432 matches
-
local și împrejurimi înzăpezite, despre fumul fripturilor și despre ulcelele băute până la fund în repetate rânduri și preschimbate imediat în cioburi, după obiceiul chefuitorilor, amănunt care stârnise entuziasmul femeii, cadânei, zicea omul. Bea, spărgea și cerea mereu alte și alte ulcele. Când vorbea despre cadână, omul se înfierbânta. ― Așa ceva n-am mai văzut. Pă crucea mea dacă vă minț! Strașnică bucățică! Să mă iertați! Hm, hm! Da’, zău, mă rușinez să spun tot ce-am văzut și-am auzit. ― Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui. --Poftește la cină, dragule. Am intrat. De pe măsuța cu trei picioare, pe care o știam, mă privea cu față aurie ca o lună plină o mămăligă atunci răstrunată. Alături tronau două străchini din care mă îmbia brânza cu smântână. Ulcelele de lut așteptau să fie umplute la timpul potrivit. Se vedea de departe că acolo-i mână de femeie. Bănuiala că în jurul bătrânului sălășluiește un suflet femeiesc mi s-a adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler, a apărut o fată
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Bănuiala că în jurul bătrânului sălășluiește un suflet femeiesc mi s-a adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler, a apărut o fată purtând smerit un ulcior cu vin. S-a apropiat fără să i se audă pașii. Parcă plutea. A umplut ulcelele de pe masă și a dispărut ca un fulg... Din toată sfiiciunea ei, am reușit să-i prind privirea. “Ochii aceștia i-am mai văzut și nu de multă vreme. Nu! Nu se poate! Aceștia-s ochii țigăncii! Numai ea mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un ulcior cu vin. Chipul bătrânului radia de bucurie... Fata a umplut paharele cu lichior, și țiganca a așezat ulciorul cu vin pe colțul mesei, între cele patru ulcele care, după felul cum erau așezate, închipuiau o cruce. Când totul a fost gata, fata și țiganca au trecut fiecare pe o latură a mesei și au rămas în picioare. Bătrânul s-a ridicat, ceea ce am făcut și eu. După ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mei. În rest rămânea fixată pe fața mesei... Țiganca mă fura cu coada ochiului zâmbind unui gând. Gătită cum era, părea mult mai tânără. Am mâncat în liniște. În cele din urmă, călugărul i-a făcut semn țigăncii să umple ulcelele cu vin. Când le-a văzut pline și-a tras una dinainte și, rdicând-o, a pornit să vorbească: --Dragilor. E multă vreme de când omul din fața mea ne este din când în când oaspete drag. Îndrăgit de tot ce mișcă aici
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
patul de spital, până în acel moment mi-am mai trădat prietenii, mai cu voie, mai de nevoie, greutatea unui astfel de sentiment am simțit-o la necaz. Păi să știi, dacă nu aveam prieteni eram de multișor timp oale și ulcele. Îmi permit să-i amintesc pe câțiva dintre cei care mi-au dat câte o moleculă de oxigen atunci când moartea mă strângea de beregată: Radu Florescu, Varujan Vosganian, Gellu Dorian, Vlad Scutelnicu, Doina Ruști, Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Maramureșul cel adevărat (vezi că sunt și eu, vechi, "antic și de demult") a început să se "gate". Îl văd ca pe o "moară" de măcinat ... imagini de altă dată, chiar suflete. Dacă până mai ieri puteai să ceri o ulcea cu apă oricărui maramureșean, astăzi același maramureșean de ieri, îți ia, măcar, un ban! Alo, societatea de servicii publice de poezie? îmi curg la țeava de la bucătărie câteva rânduri de versuri albe. Eu aș dori cu rimă. Mă puteți ajuta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cîte-mi rămăseseră, să iau aminte și să nu uit chipul lumii. Aveam la Îndemînă Pădurea cea Mare și Păduricea, coaste de dealuri, gîrla și bălțile ei, tăpșane cu iarbă, livezi, pante suite de vița-de-vie. Vinul, unul rosé, curgea din toate ulcelele. Îl știu de pe la cinci ani, cînd baciu’ Martin Baumgartner Îmi turna cîte un pahar În care punea o linguriță de bicarbonat de sodiu, ca să facă spumă și să-mi placă mie cum fierbe. Vinul alb nu mi-l amintesc. Această
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se gată În veci.“ Prima traversare Dolarii au prins a picura de la Chicago, dacă nu În fiecare lună, măcar Într-un ritm dătător de iluzii. A mai trecut un an cu țîrÎita asta care a apucat totuși să umple o ulcea. Floare nu ținea Însă banii la vedere. Îi cosea și-i descosea dintr-o pernă din odaia ei. Scrisorile de la bărbat Îl ne dumereau și pe preotul care i le citea și i le deslușea. Pomean folosea de la o vreme
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să-i țină ea, iar bărbații să-i poarte tot timpul de grijă. Nu le rămînea decît să fixeze ziua plecării cînd ceasornicarii vor reveni să vadă cum merge pendula. PÎnă În ziua aceea, a mai deșertat o dată perna În ulcea ca să măsoare volumul dolarilor. Mai sporise. I-a luat foaie cu foaie și i-a cusut În haine, lăsînd cîte ceva și la Îndemînă. Meșterii s-au Întors, au văzut că pendula umblă, bate bine ceasurile și jumătățile, drept care s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu oluri cu țurgalăi, haidați, măi! striga el, adunînd lume În jurul carului Încărcat de vase. Hai la oluțuri, Îi dădea Înainte Mihai, iaca, mă sui pe ele și nu se sparg! — Scoboară, omule, de pe oluț că tii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sută și ceva de ani. Din nefericire însă, ei au murit de mult. Nu este chiar absurd să-ți legi speranțele de cititori care încă nu s-au născut. Dar ce să mai aștepți de la cei care sunt oale și ulcele? Lexic exotic Lia Ceran a publicat recent volumul III și (sperăm) ultimul dintr-o suită de volume de versuri intitulate Incunabul (Junimea, Iași, 2004- 2006). Acest volum III are un subtitlu enigmatic: Zona algonchină. Ca să aflăm ce înseamnă, ne grăbim
