64,968 matches
-
părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au bătut din nou, tare, rar, clar, fără grabă. Bătăile lor se deslușeau bine. N-a răspuns nimeni. Atunci bărbatul a împins cu umărul și a forțat ușa. Dar casa era goală ( ...) Nu era nimeni în bucătărie. Nu era nimeni în odăi. Nu era nimeni în spatele casei, unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă, iar pe masă au
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
prima a fost o ecranizare epatantă după Shakespeare, Titus). Este povestea Fridei Kahlo, pictorița mexicană a cărei viață extravagantă - bisexuală, comunistă, ș.a.m.d. - s-a terminat chinuit după ani de excese și de progresivă infirmitate, cînd gloria bătea la ușă, dar ea nu se mai putea ridica din pat... Kahlo ( care apare în multele-i autoportrete cu mustăcioară și deja-celebrele-i sprîncene împreunate) este redescoperită astăzi ca o precursoare a feminismului, iar tablourile ei se vînd la prețuri fabuloase. Căsătorită cu
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Cătălin Constantin Sară Danius ( născută 1962, în Suedia) este profesoară de literatură comparată la Universitatea Uppsala. A beneficiat de burse la Stanford University ( UȘA) și la Berlin. Una dintre primele ei cărți îi este dedicată lui Proust, dar succesul cel mai mare l-a obținut cu The Senses of Modernisme: technology, perception and aesthetics, apărută în 2001. A vizitat România în 2002, fiind invitată
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
plângân-du-se de ceva că e mult sau greu. Are voluptatea sacrificiului și al risipirii întru deservirea celorlalți. Nu poate refuza. Nu poate fușări. Nu poate trișa. Un proverb arab spune că nu este faptă bună să intri în casă pe ușa din dos. Când a fost lesne, dar și când aproape imposibil, Călin Ioachimescu a intrat în casa muzicii contemporane pe ușa principală. Erată Ca urmare a unei regretabile erori de culegere, textul articolului Jurnal de festival din nr. 24, 18-24
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
poate fușări. Nu poate trișa. Un proverb arab spune că nu este faptă bună să intri în casă pe ușa din dos. Când a fost lesne, dar și când aproape imposibil, Călin Ioachimescu a intrat în casa muzicii contemporane pe ușa principală. Erată Ca urmare a unei regretabile erori de culegere, textul articolului Jurnal de festival din nr. 24, 18-24 iunie a.c. a suferit în ultima lui parte alterări de conținut, drept pentru care suntem nevoiți să facem următoarea rectificare: în
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
se spune capucin, Iași, Ed. Polirom l Vasile Sav - Sfântul Augustin, Opera omnia, Cluj, Ed. Dacia l Premiul "Andrei Bantaș": Bogdan Ghiu - Charles Baudelaire, Inima mea dezvăluită, București, Ed. Est, H. Bergson, Energia spirituală, București, Ed. Meridiane. MEMORIALISTICĂ. Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă, București, Ed. Humanitas l Nicolae Manolescu, Cititul și scrisul, Iași, Ed. Polirom. DICȚIONARE/ EDIȚII CRITICE/ ANTOLOGII. Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși, dicționar, vol. II, III, IV, București, Ed. Mașina de scris. LITERATURĂ PENTRU COPII ȘI
Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2002 () [Corola-journal/Journalistic/13783_a_15108]
-
și ea s-a închis în apartamentul ei parizian, primea puțnă lume și practica, dacă se poate spune, "oblomovismul". Și scena ludic-erotică, Oblomov-Olga, în leagăne, tatonîndu-se, aliniindu-și ritmurile, și pașii Agafiei Matveevna - Virginia Mirea, care își lasă papucii la ușa noii odăi a lui Ilia Ilici, spațul din cel de-al doilea act, pe care o aranjează zilnic, îi pune în ordine mormanele de perne albe, brodate, calcă rufe și aburii fierului vechi se răspîndesc pe scenă, îi pune masa
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere cu bicicleta, cu schiurile și depozitate de-a valma. E devălmășia dușmănoasă a celui ce n-a mai scris de-un veac un vers. Peste ea, zboară cînd ți se deschide ușa lilieci albi: manuscrisele de dincolo. Atelierul acribului miniaturist e haosul însuși. Lucrurile n-au mai fost mișcate de-o viață, praful de pe ele e praful unui vulcan rece, vînăt. Dacă-i cade din mînă pensula, norul iscat învăluie totul ca
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
