426 matches
-
pure și ca să i-o iau Înainte prietenului meu o dată cu aurora cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putut participa la intifadă. Primu bolovan i l-a izbit chiar În tărtăcuță Tabacman, de i-a Împrăștiat gingiili, iar sângele iera șuvoi negru. Mandea m-am Încălzit cu sângele și-am trimis În voiaj alt bolovan care i-am turtit urechea cu iel, și p-ormă am pierdut șiru la lovituri, fincă borbamentu era masiv nașpa. A fost găuritor; jidanu s-a pus În genunchi, a privit la cer și s-a rugat apsent În jumatea lui dă limbă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
omul fără nici o noblețe, în timp ce Mateiu se credea descendent din prinți îndepărtați... Gândul că socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce e turtit de atâtea tăvi de plăcinte pe care înaintașii lui le-au purtat pe creștet." Mi-a dat să citesc Jean Giono, care scria tot despre țărani, nu m-a entuziasmat, prea mult lirism, i-am spus. Da, e un poet
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
soare, care dispare însă brusc după apusul acestuia: toamna se simte aproape. Restaurantele McDonald's se împodobesc, peste noapte, cu reclame ciudate, prezentând un iepuraș, luna și un hamburger uriaș, având la mijloc, deasupra chiftelei de carne, un ou prăjit, turtit într-o formă rotundă și plată, care face să se întrevadă în centru, prin pojghița albă, miezul auriu al gălbenușului. Ați ghicit, poate, presimțitori fiind acum ai maniei metaforizante nipone, că oul simbolizează luna plină, despre care se spune că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am alta“, spuse Patricia. „Cumpărăm“, exclamă bărbatul. Andrei îl văzu cum se scotocește într-un buzunar al pantalonilor, aplecându-se pe o parte, privindu-i cu ochii mijiți, apoi în celălalt buzunar, scoate un pumn de mărunțiș și câteva țigări turtite pe care le răspândește pe masă uitându-se la ele atent și nedumerit. Apoi avu o sclipire, își afundă mâna în buzunarul de la spate și aruncă pe masă un ghemotoc de bancnote de toate felurile, împăturite și soioase. „Avem bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Liniștindu-se singur, se uită În jos la figura care moțăia. În fața lui, purtînd o salopetă de zbor pătată de sînge, cu Însemnele unui grup special de atac, era trupul tînărului pilot japonez. 41 Misiune de salvare Jim era disperat. Turtind iarba cu mîinile, Își făcu un mic culcuș, lîngă japonez. Pilotul zăcea În salopeta lui, cu un braț sub spate. Fusese aruncat pe pantă, spre canal, iar picioarele Îi erau prinse sub el. Genunchiul drept atingea apa, care Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
secunde mai înainte. Avu loc o mică explozie localizată deasupra sobei. Doamne, aproape c-am luat foc! — Iată-mă angajat la Levy Pants. — Ignatius, strigă mama lui, cuprinzându-i capul cu păr bine uns într-o îmbrățișare stângace care îi turti nasul. Din ochi îi izvorâră lacrimi. Sunt atât de mândră de tine, băiatu’ mamei. — Mă simt extenuat. Atmosfera din biroul acela este supraâncordată. — Am știut c-o s-ajungi bine. Mulțumesc pentru încredere. — Cât o să te plătească Levy Pants, drăguțule? — Șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dovadă. Intrară în bucătărie unde, în afară de doi bărbați tineri, care, într-un colț, se certau pe motive sentimentale, era liniște. La o masă stăteau trei femei care beau bere din cutii. Priviră fix spre Ignatius. Una dintre ele, care tocmai turtise o cutie de bere în mână, se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O, Doamne! țipă Ignatius. — Ea e Frieda, explică Dorian. Și ele sunt Betty și Liz. — Ce mai faceți? spuse Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să mă uit eu la el, spuse tare, aplecându-se și ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era plină de lume și autobuzul se oprise cu câțiva metri mai departe, blocând traficul. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am ajuns să-l cunoaștem pe unul dintre clienții obișnuiți: Dougie MacDuff. — Rahat! Îți bați joc de mine. Steel scoase un pachet strivit de țigări. Arătau de parcă se așezase pe ele. — Doug cel Murdar, Dougie Cățelul... Scoase o țigară ușor turtită din pachet. — Cum i se mai zicea? — Doug Disperatul? — Așa. Doug Disperatul. După ce l-a sufocat pe tipul ăla cu un exemplar din Dandy. Tu probabil că erai Încă În scutece. Clătină din cap. — La naiba. Ce vremuri erau alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a-și bate joc de clișeele și kitsch-ul gustate de mulți pământeni. Grünewald, Dürer, Bosch, Goya și toată iconografia filmelor de serie B se adună în spațiul de lut „amenajat“ de Bickford și „cântat“ de Zappa. Capete care se turtesc, capete din care ies mâini, cutii ce nasc oameni, ochi ieșind sub formă de trompe din orbite opace, caracatițe verzi ce-și adună tentaculele în chip de autostrăzi pe care circulă mașini ce devin femei dotate cu sâni din care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
