doilea motiv
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
omului, mecanica actului psihic suspensiv, act de amânare a fenomenelor sufletești, care e o condiție primordial a oricrei activitți psihice umane. Aprarea biologic, pasiv prin fug, susține cercettorul, activ prin atac, e integral și direct. Nici o ezitare n-o poate turbura. Fenomenele de inhibiție, dac nu sunt cauzate de metabolism sau de mecanica actului reflex, nici un prilej de ordin psihic, altul decât instinctul de conservare sub form de fric, de repulsie fizic, adic de evitarea amenințrii existenței, nu le poate pune
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
arată tulburarea evidentă la auzul vorbelor lui Mavrodin: ,,Celălalt rămase întins pe chaiselongue, mângâindu-și genunchiul: parcă nici nu l-ar fi ascultat.” (p.15); ,, Hasnaș păstra aceeași aromită tăcere, fumând.” (p.30); ,, Fața i se înăsprise, privirile erau întunecate, turburi. Căuta tabachera și aprinse o țigare. Degetele i-au tremurat o clipă apropiind chibritul. La lumina scurtă, Mavrodin îi văzu fruntea brăzdată, îi pierise seninătatea care îl impresionase atât de mult. Buzele parcă se striviseră, uscate.” (p.48). Al doilea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
cu cât rațiunea nu-și dă seama de nimic. Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de ochii mei, a căror expresie îl împiedica, pesemne, să înțeleagă avertismentele turburi pe care le simțea zdruncinîndu-i credința în steaua mea. Ce eram eu? Ce putea să-i spună lui încrederea naivă a unui băiat că într-acolo unde mergeam ne aștepta lumea cu brațele deschise, să confirme adevărul înzestrării fiului din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tristețea pricinu- ită de hărțuiala la care îl supunea de la o vreme familia noastră cu trei soiuri de copii, și pe care numai eu și mama i-o cunoșteam. - Domnule, unde ne ducem noi acum? Am înțeles fără să mă turbur ce vrea să spună: era oare ăsta drumul nostru? Ne duceam bine acolo unde ne duceam? Cine ne spunea nouă că din zecile de căruțe care se îndreptau ca și a noastră spre orașul de munte cu renumita lui școală
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nu! - Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut, posedat de viziunea care îi trăia înaintea ochilor (acel stâlp de foc imaginar) și care îi dilata nu numai pupilele, ci și sufletul său turburat de această predispoziție nestinsă de trecerea anilor: pornirea irezistibilă și inconștientă de a ieși din real și de a intra în lumea închipuirii, în care însă începi să crezi și tu că e tot reală și nu te trezești din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
numele. Glasul său era aproape frățesc, părea să-mi spună: "Uite, tot ce gândești și simți tu, eu știu de mult, dar te-am lăsat și nu ți-am dat note mari fiindcă mi-am dat seama că dacă te turbur poate că nu vei mai iubi atât de mult istoria, care e secretul lecturilor tale, dar acum am nevoie de tine și trebuie să-mi spui ce știi". M-am ridicat în picioare și în clipa aceea toate culorile pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și să mă amenințe, dar nu acest străin, care, dacă nu știam, n-avea decât să-mi dea notă proastă dar să nu se atingă de mine. În jurul meu se strânseră șapte-opt băieți cu care eram prieten și tăceau toți turburați de strania întîmplare. Când intră monitorul, un elev dintr-a opta, și spuse din prag că elevul cutare, adică eu, să poftească la biblioteca profesorului de geografie, care mă chema. Avea o astfel de bibliotecă specială plină cu cărți de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nu-l mai uram, dar nici lacrimile lui nu-mi atingeau inima. Și într-o zi, fără să-mi spună, tata luă hotărârea să se despartă de mine. Era în septembrie 1940... înainte să ajung s-o fac eu, istoria, turbure și amenințătoare, dădea buzna peste noi: școala normală unde învățasem, din Cristur-Odorhei, nu mai exista, împreună cu jumătate din Ardeal... Primisem o hârtie în care eram anunțat că sunt înscris în București... Plecasem cu căruța spre gară și tata lăsase caii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și el... - Mi-a cerut să te dau afară, a continuat directorul, sa te elimin... - Eliminați-mă, am bolborosit eu gâtuit de un val de ură a cărei adresă nu era precizată. - Și ce-ai să faci? În aceste vremuri turburi unde-ai să te duci? Să te faci legionar? Strigase. Am strigat și eu: - În clasă s-a format o "frăție de cruce" legionară. Întrebați-l pe Dobrinescu ce părere au despre mine. A tăcut. Dobrinescu era protejatul lui, șeful
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
colo acest șef nu se deosebea prea mult de nașu-meu din Siliștea, cu toată înfățișarea sa care vroia să sugereze acele culmi de care vorbea. Asta rn-a făcut să mă uit iar în jos, ca și când spusele lui m-ar fi turburat. El se arătă îngăduitor: - Pe ce clasă ești? Îi răspunsei că eram pe-a patra normală și că aveam optsprezece ani. - Școala e de vină, zise el, că gândiți astfel. Dar o să schimbăm noi și școlile. Nu mă îndoiam. Pătrunseseră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
inexplicabile, la care caii se uită uimiți și îl țin în grajd așteptând liniștiți să-i treacă isteria și țicneala... Un spirit turmentat, pe care nu trebuie să-l urmezi. Ești băiat tânăr, ai iluzii și idealuri, Swift te va turbura prea tare, nu-l citi... dar citește-i pe ruși... Sunt îngrijorați de destinul omului, pe care îl văd din subterană, ca Dostoievski... Dar mărturia nu e rece, soarta omului nu e iremediabilă, ca la acest englez care a mers
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]