13,247 matches
-
rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă veche ca într-o cîrjă lucioasă" cum hainele-s acre de singurătate" cum trece încet, riscant de încet, încă o zi în care totuși am avut curajul să ies pe stradă" cum nu mi-
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
a se naște, și din ceaiul băut numai iluzia face umbră peste lipsa ei furișată, gînd mărunt, fără raza din care coboară să-mi lucească în ochi, mai mult nu ar fi putut, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum singur sunt, ca sîngele scurs pe pietre și scris pe buzele plînse ale cuielor, atît de frumoasă încît mă învelesc cu cerul
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
sînt și sînt, de ce sînt și nu sînt, atît de frumoasă încît uitarea se așază ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați la sărbători cînd singurătatea vine să urle ca lupii în crîng, nici o altă femeie nu mi-ar fi umblat acum prin sînge ca o boală oblojită de ceaiuri, singură cum nici singurătatea nu poate fi, singur cum sînt și arunc de pe mine zilele ca niște straie pe care nimeni nu le va mai încerca, atît de frumoasă încît îi
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
-l gîndești... Băi, zice, nu fi sinistru... mă evapor automat... zbang la domiciliu' personal, la mama! Și iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar periferiile, priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
bătute la mașină. I-am explicat că nu sunt în stare să-i satisfac dorința (blocajul psihic pe care mi-l provocase Horia Liman acționa din plin) și că e inutil să apeleze la mine. Nu s-a lăsat convins: "Umbli cu mofturi! Ai gusturi rafinate de natură să-l cultivi pe Mallarmé, și pretinzi că nu ești capabil să scrii 45 de rânduri pe o temă literară. Și vrei să te cred..." I-am replicat că preocupările mele de moment
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
ședea pe-un ciot vechi de copac în fața cocinei sale în flăcări cântându-și un cântec mi-am aplecat lancea spre el nu m-a văzut uneori sunt doi în mine Weng pe cal cu sabia vâlvătaie și Weng care umblă în rasă călugărească pe lângă Weng cel de pe cal Weng călugărul e cel care mă va însoți când părăsesc lumea aceasta fiecare trăiește în vremea sa călărețul trăiește primăvara cel cu gluga întunecată care-l urmează locuiește în inima iernii * ieri
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii ei lucesc ca jărăgaiul Și, semn că s-a făcut nespus de rea, îmi spune-amenințînd cu evantaiul Că o să merg în
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
Să-ți pui în ochi anume picături, Ce-ți dau vedere bună de o vreme Și agere de tot căutături, încât ai început să-mi cânți măsuri Ce mi se par cu ochi și cu sprâncene, Căci, după ce-ai umblat cu dibuita, Seducător viclean cu ochi căprui, Și-n loc de Doamna ta mi-ai zis Smolita, Acum mi te dezici și-n stihuri spui C-o deslușești taman pe Sulamita Sub chipul nu-nțeleg prea bine cui.
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
va spăla apoi cu umilință înzecită gleznele agere și perucile fără de moarte și cămășile de mătase rătăcite printre pădurile de nouri zburători pe cerurile de deasupra scurt pe doi a venit poate clipa în care fîntînile din adîncime ar putea umbla dimpreună cu oamenii pe cărarea diurnă și pe cărarea nocturnă a venit vremea în care poeții vor putea locui în fîntîni vor putea dormi în miezul inimii lor cu izvoarele nesupuse și de nesupus vreodată scurt pe doi oboseala poate
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
mai degrabă lumina neluminoasă. iar cînd carnea va orbi, au să vadă și lumina cărnoasă din pricina căreia putrezim. * ușa părea că nu mai fusese folosită demult. a scîrțîit îngrozitor și păianjenii pîntecoși au tresărit prin somn. am intrat. prin lumină umblau o mulțime de oameni. felul în care ei mișcau aerul părea ca o muzică. m-am luat după ei. s-a făcut noapte, apoi iarăși zi, mergeam împreună. pe lîngă noi treceau în grabă zilele, nopțile, anotimpurile, anii. de cum se
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
-i întîlnim și la ușa cealaltă, cea pe care urma să ieșim. am înțeles atunci ce căutam cu toții. ieșirea, le-am spus, asta căutăm. dar nu mi-a răspuns nimeni. toți grăbeau înainte, cei mai mulți dintre ei nici nu mă cunoșteau, umblau de mai puțină vreme decît mine și din felul în care ei mișcau aerul nu se făcea nici o muzică. am pornit degrabă înapoi și felul în care mișcam aerul părea acum ca o muzică răsucită. pe lîngă mine treceau în
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfîrșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu tîrnăcopul pe lîngă statuile în viață sau în ceruri. Nu cred că facem excepție și sînt convins că, dincolo de ritualul în sine, efortul ca atare înlătură o doză bună de impostură. Însa în cazul Antoanetei Ralian lucrurile stau altfel
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
să trăiesc, să fiu ca lumea, mă măcina, mă distrugea. Apoi, în ultimii ani, a venit acea furie oarbă, neagră, fără țel determinat, venin fierbinte, împrăștiat în tot capul meu care vuia ca un motor încins. Ieșeam pe străzi și umblam pînă la epuizare să uit, să scap de ura asta nouă, de nedescris, ură care, cred, nu poate fi rezolvată decît prin demență, printr-un salt absurd în delir. Iată de ce, acum, ca și-n alte dăți, îmi vine să
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
S-a răsucit. Continua să-mi țină degetul lipit de buzele ei. Și-a tras piciorul de sub ea. S-a apropiat, strecurându-se pe sub brațul meu. S-a cuibărit la piept. - Mi-e somn, a oftat. De dimineață tot am umblat. Căldura asta m-a toropit. Era cald, într-adevăr, în vagon. Caloriferul ardea sub bancheta noastră. S-a strâns și mai mult în mine, culcându-și capul în poala mea. Mă privea cu ochi jucăuși. Mi-a tras mâna de pe
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
prășit ca-n Cișmigiu. Am tras-o lângă mine, pe bancă. N-a vrut să se așeze. - De-asta am fugit. De Crăciun vor să mă dea unuia. Și io nu vreau. Zic că tot n-am nici un rost. Că umblu brambura. Că-s psihopată și dacă mă mărit îmi trece. A pornit spre ușă. S-a răsucit. M-a privit ușor amuzată. - Psihopată... Știi cum băteau alea? Știi cum e să te reguleze o țigancă? Să-ți lingă buduna tov.