de acord că era. Deschise portiera și se înghesui pe scaunele tapițate care miroseau așa de bine că îți venea să le mănânci. Poate ar trebui să te apuci și tu de fumat, spuse el scoțând din buzunar un pachet turtit de Lucky Strike și împinse bricheta în aprinzătorul de pe bord. Nu o să îți vindece gâtul, dar cel puțin o să ai o scuză. Ținu capătul incandescent al brichetei lipit de țigară, inhală adânc și apoi suflă fumul. Aroma tutunului pluti spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
brațe peretele din stânga ca să nu fiu în raza de vedere a ferestruicii înguste și înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
însă că fiul ei intrase în greva foamei. De la miezul nopții, în ziua precedentă, Danny începuse să refuze orice fel de mâncare. Cu toate astea, Jina sesizase că rezerva de sucuri fusese văduvită, iar în gunoi găsise mai multe cutii turtite de Pepsi. De ce nu ? a întrebat Danny, care stătea sprijinit cu coatele pe masă. Vocea i se modulase - deliberat, Jina era sigură - revenind la acel alto de copilaș, căreia mama rareori putea să-i reziste. Școala se termină într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
facă! Fibrele ce simt și dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omenești era deprinsă, apoi era o fire grămădită ce se înăbușea: de aceea imboldul dintâi al mâniei care spulberă nu-1 avusese. înăbușindu-se, scotea însă aburi. întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui Rim. Atitudinea ei păruse celor doi suspectă. Profesorul se uita cu ochii lui de chinez la Sia, care căta pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
parte frunzele reci, de un verde lunar, ca să poată vedea mai bine. Nu era o gaură mică și curată. Prin spintecătură se zărea carnea crudă, sângele curgea negru pe pământ, picioarele îi erau contorsionate diform și dezgustător, fața îi era turtită în țărână. — Un porc, spuse Jonas tare către luna ce-l asculta, în timp ce îl lovi ușor cu piciorul într-o parte. Nimic altceva decât un porc. Vroia să audă cum vor suna aceste cuvinte când avea să le spună din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Bill ambreiază pentru că, de bună seamă, Îi e și lui frică, și-a zis Margaret. Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luna aproape plină, trist ca un animal și nu știa cum și de la ce, nu l-a mai ajutat nici o mângâiere și nici o vorbă bună. Și nici măcar mirosul câmpului proaspăt cosit nu mai părea suportabil. Claia noastră de fân era turtită când ne-am ridicat - ea, ca să-și caute chiloții, eu ca să mă închei la nasturii de la pantaloni. Apoi ne-am pigulit firele de fân de pe noi, fiecare pe ale lui, bănuiesc. Dar, atunci când ea a început să ridice fânul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ai încotro, de dragul coroanei trebuie să rabzi să te doară capul. Împăratul: Păi asta și fac, rabd, vai de capul meu! Ai, ai, ai, acum a început să mă apese! Cotoșman: Capul? Împăratul: Nu, coroana...simt cum încep să mă turtesc sub ea. Cotoșman: Pare să fie cam grea pentru capul Luminăției Tale... Împăratul: Ehe, și asta nu e nimic! Asta e coroana de toate zilele, dar mai am una “de zile mari”. Pe aia s-o vezi, e mare cât
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cu viața. A lovit În chip ucigător, cumplit de pe neanunțate, de imprevizibil. Vijelia, care pornise, o clipă mai devreme, a rupt, unul din bătrânii plopi de pe marginea șoselei, izbindu-l, de-a latul asfaltului drumului public, În cădere, acesta, a turtit și a rupt, exact În două, autoturismul viitorului senator. Au murit, imediat: el, soția și fetița. Mai târziu, În drum către spitalul constănțean, au murit și ceilalți doi ocupanți ai mașinii. La câteva luni de zile după tragicul eveniment, forurile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună, șaten. Dacă te uiți la ce poartă spilcuitul, o cămașă roz-pal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de necombătut, că singurul sentiment real și atotputernic, pe care natura însăși îl impune ca atare scoțându-l din groapa oarbă a instinctelor, e dragostea maternă, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]