524 matches
-
ursită și-a făcut și baba Ciubotărița, răsări Saveta lui Costache Acea. A făcut baba ce-a făcut ș-a luat un flăcău. Iar Sevastian Ciubotariu, fiind tânăr, mai fugea în sat la muieri ; dar baba îl aducea înapoi cu ulcica. Toată vremea se sfădeau. Sara el ședea la foc în fața vetrei și cânta. Crăpând de ciudă, baba striga : „Te gândești la muieri, spurcăciune !” Și nu zi, nu baba a murit întăi, tot pe Savastian l-a îngropat de tânăr. țin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în rest am tot ce trebuie unui om bun pentru jugul căsniciei. Dudu scoase o oglinjoară din buzunar și se privi râzând în ea, vorbind celui care se oglindea în apa oglinzii: - M-am gândit că o fată frumoasă cu „ulcica spartă“ ar putea prea bine să mă facă și pe mine fericit. Domnul Fischer reținuse uimit „o fată frumoasă cu ulcica spartă“, ce vulgaritate! - Cine e fata asta de care vorbești, nu cumva e fata mea? - De ce n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
râzând în ea, vorbind celui care se oglindea în apa oglinzii: - M-am gândit că o fată frumoasă cu „ulcica spartă“ ar putea prea bine să mă facă și pe mine fericit. Domnul Fischer reținuse uimit „o fată frumoasă cu ulcica spartă“, ce vulgaritate! - Cine e fata asta de care vorbești, nu cumva e fata mea? - De ce n-ar fi? De mâna vieții nu scapă nimeni. Ea dă bine și rău la toți. O iubesc pe Nina. Am ținut-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în fața mea ședea ea - țiganca - zâmbindu-mi deschis. Bună vremea, boierule, și iartă îndrăzneala de a ți bate în poartă așa tam-nisam. Ești bine venită. Intră și urcă colo pe cerdac. Te-oi ospăta cu cevașilea și îi bea o ulcică cu apă rece. Bună vorbă, conașule. Sunt vlăguită și flămândă de atâta cale bătută astăzi. Am tot vrut să te întâlnesc pe calea spre... Abia atunci mi-am dat seama cam de ce mă caută țiganca... Așa-i că îmi aduci
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică cu lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări. Am mâncat cu poftă de lup și apoi m-am întins în crivat... Prin fereastra deschisă, picurii cântecului greierilor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se mai aude cântec păsăresc... Cred că o ulcică cu lapte călduț ne va prinde bine, fiule. Nu am nimic împotrivă, părinte... Abia de m-am răcorit cu apa pârâiașului de lângă chilie că laptele cald mă aștepta deja pe colțul mesei... „Numai că bătrânul este în stare să facă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să ne așezăm la masă, că se răcește mămăliguța... Când ne-am ostoit foamea, călugărul a ridicat oala ce se afla pe colțul mesei. A turnat în ulcele și m-a îndemnat: Ia vezi dacă îți place asemenea băutură. Ridicând ulcica, priveam întrebător la bătrân. Răspunsul a venit printr-un îndemn tăcut din priviri. Am gustat cu băgare de seamă, știind meșteșugul bătrânului la prepararea a tot felul de licori... O furnicătură plăcută în cerul gurii m-a făcut să nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în fața ochilor figura de sfânt a bătrânului, aureolată de un nimb luminos... Dar unde-i pădurea? Unde-i povârnișul pe care am lunecat ca pe tobogan? Nimic din tote acestea. Doar o măsuță pe care tronează o oală și o ulcică pentru apă, prichiciul sobei pe care se află o candelă și o fereastră deschisă, năpădită de mușcate, prin care năvălește zefirul dimineții... În ușa potopită de lumina soarelui, șade bătrânul zâmbind... Ai revenit printre noi, fiule? Abia acum îmi dau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe unu mai mare ca tine, mă asigură doamna Pașcu. Nu tot omu dioache. Numa cel întors de la țâță. Are ochi răi. Aaa! ce boboci frumoși ai!... Și bobocii mor dacă nu-i descânți. Dai drumu la nouă cărbuni în ulcica cu apă ne-ncepută și zici: «Stâng potca șî diochiu șî strigare pe Maria, pe Vasile...» Cine-i bolnav. Aveam un cățăl mândru și nu mai mânca. Cânele meu îi diochet! Cățălu nu mânca nici plăcinte calde! Am stâns cărbuni și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
casă de copii fără o vacă în bătătură și să fii liber să-ți faci de cap... Bătrânii mei făceau zămnic în pământ și acolo lăsau poloboacele cu vin. Fără lacăt, fără drugi. Pusese bunicul o scândură pe care stătea ulcica. Pe scândură scrisese cu cărbune doar atât: Bate cepul! Venea drumețul, bea o ulcică, zicea „Dumnezeu să-i ierte!” și pleca. Și nu fura nimeni. Și unde au ajuns urmașii Craiului astăzi...” Toată voioșia s-a topit și oamenii au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