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
egocentrică, arogantă uneori... Dar astea nu-s defecte. Iar egoistă nu este. Și nu-i adevărat că mă iubesc mai mult pe mine și că bărbații simt asta și că de asta mă evită. Mă îndrăgostisem de un vlăjgan sinucigaș. Umbla așa, cu capul în nori, cu gura căscată, era deștept. în lume rîdea zgomotos sau zîmbea legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Pretindeam că am nevoie de prietenia creierului său. Nu sînt chiar așa de grozav cum par. mi-
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai sfîrșeau pereții albi ai caselor nu se mai sfîrșeau scările urcau și coborau printre palmieri și agave cerneală simpatică aerul ne măsluia plămînii scoțîndu-ne în scuarul altui mileniu printre băștinașii
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
golful cu broaște țestoase ce se jucau zvîrlindu-și una alteia ultimele reflexe ale soarelui sigur că da cerul era întotdeauna gol ca un perete tu erai acolo în locul prea mare lîngă umbra unui scaun aveai albastrul în custodie străduțele îți umblau prin mîneci dar nu recunoșteai pe nimeni dintre cei care fug dintre cei ce astupă fereastra prin care se văd stelele cînd nu ne mai înțelegeam adulmecam depărtări care ne amplificau bunătatea inimii și așa cum o furnică nu urcă pe
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
străzi duduind de tramvaie și mașini și-n panica lui veți realiza neliniștea oribilă pe care o trăiesc de o săptămînă printre oameni pe care îi rog ceva extrem de simplu. Tot timpul acestor zile, de cînd am sosit de la Neptun, umblînd în dreapta și-n stînga, m-am gîndit la Ippolit, prietenul meu de zid. Îmi vine mai cu seamă în minte întîmplarea aceea (un necunoscut își pierde portofelul și el, redîndu-i-l, își dă seama că-l poate ajuta într-o situație
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
niște lucruri ce n-au nici în clin, nici în mînecă, nici în buzunar nimic dulce... Mi-am luat însă speranța drept deviză, am brodat-o-n fir subțire de aura pe haina mea din piele de antilopă neagră și umblu, cu viziera trasă bine pe figură, ca un năuc beat de propanolol, printre morile de vînt (zefiri lunguieți și musoni rotunzi!). Ce-o fi să fie, numai să pot, din cînd în cînd, dormi un secol! * Strada. Un om mic
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
Horia Zilieru din volumul Slugă la “Prisaca” lui Tudor Arghezi În șeaua sobolului o soboală plurigoală întoarsă de la stanbul pe bemolul somnambul plânge-se (m)alcovului. Ce o fi isterisi? Umblă zvon (în maraton) ca seisme surpa grote (biga)mitele bigote au pus foc la cabarete și-i o spelba sărăcie la tractir și eterie peste marile sargete. Numai crania ivrie uranourania știe muzamusichie. De la nord la polul sud trandafirul mord
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
căutat cu fervoare de alchimiști, al tinereții fără bătrînețe, al nemuririi! * Mereu ajung la două cuvinte: carne, carte! Un simplu schimb între consoana „n” cu „t”. * Plouă de dimineață. Creioanele mi-s scurte. Acoperișurile ude. Cafeaua băută. De la o vreme, umblînd pe străzi subțiri, întortocheate, caut din ochi casa lui Tom Sawyer. Aș vrea să mă-ntîlnesc cu mătușa Polly, cu Mary, cu Jim, chiar cu Sid. Știți unde locuiau? În „biet tîrgușorul St. Petersburg”! Incredibil, îmi spun, să nu fi observat
Ce soare lent e o femeie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13211_a_14536]
-
oară în capitala țării noastre. Am părăsit orașul de baștină Sibiu și m-am trezit într-un oraș cu totul străin de mine, la brațul tânărului meu soț, proaspăt absolvent al Politehnicii de la Timișoara. Nu știu pe ce străzi am umblat în acele zile ale debutului meu bucureștean. Nu știu nici cum am ajuns, după o călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud se dă, aflu azi, pe instituții: Universitate, Spitalul de nebuni Socola, revistele literare etc. Dar eu nu fac parte din nici o instituție! Și iar trebuie să umblu cu cerșitul. Cu stimă și melancolie, Emil Brumaru 2.IX.1980
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
Marele Dorin Tudoran nu mă vede, ochelarii lui negri îl apără de nimicnicia noastră. Fratele Ioan se autoflagelează-n slip, privind cururi dalbe pe nisipuri. Eu, cardiacul și nervosul, am început să beau țuici; votcă rusească nu există! Tamara Nikolaevna umblă desculță și domnul Axin (sau așa ceva; administratorul vilei) îi face ochi meliferi. La recepție am surprins „fetele” discutînd, scandalizate, că eu și cu nevastă-mea, culmea, sîntem căsătoriți! Toți credeau că-s c-o amantă! Mă salut, în continuare, cu
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]