645 matches
-
la alta în sfera aceleiași formule structurale. A se vedea în această privință deosebirea aspectului sonor între limbile flexionare precum rusa și polona, germana și engleza, româna și albaneza etc. Deosebirile există și în sfera limbilor aglutinante (finlandeză și estonă, turcă și tătară), precum și a celor silabice (chineză și coreeană). Dar, oricât de diferențiată ar fi pronunția și sistemul de sunete, segmentul sonor ca mijloc de stocare în memorie a cunoașterii se raportează la una din cele trei formule de limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
populație turcică, de aceeași factură lingvistică, venite din vasta zonă aglutinantă euro-asiatică. Ceea ce s-a putut face pentru istoria populației maghiare, în constrângerile gândirii tradiționale, au fost încercările de identificare a rădăcinilor etnolingvistice ale acestei populații în antichitatea ugro-finică și turco tătară. Nu s-a putut explica prezența populației de limbă maghiară în centrul Europei altfel decât prin imigrare, existând în această privință două teorii. 1. Cea mai populară explicație îi aduce pe maghiari în Panonia la intersecția secolelor nouă și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scurge fără a fi presat, este o creație românească cu suf. -ac de la rădăcina pe care o întâlnim în reavăn, râu, rouă, auă etc. Harag, arac „par ce susține plantele agățătoare (vița-de-vie, fasolea)”, considerat achiziție recentă (din greaca medie, din turcă sau bulgară), este rezultatul românesc al unor îndelungate evoluții fonetice datorită cărora putem identifica structura a r/l-ac asemănătoare cu alac, clacă, colac, crac, arc,, sau lacăt, lega, rug etc. Cf. rom. par, sl. kol „par, țeapă, arac”, lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
după așezarea ungurilor în țara noastră” (p. 310). În încheierea pulverizării bazei traco-latine, din care au evoluat limbile indoeuropene din jumătatea de est a Europei, vine seria de cuvinte pe care etimologia tradițională le raportează la contactele românilor cu semințiile turco tătare, contacte aduse târziu după epoca străromână și după presupusa dispersare a dialectelor limbii române. În această privință S. Pușcariu afirmă că „dacă un cuvânt ca cioban se găsește și în alte dialecte decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu căutarea originii cuvântului în aceste limbi, ca împrumut din ele, ci analiza lor în profunzime ca forme românești pentru care alte limbi pot oferi un sprijin comparativ. De exemplu: CATÂR este analizat ca turcic pentru că el se găsește în turcă (katιr), în azeră, la tătarii din Crimeea și în alte dialecte turcice, de unde ar fi trecut în rusă (dial. káter, katâr), în bulgară (katắr), în română. Redând limbii române vasta conjunctură istorică a devenirii sale, constatăm că acest cuvânt conturează
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
De fapt, rețeta este comună întregii regiuni a Balcanilor; până și croații, care au cratițele orientate mult mai spre vest, îl cunosc sub numele de vitalac. La noi, pe vremuri, drobul se mai numea „plăcintă de cighir“ (çeger înseamnă, în turcă, măruntaie; împreună, ficatul și plămânii purtau denumirea takim, cuvânt de la care provine tacâmul nostru, adică aripile, ghearele și gâturile de pasăre). Acest tip de mâncare este foarte larg răspândit (turcii au învățat și ei să facă un drob numit kokoreç
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este învelită în frunze de viță-de-vie) sau „dolma“ (în frunze de varză, dar și în ardei, roșii sau dovlecei). Grecii, după atât de mulți ani de ocupație otomană, au învățat și ei să facă sarmale, sub numele de dolmades (în turcă, dolma înseamnă „umplut“, iar la greci, așa cum am precizat, sarmas înseamnă drob de miel, căci tot cu un fel de „rulou“ avem de-a face, așa cum este învelit în prapure), dar este foarte probabil ca influența turcă să fi fost
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
burtă, ajunsă în farfuriile noastre direct de la turci, din a lor skembe yahni, cu mențiunea că aceasta din urmă se face exact ca tuslamaua noastră „regală“, adică burta se prăjește după ce a fost fiartă în prealabil. Cuvântul tuslama vine din turcă, din tuzlama (sărătură), derivat al lui tuzla (salină); turcii fac sardalya tuzlama, adică sardele sărate, sau hamsi tuzlama, saramură de hamsii, însă există și o tuslama din burtă. Chiftelele nu au fost inventate de bucătarul bufetului gării din Băicoi, ci
