4,882 matches
-
este pentru mine semnul simbolic al dependenței lor de privilegii și al nelibertății de mișcare. [...] Indiferent dacă explicațiile acestei deprinderi sunt abisale sau patologice, simbolice sau minore, și indiferent dacă privirea mea alarmată este exagerată sau nu, stop-cadrul analizat cu uimire în această pagină vorbește despre prizonierii care ne conduc." Uimitor este până cât de departe poate duce Ana Blandiana o demonstrație de acest fel. Ea face dintr-o scenă din viața cotidiană nu numai o pagină de literatură, din categoria
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Tudorel Urian Pe Petre Stoica l-am văzut întîia oară la începutul anilor '80 cînd, călăuzit de Ioan Buduca, am pătruns cu teamă și uimire în spațiul mitic al restaurantului de la parterul sediului Uniunii Scriitorilor. Erau anii de aur ai boemei bucureștene, cînd Eugen Jebeleanu își fuma tacticos trabucul la masa ce îi era veșnic rezervată, Virgil Mazilescu se plimba printre mese avînd pe umăr
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
divinității", "sacră spermă", "oul" din care poetul însuși a luat naștere. Dar, reamintim, Miron Kiropol e un homo duplex. Paradigmele mitice de la care se reclamă nu mai pot avea, azi, decât o prezență mediată, cu o inevitabilă alură de restaurație. Uimirea inițială, inocența adamică, bucuria edenică se izbesc de criza unei conștiințe care corespunde condiției umane reale, a creaturii izgonite din Paradis, marcate de momentele de absență a divinității, echivalînd cu o absență de sine a ființei. Instabilității (dislocării) metafizice îi
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
unde cer din cînd în cînd vechiului meu prieten, domnul Obedenaru, cartea în care se găsește cea mai frumoasă frază din literatura română". Și pentru că Ion Barbu insistă în denunțarea prețiosului text, Mateiu răspunde cu seninătate, spre și mai marea uimire (și, desigur, încîntare) a interlocutorului său: Este regula de trei compusă în manualul de aritmetică, pe care am învățat altădată. Amintirea splendorii ei îmi dă necontenit dorința s-o recitesc". Se pare că "splendoarea" regulii de trei compusă stă și
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
marile regiuni ale României, Eugenia Iftodi călătorește, observă, participă și face notițe grafice frugale despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. In mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
curioși să vadă ce se-ntâmplă. În acel moment, Teodosie, cuprins de Duhul Sfânt, se ridică în picioare și, cu ochii îndreptați către cer, înălță mâinile și începu să se roage Domnului cu glas tare, în limba elină, spre marea uimire a privitorilor. Apoi luă manuscrisul și continuă să citească tuturor din Evanghelie, fără ca cei care-l ascultau să priceapă măcar un cuvânt din ce citea el. Înțelegeau ei ceva, că e vorba de o putere din cer, către care străinul
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
prin timp purtate Păstrați-vă comoara cu simțire Căci astfel nu veți fi împovărate De-acum până la-nalta asfințire În jurul unei stele luminate Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate Chemarea lumii veți străbate Drumuri cu doruri și uimire Ca nu cumva să fiți uitate Prin veacuri și a lor ivire Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate! Referință Bibliografică: SUFLETE PLINE DE IUBIRE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie
SUFLETE PLINE DE IUBIRE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382759_a_384088]
-
acest pământ îndelung jinduit de alții. Iar apele sunt pângărite și pădurile decimate. De pildă, în pădurile din județele Covasna și Harghita își face mendrele megaescrocul Verestoy Attila, senatorul udemerist poreclit Cherestoy Attila și „groful defrișărilor”, încât te întrebi cu uimire: Cum naiba se face că acest sinistru răufăcător este lăsat să-și savureze averea de nabab în viloiul de la Snagov?! Desigur, grija față de acești factori vitali pentru om și economie este în primul rând o sarcină cetățenească (românii trebuie să
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
