971 matches
-
-se luat peste picior. - Păi cine ți-a zis să faci gălăgie, Didina? Domnul "maior" ți-a cerut să ne cânți. Cum brunețica învățase câte ceva pe unde slujise, veni în dreptul lui Bușoi, i se uită în ochi, apoi îi ridică ușurel pălăria de pe frunte și-l întrebă. - Auzi mata, nene Bușoiu, la vârsta mătăluță, maior voiajor... trebuia să fii demult în pat lângă țața Măria. - Uite că nu vreau lângă țață-ta, îmi place să stau cu tine și să te
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
pe lume... - Cum așa, omule?Singură și fără moașă printre dealurile istea? - Dapă-i. Cine să o ajute? - Cum cine? Nu avea soț? - Avea, dar nu prea avea. - Stai așa, dragule, că mă bolânzești de cap de tot. Ia-o mai ușurel că nu pricep. Cum avea, dar nu avea? - Soț avea, însă era un bețiv, care stătea mai mult prin birturi, decât pe acasă. Cum cobora de pe munte din pădure, unde lucra, cum se oprea la cârciumă și nu mai ajungea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
Citeam cu nesaț literatura potrivită vârstei mele de copil, eram fascinată de povestiri, recitam cu plăcere poezii și, de ce să nu recunosc, mă depărtam ușurel de disciplinele științifice. Tatăl meu, preotul poet Nicolae Martinescu era mulțumit, având o moștenitoare a talentului său literar. Eu am fost singura dintre cei cinci copii ai săi înclinată spre literatură. Mama, care mi-a fost învățătoare, spera să mă
TAINA SCRISULUI (8): ÎNSCRIS ÎN GENE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359093_a_360422]
-
simțeam că-mi pierd mințile privindu-l cum trage în piept fumul dulce, până la ultimul firicel, din țigarea aceea boierească și, isprăvind-o cum arunca mucul în țucalul împuțit. (...) Conu Jorj începea să tacă, apoi să ațipească, apoi să pufăie ușurel printre buzele-i senzuale. Când se deștepta, fuma o Aromă, arunca chiștocul la țucal (...), după care conu Jorj începea să se scarpine. Scărpinatul ăsta constituia pentru conu Jorj un fel de ritual. Punea în el ceva magic. Începea de la tălpi
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
cămașă de noapte, freză, din mătase ușor transparentă ca un voal. CONTELE DRACULA: Măi, dar nevasta-ta este din ce în ce mai senzuală! Din două salturi Contele ajunge lângă ea, o cuprinde în brațe și o învârte ca pe un fulg. NARCISA:(surprinsă) Ușurel bunicule că mă scapi! CONTELE DRACULA: Din brațele mele nu scapă nimeni! Contele o eliberează din brațele sale. PRINȚIȘOR: Ești bine dispus! Ți-au retrocedat comuniștii castelul? CONTELE DRACULA: (se amuză) Ha, ha, ha! M-au și împroprietărit!... NARCISA: Ți-
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
nostru. - Dar vorbesc mai mult eu... remarc la un moment dat. - Îmi place să te ascult... Buzele lui spun una, dar ochii negri, strălucitori ca două diamante, vorbesc despre altceva, în timp ce își trece brațul peste umerii mei și mă lipește ușurel de el. Corpul lui emană o căldură plăcută, iar pe mine mă trec fiori la atingerea lui. - S-a lăsat răcoare, hai să mergem... încerc să maschez emoțiile care mă cuprind... - Îți fac o propunere, dar să nu te superi
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
pe care trecem. Excesele de nici un fel nu sunt bune. Nici în bine, nici în râu. Riscăm să ne dezechilibram și să cădem de pe punte. Am fost opt copii la părinți. M-am născut acum 59 de ani, în satul Ușurei, județul Vâlcea. Mama nu stie carte, iar tata avea șase clase primare. Nu țin minte să mă fi mângâiat mama vreodată. Nu avea timp. Dar eu eram foarte fericită. Numărăm furnicile, mă jucam pe drum cu copiii. Admirăm stelele, florile
PUNTEA de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341529_a_342858]
-
pe care trecem. Excesele de nici un fel nu sunt bune. Nici în bine, nici în râu. Riscăm să ne dezechilibram și să cădem de pe punte. Am fost opt copii la părinți. M-am născut acum 59 de ani, în satul Ușurei, județul Vâlcea. Mama nu stie carte, iar tata avea șase clase primare. Nu țin minte să mă fi mângâiat mama vreodată. Nu avea timp. Dar eu eram foarte fericită. Numărăm furnicile, mă jucam pe drum cu copiii. Admirăm stelele, florile
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
