5,770 matches
-
ar fi fost dovedit de plecarea Mădălinei Ghenea. Mai mult, tabloidele au mai scris că Gerard ar fi plecat din România. Și după ce presa din România a renunțat la subiectul Butler-Ghenea, actorul s-a relaxat și s-a plimbat pe ulițele din Fundățica, Brașov, potrivit RTV.
Gerard Butler, surprins pe ulițele din România- VIDEO by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/71942_a_73267]
-
doi bani... O să trec eu pe la voi și o să plătească mama, bre. ~ntr-o zi de ploaie mare, Ali m-a luat în brațe peste donița cu bragă și coșul cu acadele, și m-a purtat șchiopătând, bătrânul, pe mai multe ulițe de mocirlă. Și pentru că nu cunoscusem mângâierile tatii, simții o tresărire tagică și dulce. - Băiatu taica... taica băiatu... îmi șoptea Ali la ureche, improvizând în dezacorduri mângâietoare vocabularul sărac, învățat pe drumul dintre școlile primare, și cu ce-i mai
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
parte dintr-un cotidian recognoscibil în orice colț al României. Cei mai tineri își anunță prezența în sat prin boxele scoase în curte pentru ca manelele să se audă viguros, până departe, sau prin mașinile second hand care stârnesc panică pe ulițe și din care răsună același glas plângăcios al lui Florin Salam. Nepoții veniți de la oraș și crescuți în atmosfera jocurilor PC și a desenelor animate stârnesc perplexitate prin agresivitatea excesivă și teribilismul comportamental. Un mod de viață perpetuat vreme de
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Stolnici și cine-i mai știe, că nimic nu se pierde... Joachim Wittstock aparține și el unei vechi elite germane din Hermannstadtul copilăriei mele, pe care nu-l mai găsesc nici în această zgomotoasă Capitală culturală europeană decît cînd cutreiera ulițele cu pantă ale orașului de jos, tăcînd sau vorbind monosilabic cu el. Dar acest domn foarte înalt și foarte subțire ascunde în ciudata lui alcătuire și un "fantast", un fel de lunatec care umblă pe drumuri neumblate de alții, care
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
Mircești; atît i-a rămas întrucît casele din Iași și Bacău s-au restituit. Și Negruzzi stă bine în conacul de la Hermeziu, pe malul Prutului. Coșbuc, la Hordou, e destul de prosper, dînd și numele contemporan al satului cu Iarna pe uliță. Chiar și Hogaș locuiește încă destul de bine într-o casă din Piatra-Neamț. Lucian Blaga o duce mai rău; la Lancrăm s-a construit o sală de sport care i-a obturat priveliștea spre râpele roșii "formațiuni geologice bizare ca o
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
Călare, cu picioarele desculțe, în iminei..., domnul se oprea la prima dugheană... începea să cântărească pentru a vedea dacă nu cumva negustorul fură la cântar. Era vai și amar de cel prins. Pe loc, după gravitatea faptei, era bătut în uliță sau pur și simplu spânzurat. însă, în afară de bătaie sau spânzurătoare, Mavrogheni mai aplica o pedeapsă. Țintuia de urechea dreaptă pe negustorii necinstiți, chiar în ușa prăvăliei, pentru a fi de râsul târgoveților, iar mărfurile le împărțea imediat la cei mulți
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
la Arthur. El ține cheia ce va deschide, măcar în comerț, poarta grea a mileniului al treilea. * Când, într-una din zilele luptei noastre pentru societatea de consum, cu reclamele ei cu tot, în anul 1997, ce văd pe aceeași uliță de altădată, pe care scria, tainic, La Arthur și care îți stimula imaginația? în locul acelei firme spartane citesc firma cea nouă, adaptată epocii de tranziție, de transformări iuți și bezmetice: Atelierul de nasturi Eterna. Executăm și confecționăm nasturi de metal
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
lucrări de peisagistică. Priviri. Contemplări. De pildă, crochiul botezat Orașe: "Sibiul este un burg foarte elegant de stil gotic transilvan, a cărui fizionomie specifică nu poate fi înțeleasă fără satele românești din jurul lui. Satele săsești sînt frumoase și severe, cu ulițe largi, pe care casele se rînduiesc una lîngă alta, vopsite în verzui, în ocru, despărțite doar prin mici curți ascunse îndărătul unor mari porți de lemn. Acoperișurile, învelite cu țiglă, au două planuri înclinate gotic, iar în frontunul rezultat în
