3,448 matches
-
erau țesute din lână sau bumbac obișnuit și nu le cususe o mână de om, oarecare. Era o ființă excepțională. Am înțeles că florile acelea de nufăr nu erau flori obișnuite. Aveam de-acum certitudinea că, dacă Și-ar fi udat fața cu apă obșnuită, S-ar fi ofilit imediat, iar dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un așa - zis, puternic dialog. Seara, acasă, înainte de a revizui sceneta și de a o pune la patru ace, Gerard încercă să pună pe hârtie, cu un ochi imparțial, convorbirea în surdină fără secrete, încercând să retrăiască emoțiile care-i udaseră de transpirație, palmele. Părea că-i auzea din nou, a mia oară, vocea puțin răgușită: Am senzația, domnule Gerard, că Romeo și Julieta, întro altă viață, au fost androgini și că eu într-o viață anterioară am fost o Julietă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tu ce ai de gând? - i-o taie Roji. Ca să nu se întâmple așa, încerc să joc teatru până și în pat. Mă consolez cu gândul că așa mi-a fost sortit, să mor de tânără... O îmbrățișez. Mi se udă mâna de la lacrimile ce-i scăldau Iozefinei obrazul. O strâng la piept și încerc s-o consolez: - Fii liniștită. Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă a Iozefinei, venită
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine n-ar fi sunat. Că bucuria liberării o fost doar pentru unii. Pentru mine s-o prefăcut în jale. Nu mai spun de căpităneasă! De i-ar fi murit mama și nu vărsa atâtea lacrimi... La despărțire, mi-o udat tunica ca o ploaie de vară și alta nu. <Și de atunci ai mai văzut-o pe cucoană?> - o întrebat curios nevoie mare Ion Prispă. Nici pomeneală. Cum s-o mai văd, când eu sunt într-un colț de țară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, iar Hliboceanu muncea cu ceilalți la încărcatul săniilor. Ninsoarea curgea fără niciun semn de poticnire. Când săniile au fost acoperite cu țoluri, pentru ca grâul din saci să nu se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii în cor. Atunci să-i dăm drumul, că timpul nu așteaptă și nici vremea nu ne iartă. În lumina slabă a dimineții era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră? Pentru că tu ești doftoroaia, te am ruga să-i pui pe frunte lui Vasilică cel bolnav un șervet ud, pentru că îl doare capul peste măsură. Din când în când, i-l uzi din nou cu apă rece. Poate că are fierbințeală - a presupus Măriuța. Din câte mi-am dat eu seama, nu cred să aibă. Da’ mai știi? Am să fac cum mi-ai spus tu, Ioane. Mergeți sănătoși! Când au ieșit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În vedere că un sfert de cap a trebuit recuperat din spatele șifonierului, iar un alt sfert din frigider, putem vorbi și de o oarecare asamblare. În dreptul liftului, madame Kropotkina se Învârtea ca o muscă prinsă În borcan, prefăcându-se că uda rododendronul artificial din hol. — Domnu’ Igor, e frumos că țineți legătura cu rudele. — Verii mei au venit cu unda de șoc de la Cernobîl... Ghiontul haidamacului m-a aruncat În lift, lăsând-o pe madame Kropotkina cu ochii cât cepele. „Sunt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmi șoptea la ureche niște cuvinte care ar fi putut reduce la tăcere și galeria unei echipe de fotbal crunt nedreptățite de arbitraj. Vă imaginați, probabil, că În acest timp cea de-a treia componentă a lotului de judo feminin uda florile. Ei bine, vă Înșelați. Executa o operațiune pe lângă care cele mai elaborate tehnici tantrice ar părea un nevinovat pupic pe creștet. Vecina de dedesubt, după ce mi-a tras două portative lungi cu unghiile pe spate, a Început să le
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zgomote, Înjurături, imitații involuntare și tot felul de gesturi forțate...“ Mai mult, În cazul anumitor indivizi, tulburările de percepție au evoluat spre faze delirante, Încît, pentru a-i readuce În simțiri, forțele de ordine s-au văzut nevoite să-i ude din cînd În cînd cu tulumba. Unii pretindeau că au primit telefoane de la persoane care muriseră cu cîtva timp În urmă. În alte cazuri s-au raportat așa-zise fenomene paranormale, care se manifestau prin halucinații vizuale sau auditive, logoree
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vezi că totul nu va depinde doar de tine, e doar nevoie să-ți dorești îndeajuns, situația asta nu mai poate continua. Gîndește-te bine și o să vezi că există o mulțime de soluții. Dădu drumul la apă în chiuvetă, își udă abundent fața de cîteva ori, se spălă pe dinți și după aceea își clăti bine gura. — V-ați găsit și voi pe cine să țineți pe afară, se enervă Poștașul, apropiindu-și nasul de sticla fumurie, încercînd să vadă ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe poartă. Tu Îi duci la locul unde așteaptă ea. — Toarnă cu găleata... sigur nui aci... zice un tip. — Ba da, poate că și-a bușit picioru. Treso ducem acasă. — Unde e? Tunetele s-au oprit, dar ploaia v-a udat pe toți fleașcă. — Acolo... În spatele obstacolului... le zici tu. Meldrum fuge pînă acolo. — Hei iubito... hei... se oprește pe marginea bunkerului. Ce mama dracu... futui... se Întoarce spre voi: CHEMAȚI POLIȚIA N PIZDA MĂSI! Îți trage un pumn nașpa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și să nu se se schimbe nimic În viața ta de rahat. Mi se rupe inima de tine, cât ești de tembel. Privește afară, ce noapte Înstelată! Șapte A venit și primăvara cu un val de ploi care le-a udat până și sufletele și cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întrebându-te În drumul spre casă, cine-i femeia, de