369 matches
-
fel de protest. Era exact cum simțim noi. Deci cum simțim noi astea 22 de ore pe care le stăm efectiv în cameră. Pentru mine e ceva șocant. Să mă simt între gratiile astea, în cușcă, mâncare dată printr-o ușiță... un loc tăiat cu pânza deci, exact ca la grădina zoologică, cum sunt animalele să te uiți la cei care trec. În general, așa, să te uiți într-un orizont, să-ți iei un punct, să te uiți la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
inferioară încoace? întrebă. - Patru. - Sper, zise vesel, Gosseyn, că spui adevărul. Dacă, de exemplu, descopăr că sunt cinci, suflorul ăsta se descarcă singur. - Nu sunt decât patru, vă spun, zise Oreldon, răgușit. - Știi, zise Gosseyn, văd că avem aici o ușiță pentru închiderea scării. - Nu vi se pare normal? Oreldon își regăsea stăpânirea de sine. - La urma urmei, continuă, o navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mâine avea să Înceapă coasa să Îndeplinească funcția de expeditor poștal care-i fusese recent Încredințată. Fără să rostească vreun cuvânt, nici adio, nici la revedere, moartea se ridică de pe scaun, se Îndreptă spre singura ușă existentă În odaie, acea ușiță Îngustă la care ne-am referit de atâtea ori fără să avem cea mai mică idee la ce ar putea servi, o deschise, intră și o Închise din nou după ea. Emoția o făcu pe coasă să simtă, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și a-mi face semn să merg mai departe. În fața porții din lemn m-am oprit și am claxonat de două ori. Erau lumini în tot castelul și nu părea probabil că voi trezi pe cineva, mort sau viu. O ușiță din poartă se deschise și un caporal SS ieși afară să discute cu mine. După ce mi-a examinat cu atenție documentele la lumina lanternei, mi-a dat voie să pășesc prin ușă în spațiul arcuit al porții, unde mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
masă. Mă întorc cât pot de repede. Cafetiera este pregătită. În partea de jos a biletului era urma de ruj a unui sărut. Am sărutat sărutul acela. M-am dus în bucătărie și am aprins focul sub cafetieră. Am deschis ușița de la dulap și am privit cât de ordonat așezase lucrurile în interior, farfuriile una într-alta, paharele mici, cele mai mari, pachetul de zahăr și cel de făină închise cu un cârlig din lemn pentru rufe. Ascuns în spatele ușii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Asta nu e a Ludmilei. Cu cartea asta nu vreau să am de-a face. Credeam că nu mai există nici un exemplar. — De ce? A cui e? Ce vrei să spui? Irnerio apucă volumul cu două degete, se-ndreaptă spre o ușiță, o deschide, aruncă volumul acolo. L-ai urmat; bagi capul într-o debara întunecată; vezi o masă cu o mașină de scris, un magnetofon, dicționare, un dosar voluminos. Iei din dosar foaia de titlu, o aduci la lumină, citești: Traducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam la Poarta Paradisului. Și poarta se deschise. Poarta Paradisului. O ușiță ascunsă Într-un zid murdar de tină. La colțul unei străzi, se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa le luase În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ușița din perete Nu s-au sfârșit dar au trecut în goană acei ani frumoși și fermecați când doi copii se bucurau în tihnă seara de pita neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau glasuri suave ce-ntr-una își șopteau alene și-așa s-au trezit brusc la viață în camera cu teracota verde... deodată au simțit și gerul iar prin ușița fermecată descoperită de copii în zidul gros de cărămidă, căldura năvălea în valuri. Afară era frig și-întunecat și-în casă nu mai ardea focul. Era mult jar mocnind în teracotă căruia nu-i venise tăcut sorocul să-l stingă
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
revină acasă, să folosești spray-ul ca să te răzbuni, dar ea apare și dispare ca o nălucă și nu mai poți să-i tai calea, nu mai poți să te apropii de ea... Casa preotului are scară interioară, șemineuri cu ușițe de bronz, biblioteci din mahon cu trandafiri sculptați, icoane cu foiță de aur, jilțuri englezești cu piele de vițel, draperii din catifea roșu de cadmiu, arme de vânătoare Învelite cu plăci de argint, covoare scumpe, sobe de Meissen alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
