130,170 matches
-
filmul dobîndește prin acest episod nota unui soi de lecție moralizatoare. Nu există finețe, nu există subtilitate, nu există dramă la urma urmei căci scena ca atare sună artificial de la bun început. Incredibilul s-a instalat în vreme ce emoția a fost uitată de dragul educației. Să mai amintim și că încheierea se desfășoară (parcă spre a confirma cele de mai sus) la un semafor unde, în mașină, cei doi soți visează pentru o clipă cum ar putea dispărea fără a suporta consecințele legii
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
români) și cu balamucul, vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth, uită mereu unde se află, cu cine vorbește, amintindu-i deseori pe comuniști pentru ca odată să exclame: Ei, dar cred că iar am încurcat treburile: de unde naiba am făcut eu rost de comuniști la Londra? Concubina acestuia, Claustrina, are un cazier
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
Din mulțimea de exemple se pot alege destule care să justifice înregistrarea în dicționare a lui cîh/câh, ca adjectiv invariabil cu sensul "urît, scîrbos": "se vede prea rău în ceea ce scrie el că stă cu bățul și îți spune: uite, vezi? Asta e gigea! Asta nu! Asta e cîh! " (arhiva Ciberplai, 3.07.2001); "pentru anumite persoane, șevoluționismulț ... este o chestiune dureroasă. Ceva câh și urât de care nu prea e bine să vorbești" (sictir.org); "a fost un sistem
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
îi spusese amicului pe franțuzește: Il a le don funeste de la ressemblance, - că are darul funest al resemnării, în sensul că amatorul copia ce vedea fără nici un simț artistic. Marea prejudecată în artă e să încerci să te substitui Naturii, uitând de natura ta umană... Oceaniei și primitivilor din Pacific nu îi rezistară nici Renașterea, grandilocventă, în ciuda (sau tocmai din cauza) echilibrului ei perfect; nici realismul clamoros al secolului XIX, pânzele gigantice ale fotografilor celebri cu scenele lor de bătălie teatrale unde
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
că presa n-a căzut pe spate la constatarea că o promisiune aruncată la una dintre discuțiile sale săptămînale cu prefecții, cea despre cornul și laptele din școli, a fost respectată. Dl Năstase a promis multe altele, de care a uitat. Fiind vorba de o promisiune respectată, firește că presa a vrut să constate cum stau lucrurile la fața locului. Așa s-a putut afla că ideea generoasă a premierului, e adevărat că pe bani publici, a devenit sursă de cîștig
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
programul a fost la început un eșec. Una peste alta, ideea dlui Năstase e bună în acest moment de criză, chiar dacă a pornit de la o improvizație. Căci altfel nu se explică de ce un program național de o asemenea amploare a uitat că laptele are nevoie de frigidere și că în școlile patriei frigiderele lipsesc. Nu era, poate, treaba premierului să vadă cum se aplică în detaliu ideea sa, dar cineva din guvern ar fi trebuit s-o facă. Nu să ne
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
orbește în "amintirile" sale. Există o resemnare care, poate părea o blasfemie ce spun, transformă aventurile biografice în scene pline de savoare. Sau, mult mai plauzibil, o anume credință artistică pe care o găsim definită indirect chiar în roman: "Mă uit la filme de vreo cincizeci de ani și, cu excepția unor explicații formale sau de ritm, încă nu știu de ce se trage din mai multe unghiuri. Cine vede așa? Autorul?... Sau Dumnezeu? De ce n-ar cădea atunci și bucăți epice din
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul verde a fost mutilat de cinci brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare ale vecinilor. Va rămâne una din enigmele vieții mele rostul potecuței ce se oprea exact în mijlocul spațiului verde. Un timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori de la alte scări veneau să-și petreacă timpul pe banca din fața micului petic de verdeață - lăsându-și, evident, inubliabilele
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
vopsite în roșu. Prietenii mă întreabă, câteodată, de unde-mi iau informațiile despre viața politică și cum de "nimeresc" pronosticurile privind evoluția înaltei politichii naționale. Ce surse de informații am? Nici una! Cum nu prea citesc ziarele și nici nu mă prea uit la televizor, îmi petrec câteva minute pe zi discutând cu vecinii. Adevărul este că viața la bloc valorează cât studiul unei enciclopedii. Mai ales a unui bloc românesc, unde omogenizarea forțată a adus împreună tot spectrul social și, mai nou
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
Italia, profitând de o lege a statului italian anume creată pentru intelectualii din țările din Est. Putem însă afirma - fără exagerare sau eroare - că Udine, Provincia Udine și mai ales Universitatea au fost extrem de generos deschise către România. Să nu uităm: Universitatea din Udine a fost cea dintâi Universitate italiană care a încheiat o convenție cu Universitatea de Vest din Timișoara. Regretatul profesor Eugen Todoran a avut această inițiativă, pe care Rectorul (de atunci) Marsio Strassoldo di Graffenberg a pus-o
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
Spaniol care a scris în franceză, emigrant sub Franco, dar trăind clandestin un deceniu în Spania franchistă, membru al Rezistenței franceze, internat la Buchenwald, ministru apoi în Spania după moartea dictatorului, autor de romane și scenarii de film (cine a uitat Z de Costa Gavras?), Semprun relatează o ședință a Comitetului Executiv al P.C. Spaniol (făcea parte din Comitet, va fi exclus apoi din partid) și o alocuțiune a celebrei Passionaria în care era el însuși pus la zid. Teribile amintiri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