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a fost de acord Grosescu. „Povestea se duce undeva pe la la 1683. Apariția primei cafenele vieneze e-aproape o poveste de roman. Asediul otoman al Vienei a fost oprit prin acțiuna eroică a unui anume Georg Kolschitzky - un translator din turcă sau interpret, cum i se zicea pe vremea aia. Drept răsplată, interpretul a primit 500 de saci de cafea, abandonați de turci în grabă și permisiunea de a deschide prima cafenea. Kolschitzky a modificat metoda de preparare a cafelei turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n genunchi, tunica galbenă deschisă, cu mânici înguste lucrate cu găitane negre, peste aceasta un pieptar cu jumătăți de mâneci și cu guler mare, brâu roșu, fes asemenea, iar în picioare opinci în forma sandalelor. Negustorii au un port amestecat turco - europienesc. Românii macedoneni se țin de biserica ortodoxă însă liturghia se citește românește. Pentru a-și păstra acest drept, colonia macedoromână din Pesta au sacrificat mari sume într-un proces în contra comunității grecești de acolo, cu care aveau o biserică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și moliciunea diminutivală (condamnată de Titu Maiorescu), semne de orientalism, dar și de manieră literară galantă, trec în plan secund în fața unității pe care o dă unei „rare poezii” (Nichita Stănescu) ca Într-un copaci zarifior (zarif înseamnă „frumos” în turcă) înscenarea zbaterii sufletești și contemplarea ei dinafară, „ca la un teatru”: „Într-un copaci zarifior,/ Un șoim prins în lățișor/Strigă amar ciripind,/Norocul său blăstămând./ Multe păsări am vânat,/ Și-mi zicea șoim minunat;/ Iar aici laț fiind întins
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
cea română. Exemple se găsesc atât în județul Constanța, cât și în Tulcea. Alegerile Din DobrogeA postcomunistă, 1992-2012 253 Astfel, în județul Constanța, în localitatea Dobromir, din cei 2 636 de locuitori etnia cea mai numeroasă (50.30%) este cea turcă, iar în Ghindărești 94.98% dintre cei 2 712 locuitori ai localității sunt ruși lipoveni. În județul Tulcea, rușii lipoveni sunt dominanți în Carcaliu (89.74%) și în Slava Cercheză (81.61%). Pe de altă parte, există un contrast economic
Alegerile din Dobrogea postcomunistă, 1992-2012. In: Competenţa politică în România by Aurelian Giugăl () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1576]
-
asemenea, așa, coșcogea(mite), cumsecade, ditai/ditamai, doldora, gata, get-beget, gigea, leoarca, nepereche, otova, peșin, sadea, țurlu-burlu, vâlvoi. Din punct de vedere etimologic, unele au proveniență latineasca, fiind adverbe la origine: asemenea, așa3, altele sunt împrumuturi vechi în limba − din turcă: coșcogea, doldora, get-beget, gigea, peșin, sadea sau din bulgară: coșcogeamite 4, iar altele au etimologie necunoscută: acătării, gata, otova, vâlvoi. O altă categorie de adjective invariabile sunt formate pe teren românesc: anevoie (a + nevoie), anume (a + nume), aparte (a + parte
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
cadrelor didactice de minoritate turco- tătară este de 229 din care 38 educatoare, 69 învățători, 122 profesori. Planul de învățământ pentru anul următor prevede: înființarea de grădinițe în limba turcă la Constanța, Medgidia, Valul lui Traian etc, înființarea grupei de turcă la Școala Normală din Constanța, deschiderea în cadrul Universității din Constanța a secției de limba turcă, reciclarea unui număr de 60 de cadre didactice la Ankara. La simpozion au mai prezentat comunicări: D. V. Popa : Comuna Focuri - Iași sub raport etnic
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
a datorat o mare parte a puterii pe care a exercitat-o în secolul al XIX-lea activității a doi regi abili și activi: Leopold I și Leopold al II-lea. Diplomația spaniolă în secolul al XVII-lea și cea turcă în secolul al XIX-lea au fost în stare, temporar, să-și compenseze declinul puterii naționale cu alte avantaje. Ascensiunile și declinurile puterii britanice sunt strâns legate de schimbarea calității diplomației. Cardinalul Wolsey, Castlereagh și Canning au marcat apogeul diplomației
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de putere la Marea Neagră baza acordului. Dar, în timp ce Rusia declara că „dominația Rusiei la Marea Neagră este absolut necesară pentru echilibrul european”, ceilalți au încercat să-i pună capăt și au declarat că „flota rusă este, încă, prea puternică în comparație cu cea turcă”. Pacea a fost semnată în 1856, în termenii oponenților Moscovei. Dificultatea de a evalua corect pozițiile de putere relative ale națiunilor au făcut din invocarea balanței de putere una dintre ideologiile favorite ale politicii internaționale. De aici și utilizarea sa
