402 matches
-
Arată spre imaculatul său costum Jermyn Street, pe care, din întâmplare, știu că îl are de trei luni și încerc să‑mi ascund un zâmbet. Vrei un costum. — Vreau un costum. — Am înțeles. Trag de timp, punând rochia înapoi pe umeraș, întorcându‑mă și punându‑l cu grijă pe stativ. Luke e aici. E aici. Vreau să râd, să dansez, să țip, să fac ceva. În loc de asta, însă, îmi iau caietul și, fără să mă grăbesc, mă răsucesc spre el. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Alege cu grijă un costum de culoare gri - pe cel mai din dreapta - dintre cele trei costume gri, identice, pe care le are. Asortează la el o cravată gri uni și - n-are de ales - culege o cămașă albă de pe un umeraș. Din păcate, nu se prea găsesc cămăși gri în comerț, deși sunt foarte practice, pentru că nu se observă depunerile de pe guler. În schimb, ciorapi gri și pantofi gri se găsesc pe toate drumurile. Îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
început de chelie și... dansează! Poate să viseze. Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul. Pune cu grijă pe umerașul cel mai din stânga costumul purtat ieri și ia un costum identic de pe umerașul cel mai din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un mic dejun frugal, nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul. Pune cu grijă pe umerașul cel mai din stânga costumul purtat ieri și ia un costum identic de pe umerașul cel mai din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
scurs, după care deschide dulapul. Pune cu grijă pe umerașul cel mai din stânga costumul purtat ieri și ia un costum identic de pe umerașul cel mai din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii. E foarte mulțumit de ceea ce vede. Nu-și permite să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nici pe alții. Kiril ăsta al dumneavoastră îmi face impresia că a fost om serios, chiar dacă bulgar. Cum rămâne cu controlul? — Am putea amâna pe mâine? — De acord. Lionel urcă în garsonieră și-și schimbă costumul cu unul identic, de pe umerașul cel mai din dreapta. Apoi pleacă spre bistrou. Atmosfera din local este destul de sobră. Sunt mai puțini consumatori ca de obicei, totuși destui pentru o zi de luni. Asta pentru că marțea domnul Claude le dă liber celor doi angajați și lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
povestea cu Kiril a fost pur și simplu o coincidență? Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul și ia un costum de pe umerașul cel mai din dreapta. Nu vede nici o cută pe cuvertura patului făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
karate. Purtatul chimonoului pe stradă, ziua-n amiaza mare, este considerat în Angers, ca peste tot în Franța, o extravaganță care te poate duce direct în duba poliției. Sau într-o ambulanță. Drept care Lionel se îmbracă în costumul gri de pe umerașul cel mai din dreapta. Se privește în oglinda din vestibul și vede direct scadențarul: e primul semn că a început să privească lumea de sus. Face o cruce peste dreptunghiul denumit miercuri: a mai trecut o zi, dar mai are trei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spune lui Lionel: — Ăsta cred că m-ar aranja. Ăsta mă aranjează și pe mine, o să-l port la înmormântare. Nici eu nu vreau să mă fac de râs. Ușor dezamăgit, Ahmed ia la întâmplare unul dintre costumele gri, cu tot cu umeraș. — Pot să iau unul și pentru frate-meu, Mehmet? N-a putut să vină, a rămas să vândă. — Să vină personal, vreau să-l cunosc. — O să se termine costumele. — Asta e, îl purtați pe ăsta, cu schimbul. Atunci... eu vă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
extraordinare... — Și acum? De ce n-au apărut elitele extraordinare? Dar nu asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut și nici nu avea să fie. Dar tăcut era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coși? Da. Fetița stătu toată ziua în preajma mamei, învățând să mânuiască acul. Când totul fusese terminat, privea cu drag lucrurile cusute și călcate de mâinile harnice ale mamei. Trei rochițe de catifea vișinie și trei capoțele stăteau așezate frumos pe umeraș, așteptând să fie îmbrăcate în ziua de Paște. Pe pieptul fiecărei rochițe, în dreptul inimii, mama brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
puternice, fac sè te doarè ochii că de zèpada de afarè, asprè, sclipitoare și purè, În dormitoarele de sus, genți de voiaj cu gurile larg deschise, lasè sè se întrevadè, haine, lucruri personale, pe spètarele scaunelor, sacouri de bèrbați, pe umerașe, agèțate în cele mai interesante locuri, rochii strèlucitoare de femei, pantofi lècuiți în cutii, truse de farduri pe noptiere, în general, toatè recuzita necesarè unor astfel de evenimente, De afarè, rèsunè glasurile vesele ale celor ce au îndrèznit coborâri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întotdeauna dorm în el când vin aici. E clar că trebuie să iau atitudine, altfel dobitoaca asta îmi va strica tot weekendul. O să-mi umble prin cosmetice și o să găsească până la urmă ceva de stricat, o să pună stăpânire pe toate umerașele și o să-și lase chiloții murdari prin