școlii, care-mi dădea voie să mă relaxez, când trupul meu amorțit simțea nevoia de puțină mișcare. De obicei plecam spre bazinul de Înot al liceului, când orele de sport se Încheiau, și portarul, cu un aer plictisit Îmi deschidea ușița gheretei În care rămânea peste noapte, afundându-se apoi cu același aer plictisit În citirea gazetelor de sport din ziua aceea. Intram În liceu, străbătând În fugă un culoar lung pe pereții căruia erau atârnate fotografii cu sportivi celebri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
inferioară încoace? întrebă. - Patru. - Sper, zise vesel, Gosseyn, că spui adevărul. Dacă, de exemplu, descopăr că sunt cinci, suflorul ăsta se descarcă singur. - Nu sunt decât patru, vă spun, zise Oreldon, răgușit. - Știi, zise Gosseyn, văd că avem aici o ușiță pentru închiderea scării. - Nu vi se pare normal? Oreldon își regăsea stăpânirea de sine. - La urma urmei, continuă, o navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Unul din capete se termina cu o roată dințată, mare cât însuși cilindrul, care ieșea un pic în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea nemișcat, oprit cu deschizătura în jos, ridica ușița glisantă și un puhoi de asfalt fierbinte se revărsa pe jgheab în roabă, fumegând. Roaba era dusă la "frontul de lucru" și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc. A deschis ușița căsuței. Și cu apartamentul tău de la București ce-ai de gând să faci? Cred c-am să-l vând. Ești sigur că n-o să-ți pară rău? Tatăl său obișnuia să asculte și să tragă concluziile în gând; sau poate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
O dâră subțire de fum urmează grăbită calea șerpuitoare a vântului. O aprinde din nou. Vântul tresare plin de viață... În căsuță au rămas capetele de lumânare de la vizitele anterioare. O aprinde și pe cea de-a doua și închide ușița. DRAGOȘ ȘI SEXUL FRUMOS Delia Cu destul de mulți invitați, masa începuse în tihnă, în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Pe fereastră se vedeau acoperișuri până în depărtare. Cu toții se aplecaseră peste farfurii și începuseră
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea la iveală o biserică; ușițele de hârtie se deschideau și ofereau imaginea unei nunți decupate - o idee teribil de ingenioasă. Carol se retrase de la Llanstephan și se mută cu chirie în apropiere de Stourbridge pentru a fi lângă Dan. Oricum, sociologia nu prea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a scăpat viața, implorându-i protecția. În clipa aceea o ușiță s-a deschis și prin ea a intrat o femeie cu picioarele goale, cu părul și rochia fluturându-i în mers și care i-a vorbit astfel: Vitează și generoasă Bradamanta, află că o putere de sus te-a trimis
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mele un voal de mireasă dintr-o perdea veche, iar în loc de beteală i-am atârnat o sforicică. Probabil că toaleta i-a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a displăcut pentru că s-a înfuriat și zdup! la colivia cu canari. Cu o labă lungă a des chis ușița și... să nu mai vorbim... Cu plânsete și ți pete, Suzanne a venit la mine, disperată: „De ce-ai lăsat ușița deschisă? Uite ce-ai făcut!“ Drama durase o clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
depozitar fidel al hotărârilor politice imperiale, ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de zi, în penumbra aceea; pesemne că acum era aproape orb, pentru că se mișca ager de-a lungul firidelor, deschidea fără ezitare ușițele și apoi, cu o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe lumină, văd că sunt albastre, gri și albe. Sunt din plastic rigid și casant. Niște cioburi minuscule. Șindrile, obloane și uluci minuscule. Trepte, coloane și tocuri minuscule. Nu-ți poți da seama dacă e o casă sau un spital. Ușițe și pereți de cărămidă. Pe masa din buctărie stau împrăștiate bucațile dintr-o școală sau dintr-o bisercă. În lipsa imaginii de pe cutie, în lipsa prospectului, minusculele burlane și ferestre mansardate pot compune, la fel de bine, o gară sau un azil de nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acasă și am văzut ce făcusem, aceea a fost prima casă pe care am călcat-o în picioare. O moștenire de familie fără moștenitor. Candelabrele minuscule, focul de sticlă si farfuriile. Înfipte în pantofii mei - mi-am lăsat urmele de ușițe, rafturi, scaune, ferestre și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu caleașca mea l-am adus și peste apa Vavilonului l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]