ascultăm niște colinde de Constantinescu" etc. etc.), suna telefonul, își trecea țigara în dreapta, da, promitea că va fi mîine la Dalles și-și va ține conferința despre Țuculescu, își aprindea altă țigară, uitînd s-o stingă pe cealaltă, bătea la ușă factorul și-i lăsa maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștelor bătălii, se așeza la mașina de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
ne oferă un prea zgîrcit răgaz pentru a ne putea atașa de o altă țară (sau țări) și de alte limbi. Devine astfel limpede că ultimul roman al lui Milan Kundera este, în pofida aparențelor, unul fundamental autobiografic. În jurnalul său Ușa interzisă, Gabriel Liiceanu descrie întîlnirea avută la Paris cu Milan Kundera. Am recitit fragmentul descoperind o nouă poartă de acces la o mai bună înțelegere a esenței romanelor lui Kundera. Dar mărturisind unor prieteni germani, autohtoni și literați plăcerea cu
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
felul în care vă mai pot vorbi". Pe muchie de cuțit acest distih: "Să rupi o pagină din așternut,/ Să pui pe buze o culoare stinsă". Doar în aparență sună frumos: psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Și bate la ușă o flacără, un ochi de igoană", sau "Sudoare prelinsă pe glonț", sau "Un gând ca un lup, ca o pajiște arsă.../ te strigă o rană din cer", sau "ca o frumoasă descriere a locului lăsat liber", și altele ca acestea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
care rod noaptea/ bradul proaspăt bine uscat/ o cameră de copil purifică precum varul/ interiorul" (casă). Sau tratată printr-o anecdotică misterioasă: "orbul nimerise o groapă./ copilul plîngea temător/ în întunericul care se lasă dintr-o dată/ în cameră./ prin crăpătura ușii se strecoară singură/ pisica cu ochii aprinși, fosforescenți./ cineva totuși cîntă deși nu-i prezentă/ decît vocea lui liniștită.// precum s-ar aprinde lumina" (seară Întreaga psihologie auctorială poartă, în cazul de față, dulcea povară a copilăriei pe care o
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
decît să treci prin locuri de care se leagă momente decisive din devenirea ta ca om conștient fiindcă cei pe care i-ai cunoscut și admirat în acele locuri sunt trecuți pentru totdeauna în eternitate. Să treci pe sub fereastra sau ușa atît de cunoscute conștient fiindcă acolo nu mai locuiește nimeni. Cînd moare o epocă este prima carte „de bătrînețe" a lui Dan Ciachir. O carte de dulci aduceri aminte și triste melancolii care demonstrează că și în comunism existau zone
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
au repetat, urmărindu-mă toată viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit de un tigru sau de un taur. Mă aflu într-o cameră, închid ușa după mine, taurul o dărâmă și o iau iarăși de la capăt. Sau, indiferent de vârsta pe care o am, trebuie să dau iarăși examene. Eu credeam că le trecusem cu bine, dar se pare că trebuie să mă prezint din
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
meu mi-a apărut ca o vedenie după moartea lui... Intru curajos într-o încăpere aflată în întuneric și strig spectrul, oricare ar fi el, îl provoc și chiar îl insult. Și atunci se aude un zgomot în spatele meu, o ușă se trântește și mă trezesc speriat, fără să fi văzut pe nimeni. Mi se mai întâmplă ceea ce li se întâmplă tuturor: îl visez pe tata. E așezat la masă, foarte serios. Mănâncă încet, foarte puțn, aproape fără să vorbească. Eu
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
de ziariști, prefectul a recunoscut în cele din urmă că Bucureștiul arată mizerabil, chiar și pe străzile aflate în grija primarilor din partidul său. Cînd un prefect își permite să mintă liniștit într-o chestiune evidentă și numai strîns cu ușa de presă recunoaște cum stau lucrurile, la ce te mai poți aștepta? Există însă surprize și mai mari. Un ins supranumit Piedone, care se ocupă de piețele din sectorul 6, a dovedit negru pe alb, cînd și-a întocmit declarația
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