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
versuri. O casă e un adevărat Kloster hermetic. Oamenii ies seara pe un tăpșan verde din fața șirului de case, sau stau pe bănci în fața porților. Îmbrăcați într-un fel de redingote negre, ca niște sutane preoțești, sașii staționând duminica pe ulițele satelor lor oferă o viziune halucinantă." Puțin mai-nainte, e Bucureștiul, oraș plin de biserici, "de un alb cretos și dulce, care absoarbe soarele fără a produce fulgerele marmurii", un alb de țară, pierdut în praful marelui oraș. Și alte
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
un spirit liber, un erasmic". Acest "spirit liber" disprețuiește însă plebea, care "nu are niciodată dreptate": "Plebea, de orice categorie socială ar fi, de orice orientare ideologică, fie de dreapta, fie de stînga, este mereu sanguinară și netoată, canalie de uliță sau de asfalt al metropolei. Există o plebe cu titluri: așa-zișii inculți cu diplomă. Există o plebe conformistă: eterna plebe guvernamentală. Există fiara dezlănțuită și bestială, cu instincte nezăgăzuite, plebea jefuitoare, măgarii care dau cu copitele în leii răniți
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
și banii. Femeile nu știu asta. Ele se îmbată cu iluzia iubirii. Doar cele de modă veche mai cred în sentimente, dar majoritatea sunt frigide, deoarece refuză ideea că sexul este coloana vertebrală a masculinității." (Doina Ioneț); "Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
n-a uzat nimic din ceea ce a fost, însă a împins momentele și scenele magice mult în urmă, lăsându-le să pulseze doar în amintire: "îmi aduc aminte perfect, de parcă timpul n-a uzat nimic din ceea ce "a fost": că ulița, când cerul era luminat de lună și șiroia de stele, te arunca într-o altă lume, pe care nu ezit s-o numesc "mitologică". Am văzut, vă asigur, multe feluri de nopți. Am văzut cerul, noaptea, pe munte, când ai
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
bolboroselile Pythiei la Delfi. Am văzut cerul pe Seaca, noaptea, când mă trimitea tata să păzesc livada noastră de porcii mistreți care râmau iarba sau otava în căutare de rădăcini dulci. Dar, vă garantez, nimic nu seamănă cu surpriza unei ulițe înnoptate când o descoperi ieșind dintr-o cârciumă cu aerul încețoșat de fumul țigărilor. Mi-ar fi greu să vă explic din ce se năștea acea uimire. Din pricina liniștii? Sau a faptului că praful de pe uliță avea un luciu stins
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
seamănă cu surpriza unei ulițe înnoptate când o descoperi ieșind dintr-o cârciumă cu aerul încețoșat de fumul țigărilor. Mi-ar fi greu să vă explic din ce se năștea acea uimire. Din pricina liniștii? Sau a faptului că praful de pe uliță avea un luciu stins, misterios? Nu știu. Simt că dincolo de vorbele mele rămâne ceva care nu poate fi exprimat." (p. 256). Regăsesc în Calomnii mitologice (volum pe care autorul nu a mai apucat să-l revadă și să-i dea
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
e falsă, e o creație modernă. La ea au contribuit nu doar ploile care au spălat vopseaua și au înlăturat genele artificiale; sau hoții, care au furat podoabele. Au contribuit și romanticii care au visat între ruine." (p. 157). De la ulița din Lisa ori Calea Secii la oracolul de la contraforturile Parnasului sau dezolanta Arcadie reală, memoria biografică și culturală a lui Octavian Paler înregistrează secvențe și aspecte deja cunoscute; unele, extrem de familiare lectorului avizat. și totuși continuăm să îl căutăm și
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
n-ar avea cea mai mică putere asupra simțurilor noastre", cap. VII; "Cei ce cunosc cum era forma orașului București înaintea focului de la 1847 n-au decît să se gîndească puțin și-și vor aduce aminte că, mergînd drept pe ulița Colții spre Sf. Gheorghe cel Nou, era pe timpii aceia o piață triunghiulară din care își luau începutul trei ulițe: una ducea spre Bărăție, alta către hanul lui Filaret și cea din urmă se îndrepta spre pescăria veche din mahalaua
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