pe care trecem. Excesele de nici un fel nu sunt bune. Nici în bine, nici în râu. Riscăm să ne dezechilibram și să cădem de pe punte.Am fost opt copii la părinți. M-am născut acum 59 de ani, în satul Ușurei, județul Vâlcea. Mama nu stie carte, iar tata avea șase clase primare. Nu țin minte să mă fi mângâiat mama vreodată. Nu avea timp. Dar eu eram foarte fericită. Numărăm furnicile, mă jucam pe drum cu copiii. Admirăm stelele, florile
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
o sută douăzeci și unu’. Au mai rămas doar cincizeci și nouă.Accept să-ți dau mașina și să nu mai calci pe-aici. Să terminăm odată, ca fiecare să-și vadă de treaba lui. Nae nu mai râse. --Ia stai, nea...ușurel! Păi nu-ți spusei că mașina dumitale nu face nici cin’șpe? Ca să fiu om cu dumneata, accept unșpe, hai, cifră rotundă, cum îți place, fie douășpe. Că mi-e milă de dumneata, că...și eu sunt creștin. --Nuu! a
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
mașina. Știu că pentru dumneata e chestie sentimentală. Hai, te rog, repede, fără fițele alea tâmpite de negociere! L-a privit Mototolea uluit, dar și bucuros că i s-a ivit prilejul să se răzbune pe „teroristul” lui. --Ușurel, Nae, ușurel, că nu mai vreau să cad în plasa ta! Să ne așezăm tacticos la negociere. --Mă, omule, nu înțelegi că am nevoie urgentă de bani? Lasă-mă, naibii, cu negocierea ta! Am pregătit și actele de vânzare-cumpărare. Doar completăm suma
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
la masă împreună cu mama lui cu o sticlă de vin în față, foarte bine dispus. Intrând în cameră Virgil dădu bună seara uitându-se spre mama lui ca și cum ei i s-ar fi cuvenit tot respectul. După care Toader bătând ușurel cu palma în masă spuse: ,,Virgil pune salariul tău pe masă ca să văd ce voi opri pentru nevoile casei și ce îți las ție ca să te pregătești de armată.” Virgil simți cum valuri de furie oarbă adunată de atâțea ani
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
perpelite de unt și usturoi, cu o bogăție de verdeață proaspătă deasupra. Ar fi mers un vin rose rece dacă mi-ar fi venit ideea la timp. La desert ne-a plăcut un tort cu blat de cacao și strat ușurel de spumă de brînză.
Dans latino de arome [Corola-blog/BlogPost/100066_a_101358]
-
nu ți se oferă de-a gata. Haideți: a venit vara. S-au copt cireșele. Sunt zile în care arde soarele dis-de-dimineață. Adie vânt de vacanță, cum ar veni. De aceea am pregătit pentru voi o carte de vacanță. Adică ușurică, de vară. Bonus, amuzantă. Cum l-am mâncat pe tata este probabil cea mai cunoscută carte a britanicului Roy Lewis care și-a început cariera ca economist, fiind apoi atras de domeniul jurnalismului. Aventurile sunt povestite de către Ernest, un tânăr
Omul evoluției: Cum l-am mâncat pe tata [Corola-blog/BlogPost/100159_a_101451]
-
Cultură, spectacole, evenimente Povestea unei mame care a crescut un geniu Ați auzit expresia „ușurel, de vară”? Ei bine, cartea aceasta este, cum ar veni, pe dos. Nu, adică nu este „grea, de iarnă”. Dar este o poveste puternică, o poveste care te emoționează și te impresionează profund. “O minte strălucită e o minte strălucită
"Și pentru toți cei cărora li s-a spus că nu pot" [Corola-blog/BlogPost/100893_a_102185]
-
spre mine-și întinde Și glasul îi este suspin. Timid mă cuprinde în brațe, Dorind să îl mângâi puțin. Mi-e inima plină de marea iubire, Aș vrea să o simtă și el, Sărutu-i trezește dorința Și-l simt fremătând ușurel. Alung pentr-o clipă tristețea Și sunt fericită, mi-e bine, Doresc sa-i redau bucuria Să fie din nou lângă mine. Din ceruri o rază de Soare Aprinde iubirea în noi E focul ce mistuie patimi Făcând diamant din
CARTEA MARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344234_a_345563]
-
mal, când te-am văzut venind călare, pe creasta unui val. Se întunecase când de mine, ca briza te-ai apropiat, pe cer erau aprinse stele când ne-am îmbrățișat. În ochii tăi, albastrul-violet al cerului părea înlăcrimat, când mâna ușurel ți-ai strecurat, prin părul meu înmiresmat... Și chipul tău, sculptat tot în Carara, a strălucit în brațe-mi seara. Ce întrebare, ce răspuns iubirea ar fi fost de-ajuns... A fost o vară minunată, cu zile și cu nopți
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