Mircea Mihăieș Am privit cu uimire și cu un început de scârbă felul deprimant în care oamenii din răposata Convenție Democrată acceptau, cu ani înainte de termen, ideea că vor pierde alegerile. Și, mai apoi, resemnarea de miel dus la cuțit la știrea că vor fi dați
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
deghizate sau violent afirmate, în cultura "înaltă" și în discursurile antisemite ale politicienilor de azi. Teme grave, pe care unii le evită cu diplomație, tabuizate, cum e toleranța la români, sunt studiate de Andrei Oișteanu cu o îndemânare care stârnește uimire, cu atât mai mult cu cât, dacă nu luăm în calcul cele câteva încercări de la sfârșitul secolului al XIX-lea, studiul său este un unicat. Supuse constrângerilor cenzurii și mascate sub denumirea unor domenii înrudite, ca etnologia și folclorul, studiile
"Evreul imaginar" și "evreul real" la români by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16064_a_17389]
-
în care se repeta o piesă de Strindberg, în prezența lui și a doamnelor lui, Siri von Essen și Marie Caroline David. Și a mers incredibil de repede: 11 zile. A fost piesa mea de debut și, spre marea mea uimire, - un succes fantastic: a avut cam 300 de reprezentații în toată lumea. Era clar că puteam scrie dramaturgie. Înainte, scrisesem critică de teatru, deci aveam o legătură cu domeniul. Dar a fost foarte plăcut să scriu piese și să intru în
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
Simona Tache Aflu de prin ziare că, spre uimirea polițiștilor și a întregului popor, o coreeancă a ratat pentru a 771-a oară examenul pentru permisul de conducere. Cică n-a reușit să treacă proba teoretică. Dacă nu s-ar fi specificat în articolul cu pricina și vârsta protagonistei
Ciori contra sticleţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19771_a_21096]
-
căci totul îi este străin...”. Același lucru s-ar putea spune despre artist, când este artist, dacă la el n-ar interveni ceva ce Schopenhauer pare să ignore, și anume legea terțului inclus. Artistul nu încetează să descopere cu extremă uimire un univers care îi este familiar. Cu cât ne este mai exterior un fenomen, cu atât îl înțelegem mai bine, spune. Cu cât înaintăm mai mult în noi înșine, cu atât înțelegem mai puțin. Corolarul ar fi că eu mă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
Kornei Ciukovski (revista „Șipovnik” - „Măceșul”): „Este clar că, în esență, futurismul nostru nu e decât un anti-futurism (...) Să fărâme, să nimicească, să demoleze, pentru ca el însuși să moară sub dărâmături - probabil asta crede că i-ar fi misiunea”; „Cu câtă uimire ar privi la ei (futuriștii ruși - n.m.) Marinetti, distrugătorul Paraliziei și Podagrei, poetul-foc de artificii, poetul-mitralieră!” Concluzia... nepatriotică a lui Ciukovski e că cei din Rusia „doar în derâdere pot fi numiți futuriști”. În unison cu atitudinea retractilă a protagoniștilor
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
care înconjoară orașul, „plină de ocolișuri, de contraste, în care generozitatea se învecinează cu zgârcenia, după exemplul fluviului Spreea”. Viena este, dimpotrivă, iubitoare de himere. Și așa mai departe, Madrid, Stockholm, Constantinopol, până când, ajungând la București, autorul este constrâns, spre uimirea cititorului său de peste o sută de ani, să declare ceea ce el consideră un deplorabil adevăr: „dintre toate capitalele lumii, dintre toate capitalele țărilor civilizate cel puțin, București este singurul oraș care nu are periferii (banlieue)”. Oarecum surprinzător, Argetoianu ignora o
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
și memoria, pentru a permite, în felul acesta, șansa unui al doilea început. O misiune aproape imposibilă: ca și cum ai reintroduce în recipientul unde stătuse prizonier de secole duhul stăpânitor al vieții și al morții. Citind această carte veți descoperi cu uimire că, prin alchimia literaturii, ireversibilul devine reversibil. Mircea MIH|IEȘ Ar fi greșit să citim ca pe un rechizitoriu al ultimei jumătăți de secol. Nu contest că romanul are o dimensiune morală. Numai că, limitându-ne la această dimensiune, riscăm
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