înaintea focului de la 1847 n-au decît să se gîndească puțin și-și vor aduce aminte că, mergînd drept pe ulița Colții spre Sf. Gheorghe cel Nou, era pe timpii aceia o piață triunghiulară din care își luau începutul trei ulițe: una ducea spre Bărăție, alta către hanul lui Filaret și cea din urmă se îndrepta spre pescăria veche din mahalaua Scaunelor", cap. X). Pornit pe această pantă încă de la începutul romanului, adică din secțiunea cea mai reușită, Filimon se lasă
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
mai sensibilă, cu cît apare evocată spontan de un perfect cunoscător al locurilor. Astfel, Tuzluc o observă pe Kera Duduca, femeia care avea să-l piardă, cînd se întorcea călare de la Cotroceni, într-o noapte de toamnă și "trecea pe ulița Izvorului"; în noaptea de vară, cînd Kera Duduca își aștepta iubitul, "se auzeau privighetorile cîntînd în dumbrava de liliac din jurul mănăstirii Antim"; la începutul iernii lui 1817, de Sfîntul Andrei, sufla vîntul aducînd troiene de zăpadă, iar decorul în care
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
pe sub șosea, pe la Mecanică fină, și cred că se aruncă... e mult zis... expiră în Prahova, râul important al județului ce-i poartă și numele, geografic... Zgarbura, sus, când dă în ea strada Muncii, de fapt se întretaie cu o uliță mică, stradă numită pretențios strada Sgarburei, după pârâu, despre care am spus că șipotește nevăzut mai jos - atenție! că aici numele este scris cu s, Sgarbura, ăștia de sus, unde locuiesc și eu, arătându-se de altă părere: scris cu
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
de sobol și cu multe odoare împodobită. Și era tânără și frumoasă și plină de Suleiman (fardată), ca o fată de racheriță. Și o trimite cu carăta domnească, cu siimeni și cu vornici și cu comiși dzioa amiadzidze mari pe uliți, la feridiu (la baie) și pe la mânăstiri și pe la vii (perfect!), în primblări. Și făce și pe boieri de-ș trimite giupânesele cu dânsa. Și după ce vinie de la primblări, trimite giupânesele daruri, canavețe (stofe scumpe), bilacose (mătăsuri), căce (pentru că) i-
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
merită un studiu deopotrivă psihologic și financiar. Sigur e că ori de cîte ori scriu sau spun că Traian Băsescu pariază pe Cristian Diaconescu și nu pe altcineva, toți se uită la mine ca la un bărbat care susține pe ulițele satului că nevastă-sa îi e credincioasă, cînd tot satul știe că Patul scîrțîie. După semnarea listei de către Traian Băsescu mi-am zis că nu m-am înșelat: Candidatul lui Traian Băsescu e Cristian Diaconescu! Băgînd însă de seamă ziarele
Ion Cristoiu, uimit de presa băsistă: Azi mi-am dat seama că m-am înșelat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77342_a_78667]
-
său. Toată lumea îmbrăcase haine albe de sărbătoare. Soarele de toamnă, cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
creează din cîteva cuvinte o atmosferă. începutul nuvelei se prezintă intens balzacian, ca și personajele ei, cu toate că la 1829 Balzac abia începuse să fie cunoscut; e vorba de un balzacianism intuitiv, care spune mult despre scriitorul român: "De abia înserase, ulițile era însă pustii. Din cînd în cînd și foarte rar se auzea pe pod duruitul unei caleșce, în care era vreun boier ce se ducea la o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
se auzea pe pod duruitul unei caleșce, în care era vreun boier ce se ducea la o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga regulat raita. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița sf. Ilie, și făcînd în stînga, luă la deal pe lîngă zidul sf. Spiridon și tot suindu-se pînă-n mahalaua Sărăriei stătu la
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
ducea la o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga regulat raita. O caleașcă trecu în fuga cailor pe ulița mare, apucă ulița sf. Ilie, și făcînd în stînga, luă la deal pe lîngă zidul sf. Spiridon și tot suindu-se pînă-n mahalaua Sărăriei stătu la portița unei căsuți cu două ferestre, cu perdele verzi". Remarcabila detașare a naratorului față de
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]