cînd o zăresc, descopăr în transparență ireala miracolul facerii ei, lumina care imi arată partea necunoscută din chiar timpul pe care il parcurg. Sîmbătă 14 septembrie va fi, în ciuda oricăror împotriviri ce poate vor veni vreodată, o zi de ne-uitat. Dimineață m-am apucat să citesc Uitarea, cartea lui George Banu, tradusă din franceză absolut superb de Anca Maniutiu și publicată la Cluj, la Bibliotecă Apostrof. Cartea mea nu are coperta întîi, așa încît intrarea în materie este directă, abruptă
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
an, de la premiera lui Mihai Maniutiu de la Teatrul Național din Cluj cu spectacolul L'Oublie/ Uitarea, după un scenariu purtînd semnătura lui George Banu. "Brusc, n-am mai simțit nevoia să acumulez și am inceput sa tînjesc după uitare. A uita - nu aveam nici o îndoială - era, prin urmare, decizia mea". Așa începe un eseu în fărîme despre uitare, o lungă zbatere, dar și o liniștitoare odihnă pe tărîmul ei, un exercitiu filosofic, dar și înduioșător de cald, de uman, pe care
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
sine și cu propriul trecut. Pagina a doua: "Doliul, pietrele funerare, negrul vesmintelor - cîrje împotriva uitării!" Dintr-odată am avut conștiința zilei în care mă aflam: 14 septembrie, Ziua Crucii în Calendarul Ortodox și ziua lui Horia Bernea. "Era să uit!", apuc să șoptesc în grabă cu care mă îmbrăcam ca să ajung la mormîntul lui din curtea bisericuței Mavrogheni de pe strada Monetăriei, singurul drum care îl desparte de ctitoria să, Muzeul Țăranului Român. Abia în mașină îmi dau seama ce frig
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
-l descoperi, altfel, pe Banu, dar și pe mine, cititorul lui. Nu poți citi/ vedea Uitarea în frig. În mine este cald și toate anxietățile au zbughit-o ca să facă loc întrebărilor și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
mine este cald și toate anxietățile au zbughit-o ca să facă loc întrebărilor și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
anxietățile au zbughit-o ca să facă loc întrebărilor și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență vieții tale, a nu-i rătăci mirosul de fruct, de floare, prospețimile și tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
tristețile, amintirile, păcatele, iubirile. "La teatru, sufleurul stă de veghe, pîndind uitările. Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o virtute? Totul depinde de estetică pe care o avem
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Scenă nu dă naștere doar la uitare, ci și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o virtute? Totul depinde de estetică pe care o avem în vedere, de sensul pe care il atribuim jocului. Vream că actorul
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
și la memorie" - binele și răul, frumosul și urîtul, memoria și uitarea, viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o virtute? Totul depinde de estetică pe care o avem în vedere, de sensul pe care il atribuim jocului. Vream că actorul să se piardă pe sine însuși? Fără îndoială
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
mea nu are coperta. E ca un spectacol în care cortina a disparut și totul îți este aproape, alarmant de aproape și te integrează. Memoria poate implica, deseori, o colectivitate. Reținem, împreună, aceleași imagini, cuvinte, sunete, declarații, peisaje. Dar le uităm separat. Exercițiul uitării este practică - tulburătoare, liniștitoare, devastatoare - în fața căreia ne aflam singuri, singurei. Nu uităm cu toții la fel, același lucru, în același timp. Parcurgerea Uitării a lui George Banu nu este doar actul lecturii și transferul ei filosofic. Este
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
este aproape, alarmant de aproape și te integrează. Memoria poate implica, deseori, o colectivitate. Reținem, împreună, aceleași imagini, cuvinte, sunete, declarații, peisaje. Dar le uităm separat. Exercițiul uitării este practică - tulburătoare, liniștitoare, devastatoare - în fața căreia ne aflam singuri, singurei. Nu uităm cu toții la fel, același lucru, în același timp. Parcurgerea Uitării a lui George Banu nu este doar actul lecturii și transferul ei filosofic. Este un soi de provocare cu capcane: poți pricepe că jocul te prinde, ca, poate prea de-
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
și transferul ei filosofic. Este un soi de provocare cu capcane: poți pricepe că jocul te prinde, ca, poate prea de-vreme, uitarea îți dă tîrcoale și-și încearcă seducția. "Uitarea pri-mejduieste carieră oricărui actor. Și totuși, un actor care uită re-gaseste sentimentul primejdiei în teatru și revalorizează teamă pe care o naște orice fragilitate". E toamnă la București.
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
în fond, plângând pe umărul lui Miloșevici, susțineau neutralitatea (vitejească) a României. Argumentul lor? Poporul (?!) nu vrea din cauza prieteniei care ne leagă de poporul iugoslav, și, în plus, că nu am avut niciodată conflicte cu acest popor. în privința conflictelor, au uitat oare că din cauza lucrurilor "importante" pe care le aveau de rezolvat politicienii de la București, sârbii au ocupat o parte a Banatului (acum denumit sârbesc) și nu au mai plecat nici până azi? Au uitat, sau n-au știut? Dar au
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
cu acest popor. în privința conflictelor, au uitat oare că din cauza lucrurilor "importante" pe care le aveau de rezolvat politicienii de la București, sârbii au ocupat o parte a Banatului (acum denumit sârbesc) și nu au mai plecat nici până azi? Au uitat, sau n-au știut? Dar au zis! închid paranteza. Că respectiva decizie a Parlamentului a fost bună, extrem de bună, s-a văzut imediat: prim-ministrul Marii Britanii, Domnul Tony Blair, vine în România și pe 4 mai 1999 se adresează parlamentarilor
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]