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parli "a vorbi"), din italiană (a se da grande, a giorno), din rusă (balșoi, balșoaie "mare"), din limba romani, împrumuturile țigănești fiind elementul cel mai caracteristic și mai bogat al argoului românesc (a ciordi, diliu, biștari, lovele, șukar etc.), din turcă (sanchi "ca și cum" în expresia de sanchi, a cafti și derivatul substantival cafteală, caft de la "caftan"), din limba greacă (marafeți, paranghelie), din idiș (blat, cușer, mahăr), din germană (chix, șmecher). Majoritatea cuvintelor și expresiilor din argoul românesc sînt rezultatul unor evoluții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1 Maghiră 1 Poloneză 1 1 1 2 Rromă și țigănească 105 5 4 4 2 Rusă lipoveană 1 Ruteană 1 1 1 1 Sârbă 1 1 1 1 Slovacă și cehă106 1 1 1 2 Tătară 1 1 1 Turcă 1 1 1 2 Ucraineană 1 1 2 2 Total 17 18 31 36 În loc să încerce depășirea acestei ambiguități, statul român își face un obiectiv din a o consolida. Mijlocul folosit pentru ștergerea oricăror tensiuni naționaliste a fost cel al
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare (Levin și Rappaport Hovav 1995). Comrie (1989: 168) se înscrie în interpretările de tip (a), arătând că nu se poate vorbi de o direcție unică a derivării în cazul verbelor care au variante cauzative: în turcă, verbul cauzativ este derivat de la cel noncauzativ; în swahili, verbul noncauzativ e derivat de la cel cauzativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 83) arată că, în analiza tradițională, varianta intranzitivă e primară, iar cea tranzitivă e derivată, detranzitivizarea apărând numai în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
finite, argumentul pacient controlează acordul verbului atât în construcția ergativă, cât și în cea pasivă. Structura ergativă provine din pasiv. Posesia alienabilă se exprimă prin locativ. Genitivul participă la predicații de localizare. Proprietăți cazuale neașteptate, prezente și în limbi precum turca și limbile dravidiene: toate cazurile sunt realizate prin postpoziții, cu excepția nominativului. Topică SOV. HITITĂ Limbă indo-europeană moartă, din ramura anatoliană. Vorbită în nordul și centrul Anatoliei, în mileniul II î. Cr. S-a formulat ipoteza că ar fi avut anumite caracteristici
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a măsura corect disprețul profund asupra românismului din partea geniului gederist, e suficient să vă prezentăm originala etnogeneză a neamului nostru în viziunea acestuia: "etnia noastră s-a născut din urina dacică peste care s-au îmbulzit alte urine: romană, slavă, turcă etc." (Politice, p. 63). Mai greu de digerat este transformarea acestuia, peste noapte, în naționalist băsescian, probabil pentru a putea accede la funcția (foarte bine remunerată) de director al Institutului Cultural Român. Nu se putea ceva mai potrivit, după cum s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unitățile, puterea de foc și modul în care au fost obținute informațiile. Printre altele, în fața trupelor române se aflau, la data respectivă, Corpurile de Armată 4, 6, 8, 11, 13, 17, 21, 26 și Carpatin austro-ungare, 18 german, Divizia 15 turcă și Armata Toșef (bulgară), cu Diviziile 1 Infanterie, 12 mixtă (bulgaro-germană) și 1 cavalerie. La 29 aprilie 1918 colonelul Nicolae Condeescu, șeful Biroului Informații din Marele Cartier General, a înaintat un raport forurilor superioare cu propuneri de reorganizare a structurii
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
predominau două curente generale de opinie. Primul, mai moderat, voia ca toate cele cinci vilaiete (adică inclusiv Salonicul) locuite de albanezi să se unească într-o singură provincie. În școli urma să se predea atît în albaneză cît și în turcă, dar aceasta din urmă rămînea limba oficială. Acest plan era susținut de conservatori. Grupările mai radicale doreau unirea doar a patru vilayete, dar cu o administrație complet autonomă. Albaneza urma să fie limba guvernului și a educației. Programul acesta a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Insula Macquarie Zona montană Greater Blue Parcul național Uluru Clădirea regală de expoziții și grădinile Carlton REPUBLICA IRAK ȘI RELAȚIILE CU ROMÂNIA Date generale: Suprafața: 438.317 km2. Populație: 31.234.000 locuitori (estimare 2009). Limbi oficiale: araba, kurda, persana, turca, armeana. Religia: musulmană (60% șiiți, 37 % sunniți, 3 % creștini). Structura etnică: arabi, kurzi, turkmeni, armeni. Capitala: Bagdad. Principale orașe: Basra, Erbil, Kirkuk, Kerbala. Sistem politic: republică parlamentară. Așezare: Irakul este situat în Orientul Mijlociu, în Asia de Sud-Vest la confluența dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
apa este pentru broaște, laptele pentru bolnavi și pentru restul oamenilor este vinul". N-am corespondat cu nici unul, că nu se putea! C.S -Alte amintiri de la Consulat? G.B Era acolo un atașat de presă, Aurel Decei, cunoștea araba, turca, engleza, franceza etc., era tare deștept. Soția lui era o mare pianistă. Au plecat la Paris și acolo au dispărut în 1956. C.S La New York, ați cunoscut români? G.B O mulțime. Și pe Vișoianu, care s-a însurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]