312 matches
-
simplu, iar printr-un alt context al receptorului la o altă situație existențială decât cea prezentă. Enunțul lui P, despre care aflăm că este profesoară, este deschis de o negație explozivă, Însoțită de elemente paraverbale care exprimă uluirea: Nuu! Este uluirea care reflectă prăpastia dintre așteptările sale (construite pe o anumită perspectivă asupra contextului general și asupra contextului receptorului și emițătorului) și semnificația enunțului pe care tocmai Îl receptase. Printr-o succesiune de expresii lingvistice eliptice și incorecte gramatical, ea pune
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a da greș, de a nu face o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în ziua plecării, la sfîrșitul primei sale călătorii în lumea Nuerilor). Ființe orgolioase, acești Nueri. Egali, considerîndu-se cea mai nobilă creație divină. Ce apare drept scandalos în ochii acestor "sălbatici"? Răspunsul e de găsit în bună măsură în stupefacția și uluirea lor față de ceea ce descoperă la Shilluk, o populație vecină: "Ei au un mare șef, noi nu avem așa ceva. Acest șef poate trimite după cineva, îi poate cere o vacă sau îi poate tăia gîtul. A făcut vreun Nuer vreodată așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
voluntară. Pe de altă parte omul modern, pretins superior, pentru care un grup uman (organizat, civilizat) fără șefi, fără servitute voluntară este imposibil, de neconceput pe pămînt. Cine suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de uluire pe care un Nuer ar avea-o în fața imposibilului nostru. Acest "Negru înapoiat" ne-ar putea spune cu îndreptățire: "Cireadă de vaci!" Barcelona, decembrie 1936: "Chelnerii din cafenea, vînzătorii vă priveau direct în ochi și se comportau ca egalii voștri
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
uitate), arta memoriei suprapunea ,,secvențe de cuvinte" pe ,,secvențe de imagini". Se derula apoi un lung film interior al imaginilor și se reproducea pe de rost o cantitate impresionantă de cuvinte. Practic erau memorate și fidel reproduse cărți întregi, spre uluirea și admirația mută a celor prezenți. Principiul medicinei grecești și cel al filosofului Aristotel referitor la precedența fantasmei asupra limbajului articulat a funcționat în alte cadre istorice, politice și sociale. Un exemplu elocvent este cel al turului doi al alegerilor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
alte drepturi, pentru prima oară, incluzând dreptul de a face cercetări și a practica religia. (Multe religii, de exemplu, practică sacrificări rituale de animale În ceremoniile lor.) Însăși ideea de a extinde drepturile fundamentale la animale ar fi privită cu uluire În cercurile politice americane. și-au pierdut europenii mințile? Acesta este genul de răspuns care se poate auzi, În special de la cercetătorii americani și reprezentanții agriculturii-industriale. Totuși, straniu, noile studii de cercetare asupra compartimentului făcute de oameni de știință susțin
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
obiectivul principal ce l-am avut, ca alături de ceilalți opozanți să răsturnăm guvernarea înscăunată contra aspirațiilor celor mai legitime ale națiunii. [...] Pe neașteptate s-a ivit și noua combinație ministerială de sub președinția d-lui Goga. Această combinație a produs o uluire generală. Nu cred în durabilitatea acestei combinații. De ce ? Un mozaic de mentalități, interese și ambiții. Ele nu înfățișează nici coeziune, nici posibilitatea unui program minimal, care să stea la baza acțiunii de guvernare.[...] Declarațiile d-lui Gh. Brătianu [...] Prin lupta
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
decât scrisul literar. În anecdotele franțuzești cu care în tot anul îmi distrasem colegii, simțisem deja prima schiță a acelei limbi romanești: nu o mânuisem oare pentru a plăcea fie „proletarilor”, fie „esteților”? Literatura se dovedea a fi o permanentă uluire în fața șuvoiului verbal în care se topea lumea. Franceza, limba mea „strămaternă”, era, vedeam acum, prin excelență limba uimirii. ... Da, din ziua îndepărtată petrecută pe malul unui râuleț pierdut în mijlocul stepei, mi se întâmplă, în plină conversație franțuzească, să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spus că în Saranza aceea moartă trebuia așadar să existe o cameră, un pat, în care trupul acela avea să se întindă și, desfăcând picioarele, să primească un alt trup înlăuntrul lui. Gândul fățiș m-a cufundat într-o nețărmurită uluire. Cât de firești și, în același timp, cât de neverosmile erau toate astea! Sau ca și brațul de femeie, gol, durduliu, apărut într-o seară la o fereastră. O stradă cotită, mică, strivită de frunzișuri grele, nemișcate - și un braț
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi reduse la dimensiunile unor glume absurde. Folosită de regulă la Caragiale cu intenție subversiv-satirică, gluma absurdă este bazată întotdeauna pe o exagerare care depășește limitele suportabilului. Primul moment al receptării unei astfel de glume este unul de contrariere, de uluire, urmat de o relaxare generată de constatarea subită că exagerarea a fost făcută tocmai pentru a-i fi sesizată enormitatea: La redacțiunea Războiului-Weiss, se prezenta în anul trecut, pe toamnă, un interesant specimen de surdomut; iată în adevăr cât era
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la copilul meu... — ... și iată și cealaltă mînă. Vocea ecografei Îmi Întrerupe gîndurile. — Cealaltă mînă? Ridic ochii, cu glasul sugrumat. — Are două mîini? — Păi... da. Ecografa pare surprinsă de reacția mea. — Uitați, le puteți vedea. Îmi arată imaginea și, spre uluirea mea, reușesc să zăresc degețelele, destul de clar conturate. Zece degețele. Îmi cer scuze, spun Înghițindu-mi cu greu nodul din gît și ștergîndu-mi ochii cu un șervețel pe care mi-l Întinde. E o mare ușurare. — Din cîte văd eu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
regăseau de ambele părți; entuziasmul pentru comunism În teorie era Însă, În mod sistematic, invers proporțional cu experiența directă a comunismului real. Această ignoranță generalizată În ceea ce privește soarta Europei de Est contemporane, dublată de indiferența crescândă a occidentalilor, stârnea În Est uluire și frustrare. Problema est-europenilor (intelectuali și nu numai) nu era poziția lor periferică - soartă cu care se Împăcaseră de mult. Ce i-a durut după 1948 a fost dubla excludere: din propria istorie, din cauza prezenței sovietice, și din conștiința Vestului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]