378 matches
-
pe cap, greoi și surd./ Căruțe fugărite de ploaie au trecut,/ și liniștea în lucruri, de mult, mucegăiește". Și din Rugă simplă: "...Ploaia spală pămîntul de baliga cuminte/ cruță pămîntul, ploaie, de uraganul rău,-/ bun în deșertul mării, setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
C. Rogozanu Audiență captivă de Sebastian Reichmann este o excelentă antologie alcătuită de poetul și prozatorul Constantin Abăluță, cuprinzînd cele trei volume publicate în țară (Geraldine - 1969, Acceptarea inițială - 1971, Umbletul șopîrlei - 1992) și alte două volume scrise în limba franceză și prezentate aici bilingv (Pour un complot mystique - 1982 și Audience captive - 1988). Calificativul "excelent" nu privește atît valoarea recunoscută a autorului cît ediția în sine, alcătuită cu o acuratețe
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
abandonul total al celorlalți oameni nu mai are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui Grigore în fața spaimei de absolut (cât ar părea
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Geo Vasile Ca și cum ar fi ultimul, Venera Antonescu oferă cititorilor acest (grafic) îndoliat volum Zorilor Zăbranic, alcătuit din 53 de poeme inedite (scrise în 2002) și 28 de poeme selectate din cărți anterioare precum Stelele lui Filoctet, Dincolo de coclauri, Umblet subțire, Aud înfrunzire, Al luminii arbor. Florilegiul la care ne vom referi, cuprinde, spre iluminarea lectorului, dar și a comentatorului, un portret la zi de autoidentificare și profesiune de credință, semnat de autoare. Ni se reiterează condiția poetului dintotdeauna, personalizată
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
porțile spre o altă cenzură, și mai aprigă, cea financiară. Așa că au mai trecut câțiva ani până am publicat prima ediție a dicționarului spaniolromân, cu puțin înainte ca Editura Științifică să-și dea obștescul sfârșit. Au urmat alți ani de umblete pe la tot felul de instituții cu nume sau ifose culturale, până ce Editura Univers Enciclopedic a publicat două ediții, ultima în 2010, după ce, în 2009, a apărut, în sfârșit, prima ediție din dicționarul român-spaniol. Se vorbește, în ultima vreme, tot mai
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
negurile, sperie stolurile./ Nicăieri joc. Nimeni în noapte./ Cerne șoapte și scrum./ paradisul pierdut"), Barbu ("Abis amar la iarba de-ntuneric..."), Pillat ("Septembrie cu drumuri de aramă prin pădure,/ cu-ntîrzieri de cornuri și povîrnișuri moi/ pe cari se-opresc din umblet întoarcerile sure/ de turme cu talange și botul de trifoi" sau "Cînd voi pleca, - povestea-i la ultimele file, -/ voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea ta-nclinată prin moartea unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul de pământ de pe muchia dealului, drept la Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș, neîntâlnind nici țipenie, cum și-a dorit, după destul umblet, taman când s-au crăpat zorii, s-a văzut sub nuc la vie... Destrămată, noaptea se topea din ce în ce, sub iureșul albastru al dimineții. Lumina proaspătă străfulgera prin iarba fragedă și înrourată ca o viperă albă. Îmboldit de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere așază pe suflet Si drum de lumină-mi presară pe umblet. Mă știe pe nume și grija mi-o poartă, E unic în lume cerescul meu Tată!
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
pe izlazurile moarte răsărise iarba ; abia vii, în înserare gâzele amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pagini Și plini de suferinți, Ce mi-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Ca cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt, Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt. (1883) Mihai Eminescu Trecut-au anii ... Trecut-au anii că
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
26. Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer vedenii proorocilor, dar preoții nu mai cunosc Legea, și bătrînii nu mai pot da sfaturi. 27. Împăratul jelește, voievodul se înspăimîntă, și mîinile poporului țării tremură. Le voi face după umbletele lor, îi voi judeca după cuviință, și vor ști că Eu sunt Domnul." $8 1. În al șaselea an, în ziua a cincea a lunii a șasea, pe cînd ședeam în casă, și bătrînii lui Iuda ședeau înaintea mea, mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să moară din pricina aceasta. 19. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! 20. Fiindcă ziceți: "Calea Domnului nu este dreaptă!" vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!" 21. În al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scăpase din Ierusalim, a venit la mine și a zis: "Cetatea a fost luată!" 22. Dar mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
iubi Și părinții se-nvoiră mai târziu a ne uni. Fată plină de putere, preafrumoasă și robustă, Daca o vedeai cum merge pe cărarea cea îngustă, Sprijinind pe cap cu brațul snopi de grâu nescuturat, Era chiar încîntătoare și la umblet și la stat. LAIS O, destul! CHALKIDIAS Plecai de-acasă, iară ea încet mi-a zis " Nu uita că-n valea asta ca un rai rămas închis Bate-o inimă smerită, credincioasă pentru tine Și orice greșeli ai face, cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de pești zburdalnici, oamenii vor înțelege că am avut dreptate, că este mai bine să fie buni decât răi și, când se va întâmpla așa, vor zice că avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