faci de cap... Bătrânii mei făceau zămnic în pământ și acolo lăsau poloboacele cu vin. Fără lacăt, fără drugi. Pusese bunicul o scândură pe care stătea ulcica. Pe scândură scrisese cu cărbune doar atât: Bate cepul! Venea drumețul, bea o ulcică, zicea „Dumnezeu să-i ierte!” și pleca. Și nu fura nimeni. Și unde au ajuns urmașii Craiului astăzi...” Toată voioșia s-a topit și oamenii au mâncat apoi în tăcere din bunătățile primarului. „Are și el casă bătrânească aici în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mai bun : ce potroace, ce tuslamale, ce ciulamale de ciuperci, toate alea le încerca. Era și el curios, venit de copil de la țară. Ei îi plăcea mai ales în octombrie, la Sfântu Dumitru, să stea sub umbrar, și cu o ulcică, două de turburel, și mititei, și fudulii de berbec, și-un pic de ghiudem, și pastramă de capră, momițe, numai ei doi, la o masă, printre răzoarele viei... La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
verișoarei sale Susana, ba chiar Îndrăzni să creadă că treaba era Încheiată, cînd băgă de seamă că Flora, foarte hotărîtă, Începea să se umfle iar periculos, punîndu-și În același timp amîndouă mîinile În șolduri și transformîndu-se Într-un fel de ulcică uriașă, cu poșetuța parfumată atîrnînd de un braț ca o mică fundă prinsă de toarta din dreapta. — N-am discutat condițiile, doamnă. — N-am discutat condițiile, repetă Susan sub pieptul amenințător al Florei, țanțoșă. Se gîndi vag că de fapt condițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și poezia În medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la ,,Flaut tenebra” ”. rieteniile și Împrejurările vieții nasc amintiri. După plecarea lui Malin ele au sporit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Domitia. — Da, întărește Occia. Ai să vezi că și noi, vestalele, suntem bune gospodine. Ne îngrijim ca focul sacru să ardă neîntrerupt, păstrăm curată cămara unde depozităm primele spice de grâu. Îl măcinăm și-l coacem... O preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta așteaptă. — Prăjim alacul și-l măcinăm... — Îl amestecăm cu sare... Occia le potolește cu un gest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se răcească. Ea îți ordonă un singur lucru: să-ți potolești setea. Vine însă Gallus și îi îndeamnă să se adape din pahare de aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească din lut de Tibur sau chiar băutul din pumn? Cum s-o asculte, când ea le recomandă cumpătarea, iar el le permite nesăbuința? Însă, de-l întrebi, nici Gallus nu știe ce înseamnă bogăția. Sau dacă preferă să aibă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
25. A venit la mine să-mi spună. Nu știu, de altfel, de ce mi-a făcut această vizită. Poate pentru că, într-o zi, noi doi stătuserăm mult de vorbă, doar în lenjerie, și pentru că am împărțit aceeași cameră și aceeași ulcică de vin. Eu nu i-am pus nici o întrebare, de ce pleca așa, deodată, mai ales că nu mai era tocmai tânăr. L-am întrebat doar: — Și florile dumneavoastră? M-a privit zâmbind, cu aceeași expresie tipică preoților despre care vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acasă; nu știu ce să fac. —Petrache! strigă popa, împroșcând; de bună-samă, Petrache, că vrei să dai de bucluc. Da, da, de bucluc! Da’ ai pus de cel bun? de cel tare? Popa își scărpină gânditor nasul roș; apoi puse mâna pe ulcică, pe când Petrache ieșea grăbit și spăriat pe ușă. Străinul horcăia în întuneric. —Ei, omule! zise popa mai liniștit, după ce sorbi un gât; ce ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Să vedem, poate să-și vie în fire. — De bună-samă! mormăi popa; dar Petrache nu-i acasă. —Nu-i acasă Petrache, dar cum să lăsăm așa omul? Doar e suflet de creștin și el. De bună-samă! mormăi popa, gustând din ulcică. Gospodarii ridicară încet, pe brațe, pe necunoscut și-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut și zise, înviorat, fetei: —Bună apă! Dumnezeu să-ți deie sănătate... și să-ți fie toate după inimă... — Așa... hm! ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-are să se mai întoarcă. Îi părea rău; flăcăul sămăna a fi om blajin, după ochi și după grai; ar fi fost bucuroasă să-l vadă întorcându-se și așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]