se zbat zvonurile și rumorile omenirii întregi. Dacă televizorul are ceva din colțul ochiului unei femei care, privind, te poate face, după caz, omul cel mai fericit sau mai trist cu putință, radioul, la rândul lui, aduce câteodată cu o ușă mică pentru adevăr, iar altădată cu o poartă mare pentru minciună. Dar adevărul, ca și minciuna nu sunt decât simple ipoteze care operează în modul cel mai optim pe calea undelor. Atît în cazul cuvintelor, cât și al sunetelor. Despre
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
Atât cultura înaltă, cât și cea de massă sunt cuprinse de febra căutării unor proiecte himerice. Este un lucru bun, nu pentru că, în mod indiscutabil, se găsește ceva nou, ci pentru că, de cele mai multe ori, se ratează arta și se greșește ușa spre om. Iar greșindu-se, se indică drumul de urmat. {i mai e ceva: această revenire a experimentalismului reprezintă un precedent și o speranță. Vom putea visa deci la reveniri încă și mai spectaculoase, de pildă la tradiționalisme ultra-tehnologizate ori
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
o sonerie de celular", "ne ridicăm ne întindem/ ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir/ mănânc dorm șed în fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu niște sunete" etc.). Poetul vorbește, din când în când de boală și suferință ("pungile de sub ochi în care se
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
drum pînă acasă la Doamna Naum ca să cercetez lista "prinsă în versuri" în exemplarul ei) și să urmărim semnăturile, în ordinea paginilor: Lăură Mușat, TUDOR, Florica Ichim, George Ardeleanu, Tania, Ioana P., Veronica Stancu, Nick Vasilescu, Dr. Mircea C. Popescu (UȘA), Rodica Zafiu, Ioan Morar, ss. indescifrabil (și-a însemnat fragmentul următor. "Cu glasul lui răsunător... Și el pingea, plîngea de zor", Cartea I, p. 44), Ion Cocor(a), Dorin Dumbrăviceanu, Iulia (Blaga), Cătălin Strat care a rimat cu ce-a
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
ei. Unele portrete de personaje istorice rămân pe totdeauna marcate de formula folosită de Chateaubriand, definindu-le; e cazul a doi demnitari veniți în audiență la Ludovic XVIII, abia sosit din exil, la pagina 984 din tomul I. "Deodată, o ușă se deschide: intră în tăcere viciul sprijinindu-se de brațul crimei, M. de Talleyrand mergând sprijinit de M. Fouché" � cei doi avuseseră consistente state de serviciu sub Napoleon, ba chiar mai devreme, iar acum aveau să devină miniștri ai
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
și mîinile înghețate. Fac drumuri scurte de-a lungul pereților vopsiți într-o culoare maronie, mohorîtă. Timpul trece greu. În fine, pe la doisprezece apare doctorul, atletic, sprinten și, fără să salute oamenii ce-l așteptau ca pe Mesia, intră pe ușa cabinetului". Decepțiile se ivesc uneori într-un perimetru simandicos: "Șeful, tot șef, chiar la înălțimea unui Petru Creția". Ca și: "discuție cu Hăulică, absent, distant, de o aristocrată superbie". Din această pricină ori din alta, ele apar prevăzute cu amortizorul
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă bunica mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând încet ca o enormă ușă glisantă și lăsând să intre în sală o adiere răcoroasă de-afară. "Lieber Gott! ", se întrerupea deodată bunica, "Tritsch-Tratsch Polka! " și, spre mine: "Auzi ce cântă orchestra? Odată, demult, când eram aici la masă cu Tata, cu tatăl meu... eram
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Ori de unde te-ai fi uitat la acel ochi, el te urmărea, te zărea, te fixa. "Cine e Ambrosius?" - am întrebat-o în șoaptă pe Matata. N-a avut timp să-mi răspundă sau poate nici nu mă auzise, căci ușa se deschidea și o doamnă cu părul alb, cu ochi mari albaștri din care șiroiau lacrimile se arunca în brațele ei, cu mici țipete bucuroase de fetiță. Îmbrățișate, cele două doamne râdeau și plângeau în același timp. Rămăsesem pe prag
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
întins ținut, de parcă toți ceilalți oameni s-ar fi ascuns prin casele cu ziduri groase și porți ferecate. Nu se putea să nu-l recunoști pe morar, acolo, în colț, lângă roata uriașă de lemn, rotofei și făinos. Pe pragul ușii întredeschise, o recunoșteam și pe fata cu șorț alb pe fusta înflorată: era chiar ea, Sibyle. Avea părul ei blond, buclat și în ochii verzi ai morăriței recunoșteam chiar mărunta pată, stropul mic auriu, pe care-l zărisem în ochii
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]