sufletelor. 1197. Admirația este o lebădă al cărei grație se oglindește pe lacul ochilor de jad ai împlinirii. 1198. Singurătatea este o filă ruptă adeseori din noi pe care am pierdut-o la jocul nostru cu nume de Târziu. 1199. Uimirea este natura în stare de beție inocentă la crâșma infantilă a speranței din noi. 1200. Reproșul este o sabie poleită cu sentimente ruginite. 1201. Intriga este natura vieții. 1202. Asuprirea este fardul pus unor suflete spre a fi purtat obligatoriu
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
proveneau, pe vremuri, dinspre Urbe, treceau pe podul Șanț’ Angelo, intrau pe poarta Castello în „borgo” Castello, apoi străbăteau alt „borgo”, Sânto Spirito,si, fie pe Porta Sânto Spirito, fie pe Porta Viridaria, ajungeau la Bazilica. Efectul, scontat, era de uimire admirativa: după străzile strâmte, brusc, minunea Bazilicii mărețe, si, din secolul al XVI-lea, scenografia coloanelor uriașe. Obeliscul în mijlocul unei piețe rotunde, unde respiri universalitatea credinței creștine... „Burgurile” erau pasaje, ori vestibule, deci, ale Vaticanului, nu Vaticanul propriu-zis. Cei mai multi pelerini
Ce e și ce nu e în Vatican? by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2583_a_3908]
-
Mircea Mihăieș I-am privit întotdeauna cu uimire pe scriitorii capabili să scrie în timp ce ascultă muzică. Îmi amintesc sentimentul de derută și năuceală când, aflându-mă în vizită la un important critic de dinainte de 1989, am constatat că biroul îi era invadat de sunetele unei splendide muzici simfonice
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
ale Institutului de Istorie al PCR”, pe site-ul adevarul.ro au fost publicate fragmente dintr-o opinie semnată de Malin Boț și publicată pe 17 mai, textul purtând titulatura: ”Dacii sunt cool, noi cum suntem?” „Am constatat azi cu uimire că în continuarea editorialului meu a fost postat un alt articol de opinie, cu sens contrar. Acesta nu este doar un gest neelegant la adresa unui colaborator al ziarului, ci unul pur și simplu neprofesionist”, a scris Ovidiu Nahoi pe Facebook
Adevărul, părăsit de Ovidiu Nahoi, din cauza unui gest neelegant () [Corola-journal/Journalistic/22309_a_23634]
-
au profitat de frumusețea locului și le-au arătat fetelor cât de ușor poți străluci în fața aparatului de fotografiat. Veseli, plini de viață și dezinvolți, cei doi s-au urcat într-o barcă și au pozat ca doi profesioniști spre uimirea concurentelor de la “Mireasă 90 60 90”. Despre prestația mireselor la prima ședință foto profesionistă din viața lor, dar și cine va părăsi competiția din cauza stângăciei cu care a zâmbit în fața aparatului de fotografiat, aflați sâmbătă, 26 mai, de la ora 20
Adelina și Cove, pictorial pe malul mării () [Corola-journal/Journalistic/22789_a_24114]
-
Motto: Iar Toma a zis...” Domnul Meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28) Uimirea lui Toma la arătarea Domnului înviat din morți a trecut de la experiența personală a copleșitoarei întâlniri la o experiență colectivă, ea devenind uimirea unei lumi întregi în fața inexplicabilului. Când spunem și noi, ca și Toma, ” Domnul Meu” ne referim la
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]
-
Motto: Iar Toma a zis...” Domnul Meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28) Uimirea lui Toma la arătarea Domnului înviat din morți a trecut de la experiența personală a copleșitoarei întâlniri la o experiență colectivă, ea devenind uimirea unei lumi întregi în fața inexplicabilului. Când spunem și noi, ca și Toma, ” Domnul Meu” ne referim la Iisus ca ”Dominus”, Stăpânul Cel ce domină, stăpânește. Când la cuvântul ”Domnul” mai adăugăm și cuvântul ”Dumnezeu”, e și mai clar că vorbim
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]
-
prologul Evangheliei sale. Deci dacă Stăpânul a toate a înviat, înseamnă că a murit. Ca Dumnezeu să învie parcă te poți aștepta câtă vreme El poate face orice minune. Dar ca Dumnezeu să moară, aici înțelegerea se blochează. Stăm în uimire chiar dacă știm că ”atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Unicul Său Fiu L-a dat pentru ca oricine crede în El să nu moară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). Să facă Dumnezeu un asemenea gest
Învierea Domnului şi apartenenţa noastră [Corola-blog/BlogPost/92528_a_93820]