11. "De aceea, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului, și zi: "Așa vorbește Domnul: "Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră, și fac un plan împotriva voastră. De aceea întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă umbletele și faptele!" 12. "Dar ei zic: "Degeaba! Căci noi ne vom urma gîndurile noastre, și vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!" 13. "De aceea, așa vorbește Domnul: "Întrebați pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
vodă Brâncoveanu lui Staico paharnicul: "Începu Costandin-vodă să zică: "N-aș fi gândit, Staico, să văz una ca aceasta, zău, n-aș fi gândit în vieața mea. Cela ce într-atâta vreme, printr-atâtea locuri și cu atâtea feluri de umblete, astăzi să te văz așa dinaintea mea într-acestași chip, zău, n-aș fi gândit."" 3. Ceea ce a mărturisit vodă cum că n-ar fi putut gândi despre Staico paharnicul (care a uneltit să fie domn) aș fi putut și eu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
prinse în țepușe, să nu le ia vântul. Văgăuna de După Deal este străjuită de culmile Vulturu, Urmezău și Cununa. Ei au știut să vadă peste tot urmele lui Dumnezeu cel de demult, Zău Moș, Zalmoxis. Îmi tremură genunchii de atâta umblet. E noapte adâncă și am ajuns la părinții lui Victor Ciorbea - Eugenia și Vasile - doi bătrâni blajini și buni ca pâinea cea caldă. Dar aceeași reticență la început, aud reproșuri referitoare la ziariștii care au scris prea repede, stând în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
riscând să rămânem fără lemne în această iarnă ce are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-a fost dat până acum să cunoaștem. Neliniștea generală îngreunează și ea demersurile. Între prânz, înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nemișcat lîngă maică-sa, acolo, În tăcerea slujbei de la ora șapte dimineața, unde pe lîngă zgomotele bum, bum, care se propagau În toată biserica și pașii preotului, bărbatul acela atît de impunător și de cucernic, nu se mai auzea decît umbletul ușor al vreunui preot care venise să se roage cîteva ore În șir, În zorii zilei, În grădină, lîngă o tufă de trandafiri și care acum străbătea biserica Îndreptîndu-se spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e poruncitor și Îngîmfarea lui de rotofei cam apucat, dar fidel, l-a făcut să cîștige stima bărbaților cu glasuri virile care-l invită și-l iau cu ei și el le pregătește aceste piscosauers, fără să-și piardă niciodată umbletul ăsta săltăreț, legănările astea creole și ritmice; rotofeiul parcă ar fi deprins acest ritm atît de potrivit cu corpolența lui virilă de om cam slobod la gură, parcă l-ar fi deprins, cum spuneam, În urma unor Îndelungi și nemărturisite eforturi matinale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nemărturisite eforturi matinale. Și pe urmă, odată deprins cu el, odată obținut echilibrul necesar pentru ca nimic din corpolența lui trandafirie să nu se prăbușească sau pur și simplu să nu se Îngrașe prea tare sau să devină efeminat, odată dobîndit umbletul creol și ușor legănat, iese pe stradă În căutarea cafenelei din fața ziarului unde se Întîlnește cu primul grup de prieteni ai zilei; pe urmă se urcă pentru o clipă la redacția ziarului și ceva mai tîrziu, spre amiază Îi caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vieții ca să am ce să caut în pustiul lui. Nu se mai poate trăi decât pândind viața peste tot unde nu-i la ea acasă, ca s-o salvezi de la înstrăinare. Astfel, te surghiunești în moarte, ca să guști viața în umbletul ei deșert. Ceea ce lipsește sănătății este infinitul. Iată de ce au renunțat oamenii la ea. În îmbrățișări, senzația de fericire și de nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de Divinitate. Totul se bălăcește în neant. Iar neantul în el însuși. Ostenit de a scoborî clipă de clipă din Dumnezeu... Și lipsa aceasta de popas, numită "a trăi"... Nu te istovești în muncă, necaz și caznă, ci în căința umbletului prin lume, cu umbra lui Dumnezeu în spate. Nimic nu e mai propriu făpturii ca oboseala. Cum mi se despică duhul și mi se clatină cugetul! Cine să-mi stingă negura senzuală din sânge și vuietul aiurit din oase?! Toți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un sfârșit, indiferent dacă ne convine sau ne îndurerează. După versurile exclamative, simbolizând fericirea și bucuria de a trăi într-un ras imposibil de întâlnit în altă parte: ,, Cât de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu! Ca o virgină Cu umblet drag, cu chip iubit. Aș vrea să plâng de fericit, Că simt suflarea ta divină, Că pot să văd ce-ai plăsmuit!” celălalt revers al medaliei se impune cu tărie de lege implacabilă: Mi-e inima de lacrimi plină, Că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frate al meu! - zise Metodiu. Numai cel ce iartă va trece curat în lumea unde ai vrut tu să mă trimiți. Și, scurtă vorbă, cei doi frați mai tăifasuiră puțin, timp în care Metodiu îl lămuri la ureche despre rosturile umbletului lor, de i se făcu lui Dărăban părul măciucă; abia acum își dădu el seama câte cărți citise Metodiu cu banii luați pe oile vândute. Vorba ceea: ai oi, ai parte; ai parte, ai carte; ai carte, mare brânză! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]