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cazanele de țuică erau în toi, începeau petrecerile la familia lui Ismail Ciurdaru pentru că printre altele pe munca lor primeau țuică. Nu treceau două trei zile ca să nu se aprindă focul mare în fața cortului. Mâncarea era mai bună și ulcelele se umpleau cu țuică. În ultimul timp veniseră în șatră Samuil, fratele Rusaldei, pe care-l lăsase femeia și Măru, un țigan pripășit nu știu de pe unde, neam cu Ismail. Se încingeau toți la vorbă fiindcă și femeilor li se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
luăm poliția și cîțiva vînători cu armele și mergem iar acolo, nu? Are dreptate Matei, fu de părere Nicanor. Cred că-i mai înțelept să tăcem din gură. După ce-și uscară bine hainele și se mai cinstiră cu cîteva ulcele cu vin de la moș Lazăr Brusture, plecară spre casele lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Unde se vede că orice om bea doar o singură dată în viață din izvorul vrăjit, dar prea puțini sînt cei ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sub acoperișul său și pe ei, acești trăitori obijduiți ai pământului. Nunta se desfășură pe toată durata nopții, cu băutură și fripturi de batal și de porc. Fiecare nuntaș își tăia câte o porție, după pofta inimii, însoțind bucatele de ulcele pline ochi, cu vin din renumite podgorii. Mai mulți țigani întrecură măsura, grație licorilor purtătoare de tării chemătoare spre reverie. Ei se aflau în primele rânduri ale celor care dădeau nunții pitorescul cerut în asemenea ocazii, spre hazul tuturor. Era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin roșu și acruț care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult, mirosul îmbătător de fasole mai stăruia cu putere în aerul împrejmuitor. Bulibașa călca meditativ, privind când într-o parte, când în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban. Ședeau amândoi pe scaune cu trei picioare, din acelea folosite la mulsul oilor, în jurul unei vetre de jeratic și al unei ulcele de pământ, în care fierbeau urzici amestecate cu zer. Ciobanul îi povestea despre puterea și nemurirea șarpelui, care-și leapădă pielea bătrână ca pe o haină veche, despre obiceiul numit "fiertul mărgelei". într-o anume zi, primăvara, s-ar strânge
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în casă aerul era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În mintea copiilor și că făcea În fiecare zi câte o boacănă de te cruceai, ea Însă era ferm convinsă că În cutie se adăpostiseră o parte din sunetele pe care vechiul instrument de coarde, devenit de mult „oale și ulcele“, le cântase la fel de fel de festivități și că aceste sunete puteau să-i redea o parte din frumusețea tinereții ei trecute de mult În lumea de apoi. De aceea, cum se auzea toaca bătând de utrenie, bătrâna se dădea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unde Simion Scărarul și unde Ivanko Barabulea sau Ivan Kapustin sau Matvei Gorilo și atâția alți bărbați destoinici ce lăsaseră la cârciuma lui Ițco urme atât de adânci În conștiința oamenilor locului, Încât și astăzi, când sunt doar oale și ulcele, tot se mai pomenește câte unul să-și aducă aminte În timp ce dă de-a dura o horilcă despre câte o faptă a lor sau o vorbă de duh mai deșucheată, aruncată așa, Într-o doară, În timp ce omul Își degusta horilca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru a vă rezolva treburile voastre de un regiment de grăniceri!?“. Ascultând aceste cuvinte, Fevronia și Nicanor izbucneau În râs și se Împăcau. Cât timp trecuse de atunci? Acum părinții săi dormeau alături unul de altul, prefăcuți În oalele și ulcele, iar babulea Tatiana, deși plecase de mult și ea pe urma lor, se pare că nu se Împăcase Întru totul cu noul ei lăcaș, și mai venea, din când În când, să vadă cum merg treburile În vechea gospodărie. Granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pai dehidomnișoaratați. Toate astea, hrană la minut. Fiecare pungă avea un termen de valabilitate până la care n-avea să expire înainte de moartea noastră. O viață de raft până după ce majoritatea bebelușilor din ziua de azi or să fie oale și ulcele. Brioșe cu căpșuni cu durată de valabilitate de un secol. Am mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tulburătoare carte. Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine, "făcînd să se cutremure inima cea mai păgînă". Această întîie întîlnire cu Destinul meu Cometar nu mi-e îngăduit s-o uit. Dar ușurința-mi în cântărirea acelei vestiri a fost mare. Mi s-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a arătat în prag cu un zâmbet mucalit, purtând în mână o oală de lut potrivit de mare, pe care a așezat-o pe măsuță, căutând din priviri ceva în jur...Știam ce caută. Am întins mâna după cele două ulcele de lut cocoțate pe policioara din perete. Acum ai să vezi ce minune am eu aici! Ia fă-o pe paharnicul, fiule! Am făcut-o și pe paharnicul. Când cele două ulcele au fost pline, am luat fiecare câte una
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]