toată camera, ca să mă împiedic de ei. Fără doar și poate, trebuie să îi arăt că nu e stăpână aici. Este o situație care nu admite doi câștigători; remiza este imposibilă când una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ducă la gură blesteme adresate tuturor locuitorilor orașului, îndemnuri la crime, la distrugerea adversarilor de partid și, pe verso, desene obscene cu Primarul. Mioara 1 și Mama 1 alegeau cu ochii pălăriile de soare și costumele de plajă expuse pe umerașe, în timp ce Mioara 2 și Mama 2 asistau la momentul rapace al gunoierilor care, cu urlete și fluiere, dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de trei ori, nu, de patru, ba de trei, ei, asta-i acum, ne certăm pentru un fleac, vă spun eu, de două ori, îngăimă nepotul morții cu gura plină de caramele, după care și-a luat cămașă albă de pe umeraș parcă-i tablă, așa-i de apretată pantalonii de cangar, călcați la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spune Jemima, care Încă mai clatină din cap. Și cu ce te Îmbraci ? Mijește ochii. Unde ți-s hainele ? — Cu rochia neagră, spun nevinovată. Și cu sandalele cu barete. Arăt spre ușă, de care rochia mea neagră stă agățată, pe umeraș. Jemima mijește și mai tare ochii. Ar fi fost o SS-istă pe cinste, mă gândesc adesea. Să știi că nu Îți Împrumut nimic de la mine. Nu ! zic indignată. Pe bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simultan În clipa În care deschide larg ușa. Garderoba Jemimei e ca o peșteră a comorilor. E ca un munte de daruri de Crăciun. Sunt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sunt frumos atârnate de catarame. Toate gențile sunt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sacouri etc. Cumpărătorii le răsucesc pe toate fețele.Caută febril defectele de fabricație sau pete;apreciază eticheta și le probează din ochi. Sunt și magazine elegante,în care costumele bărbătești sau de damă,rochiile,bluzele și bluzoanele sunt aranjate pe umerașe,în ordinea mărimii,iar mirosul este acceptabil. Printre haine se găsesc și jucării deteriorate. Imaginea este dezolantă. Pare garderoba unui frate mai mare, fratele european,care așteaptă sosirea fratelui mai mic,strâmtorat. Publicul caută cu înfrigurare un lucru deosebit și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și-mi mai dau seama că e adevărat din felul în care îi ia Jenny mâna și el nu și-o retrage. Mă ridic și mă duc spre șifonier, ignorându-i pe amândoi. Când încep să-mi scot hainele de pe umerașe și să le arunc pe pat, devin vag conștientă că Brad și Jenny au părăsit camera. Brad și Jenny. Până și cuvintele cu numele lor mă fac să mă simt rău. Dar în afară de senzația de rău, nu mai am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
las să te instalezi, mi-a zis doctorul Billings. Terapia de grup începe la ora două, iar tu ești în grupul lui Josephine. Să nu întârzii. Grup? Josephine? Și ce se întâmpla dacă întârziam? Care era patul meu? De unde luam umerașe? — Dar care...? —întreabă-i pe ceilalți, mi-a spus Billings. Vor fi bucuroși să te ajute. După care a dispărut! Obraznicul! m-am gândit furioasă. Trântor leneș, bun de nimic! Nu-mi dă mâncare vegetariană! Nu-mi duce geamantanul! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
altceva de făcut decât să mă duc la culcare. Convinsă că eram mult prea agitată ca să reușesc să închid ochii, am aruncat pe jos rochia de femeie matură și am târât-o în picioare prin cameră. îO pusesem deja pe umeraș, dar m-am întors la șifonier, am luat-o de pe umeraș și am pocnit-o până i-au sărit capacele, făcând din ea țapul ispășitor pentru solitudinea care-mi marca existența.) în timp ce, respirând cu greu, îi promiteam rochiei că aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eram mult prea agitată ca să reușesc să închid ochii, am aruncat pe jos rochia de femeie matură și am târât-o în picioare prin cameră. îO pusesem deja pe umeraș, dar m-am întors la șifonier, am luat-o de pe umeraș și am pocnit-o până i-au sărit capacele, făcând din ea țapul ispășitor pentru solitudinea care-mi marca existența.) în timp ce, respirând cu greu, îi promiteam rochiei că aia era ultima oară când mai vedea lumina zilei, telefonul a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi dădea, după stingerea tuturor luminilor din casă, în fine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și agăță fusta la loc pe umeraș. ― Ți-am spus că e o idee proastă să mergem la cumpărături după școală, i-am zis eu. Nu numai că au haine oribile, dar trebuie să fiu undeva la cinci. Cu cine te vezi? Întrebă Maria. ― Un tip. ― Mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
CÂNTEC PENTRU SFÂRȘITUL ZILEI Mai întâi instrumentele tac maestoso Instrumentiștii se retrag în partitura nocturnei Soliștii își demachiazå chipul și rolul atârnå pe umeraș ca o hainå de galå de searå de serviciu Pianissimo trotuarele se întind obosite de pașii cadențat trecåtori peste trupurile lor Șerpuind prin oraș andante încep umbrele så danseze pe stråzi luminate de spoturi ritmate-n ferestre În garå se-
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]