anunță că pleci acasă, trebuie să te duc s-o vezi pe mama ta. Grăbește-te că nu-i timp! Cam mohorât azi nenea Gheorghe,- gândește băiatul, nu-i prea arde de vorbe. Data trecută glumea: - Di, Dacia! și atingea ușurel crupa calului. Dar acum... - Nene Gheorghe, pot să țin eu hățurile? - Ia-le, dar să fii cu grijă. Ia și biciul, să nu atingi calul, doar te prefaci. Ai înțeles? Băiatul e fericit; a plecat mai devreme decât se aștepta
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
ani de... slujbă! Ușa se deschise primitoare. Da, da! Ce bine e acasă! își zise când, intrată în hol, se văzu întâmpinată cu duioșie de motanul ei. O salută printr-o atingere delicată cu coada, apoi sări la fereastră mieunând ușurel și rugător să i-o deschidă. Mira se conformă, ca de obicei. Blănosul prieten, după ce luă îndestul aer proaspăt, se postă la tăvița cu hrană. Cum se vedea un crâmpei din fundul vasului, imploră, prin alt mieunat, să fie ascunsă
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
n-ai habar. Acum, trecutu-ndepărtat îmi pare un vis estompat. Să te urmez n-aș fi putut, aveam o fiică de crescut. Să joci la loterie-nvață când nimeni nu te mai răsfață. Deci, fă hazardul, circumstanța, să-ncline ușurel balanța. M-am resemnat, însă e greu, o știe doar sufletul meu. De aceea, voi - amicii mei, să nu rămâneți singurei. Copiii-și trăiesc viața lor, dați frâu liber viselor! SPERANȚA N-am să mor de întristare, o să-mi fie
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
pe spate. Avea ochii ușor întredeschiși, de parc-ar fi urmărit ceva pornit spre zare. Fața-i albie, lipsită pe veci de griji, părea de marmură... La căpătâi fata-i potrivise lumânărică, iar alături găina cea albă încă mai zvâcnea ușurel din gheare, capul rupt aruncând de la câțiva pași ultimele clipiri îndurerate. După ce-l mai privi o dată, fata apucă pe cărarea spre iaz. În urma pașilor ei, florile din marginea potecii picurau cenușă... Referință Bibliografică: Nădejdea lui Năpastă - Premiul al II-lea
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
a fost necaz O dulce adiere și-o muzică divină, Alunga norii triști și-o mângâiere lină Pe fruntea-ți, de niciunde, o simți cu încântare, Speranța ce-o pierdusei că soarele răsare! Când îți revii o mană te trage ușurel: -Hai sus că-acum ajungem, mai e numai nițel! Te uiți: firava față ce te încurajează, Încet, de-abia se mișcă dar ochi-i scânteiază! Îți spune de lumină ce-n vis tu ai văzut, Despre curaj, speranța și tot ce
ALINARE DE DRUM de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343075_a_344404]
-
de pâine și-o mestecă. Face semnul crucii și se așează. Eu, novicea, încerc să-l urmez, pas cu pas. “Figura cu paharul” nu-mi iese, mă înec cu palinca și încep să tușesc, să-mi iasă ochii, nu alta. - Ușurel cu tusea, ia pită! Și-mi întinde binevoitor o bucată. Mâncăm amandoi în tăcere. La final rostește cu vocea-i gravă: - Mulțumescu-ți Doamne, pentru pită, pentru sare! Amin. - Amin, spun cam încet și-l privesc direct. E așa cum mi l-
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
bine și o să zâmbești iarăși! Își desfăcu cu seriozitate trusa medicală și începu să-și consulte ”bolnăvioara” ca un adevărat doctor. Laura își înghiți nodul din gât și se lăsă consultată așa cum dădea indicații ”domnul doctor”. Ușa rezervei se deschise ușurel și în prag păru Gabi în halat alb, cu un buchet minunat de flori și o cutie mare de ciocolată. Rămase în prag privind pe cei doi, doctor și pacient, zâmbind cu tristețe. În ochi i se citea dragostea venită
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]
-
-i pregătea partitura, după cum Seniorul metaforiza numele scriptului jucat? Cine, dacă nu el, îl îmbrățișa pe Senior cu tăcerea evlavioasă, impusă după orele petrecute în declamații pe scenă - de unul și în cabina sufleurului - de celălalt? Nu pleca Sufleurul, alunecând ușurel pe lângă pereții cabinei, înlesnind Seniorului analiza interpretării de după ovațiile primite, de după rechemările la rampă pentru băile de apreciere?! Plecările astea precipitate - considerate unica hibă - îi fuseseră imputate doar la începuturile colaborării, mai târziu fiind incluse în particularitatea relației. Cui să
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]