unde a aflat de pasiunea ta pentru fenomene paranormale, de unde are fotografia și, nu În ultimul rând, ce va face cu ea. Ploaia de septembrie Începe să cadă În rafale piezișe, udându-te până la piele. Odată ajuns acasă, Îți dai jos haina mustind de apă, după care te prăbușești epuizat pe scaunul bizantin. Te gândindești că ea a pus la cale totul. Te Încarci cu noi gânduri de răzbunare și adormi visând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fantastic, vibrat de albastruri pure și de sable-urile și roșurile intense care-mi frigeau ochii. Picta Într-un decor de țară, lucruri care aminteau de Balcic, de lumina de-acolo, de albul orbitor al după-amiezilor Încremenite, unde marea ce udă tot timpul stânci calcaroase și ierburi aride. Devenisem străvezie, forța culorilor lui se reflecta În mine, Își făcuse un drum ușor și sigur. Câteodată picta animale exotice, deschisese chiar o expoziție care-l făcuse celebru la Paris. Lucra tor timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aș fi renunțat de la început m-ar fi chinuit tot timpul gândul că poate altfel ar fi fost mai bine... Dar nu-l mai iubești pe Palmer? am întrebat, cu ochii la mâneca pijamalei care-mi ieșea de sub sacou. Mă udasem leoarcă alergând după taxi. — Poate părea cam dur ce spun acum, continuă Antonia, dar ieri și azi-noapte... nici nu-ți pot spune cum a fost. Am simțit că mă urăște. E un demon, să fii convins. Iar dragostea poate muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca și când... Ca și când m-aș fi... Înc-o dată. Era ca și când m-aș fi transformat Într-o floare. De la coaste În jos eram un lujer umed, iar de la brâu În sus, un boboc lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai Întârzii chinul acesta sălbatic, amețitor, care mă Învăluia ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la jumătate de metru de fațadă, densă și șiroindă. Am Închis ochii, simțind umezeala fină pe obraji, și mă gândeam că atunci când Îi voi deschide, mi se va Înfățișa o altă lume. Dar n-am zărit-o decât pe Chérie, udă leoarcă și obidită. Ia-m cedat amărâtei și i-am dat drumul Înăuntru, și când sună și stăpânul ei ca să mă anuțe că el și cu Boris vor Întârzia, i-am spus despre pagubele provocate de ruperea de nori. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care, cât e noaptea de lungă, stau într-un pahar din baie, hlizindu-se la WC, îmi zâmbesc acum mie, iubitul lui fiu, carne din carnea lui și sânge din sângele lui, băiețelul pe care nici o ploaie n-o să-l ude vreodată. „OK, barosane“, zice el și apucă noua mea bâtă de baseball de undeva de la mijloc - și, spre uimirea mea, cu mâna stângă acolo unde ar trebui să-i fie dreapta. Tristețea mă copleșește brusc: îmi vine să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
paf. Încă nu mi-am revenit din șoc. Și e însurat, fain frumos, la casa lui, are nevastă și doi copii - și un „ranch“ în Maplewood, New Jersey. Mandel e viu, îmi zice că are un furtun cât să-și ude grădina din jurul casei, un grătar special pentru picnicuri și cărbuni speciali. Mandel, care, din admirație pentru Pupi Campo și Tito Valdez, s-a dus la primărie a doua zi după ce s-a lăsat de liceu și a cerut schimbarea oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din zona East Eighties și mă enervez la gândul că, la fel de bine ca mine, ar fi putut intra oricine s-ar fi aflat pe coridor. Îi atrag atenția asupra acestui lucru prin perdeaua de la duș. Mă atinge cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de hârtie de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a nu-mi pierde cumpătul nu rezistă decât aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă. — Ce?! Ai auzit bine. Când ajungem acolo, nu te apuca să trăncănești despre fofoloanca ta udă toată oricui intră pe ușă. Nu te repezi să-l tragi de șlong pe Big John până n-a trecut măcar o jumătate de oră, bine? O dată cu aceste cuvinte, dinspre șofer vine un șuierat ca de frâne - iar Maimuța se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai apăruseră deja încă trei îngeri. Toate cele patru asistente lucrau în tura de noapte. Spitalul își căpătase numele de Pavilionul Morții. În loc să pună capăt suferințelor, cele patru femei au început să le administreze tratamentul cu apă pacienților care sforăiau, udau așternuturile, refuzau să-și ia medicația sau o chemau pe soră în toiul nopții. La cea mai mică neplăcere, în noaptea următoare pacientul murea. De câte ori un pacient se plângea de ceva, Waltraud Wagner zicea: „Ăsta primește un bilet pentru Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai amintești, spune Săteanu privind în urma fetei mă lua mereu de mînă și mă ducea în grădină să-mi arate perii și merii sădiți de ea. Lua primăvara cazmaua și pleca în pădure să aducă puieți sălbatici. Îi sădea, îi uda, iarna îi îmbrăca în coceni de porumb să nu-i roadă iepurii, după doi ani îi altoia; rodeau după cum erau altoiți... Ce prostie să n-o las să dea unde se simțea în stare! Orgoliu! Să se facă artistă... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la băieți, la facultate; m-a întrebat cum o duc, cum e la oraș, dacă-mi place și aflînd că da, m-a sfătuit să rămîn, să fac școală mai departe, la seral. Ținea mult la mine; de cîte ori udam cu roata grădina lipovenilor, la iaz, i-o udam și lui; îmi dădea bani pe ascuns, să nu știe tata, să am de iarmaroc; "du-te, Toadere, și îmbogățește-ți sufletul" îmi spunea. Cred c-aș fi renunțat la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]