1,704 matches
-
pășesc cu fermitate pe treptele acelea minuscule, de casă de păpuși. Erau cîte două uși pe palier, fără număr și fără vreo distincție. CÎnd am ajuns la etajul trei, am ales una la Întîmplare și am ciocănit. Scara mirosea a umezeală, a piatră Îmbătrînită și a lut. Am bătut de mai multe ori, fără să obțin nici un răspuns. M-am hotărît să-mi Încerc norocul cu cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori. Dinlăuntru se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene și o Înșiruire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor. Văzu că străjerii se adunaseră sub poarta deschisă, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unelte până când găsi o pârghie din fier, din acelea folosite de fierari pentru a scoate potcoavele uzate din copitele cailor, și se Îndepărtă cu pași repezi. Ora stingerii bătuse de ceva vreme când ajunse la abație. Se lăsase Întunericul și umezeala nopții se Întindea pretutindeni asemenea unui văl lipicios. Nici o lumină nu lucea În acel colț de cartier, departe de strada principală. Dar luna plină strălucea Îndeajuns ca să se poată orienta. Abația dădea spre o stradă dreaptă, flancată, de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stradă cu precauție, pentru a se asigura că nu era nimeni În stare să Îi recunoască. Afară, orașul era cufundat În Întuneric. Dar luna, Înălțată bine pe cer, răspândea suficientă lumină pentru a le Îndruma pașii, În pofida atmosferei Învăluite de umezeala Înecăcioasă care se ridica dinspre malurile Arnului. Locul spre care se Îndreptau nu era aproape. Aveau nevoie să treacă de ziduri, pe drumul de dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella. La ora aceea, porțile erau Închise, dar străjerii nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Luisette îi transmise jandarmului ceea ce i se spusese. Acesta clătină din cap, îi spuse prizonierului că trebuia să meargă sus, dar, cum acesta nu avea nici o reacție, Despiaux îl apucă de cătușe și îl trase după el. „În pivniță era umezeală.“ Despiaux e cel ce vorbește. Îmi dezvăluie povestea și dezgustul lui, după ce ne-am așezat la o masă pe terasa de la Cafă de la Croix, în V. E o vreme frumoasă. O seară de iunie. Iunie ’21. I-am dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să mă lase pe mine în pace, aștept numai momentele noastre de intimitate, când ne vom întâlni în casa aia atât de primitoare, dar despre care tu spui că e friguroasă, că trage apa de jos, din subsol, că urcă umezeala prin pereți, îmi tot spui că totul e rece, tu ești nebună, ți-am spus de la început că nu te mut eu undeva unde să fie rău, ai încredere în mine și totul va fi bine. Care apă de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tot spui că totul e rece, tu ești nebună, ți-am spus de la început că nu te mut eu undeva unde să fie rău, ai încredere în mine și totul va fi bine. Care apă de jos?, care frig?, care umezeală?, tu, dacă vrei ceva de la mine, spune-mi, cere-mi. S-ar putea să... dar nu cred. Ești o fată prea bună. Poate mâine ne vom iubi altfel, vom sta la distanță, goi, mângâindu-ne cu ochii, experimentând ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca brazii, peste ea, auziți ce nebună!!! Dar unde Dumnezeu a locuit, pe un aparat de aer condiționat dat la rece? Na, că m-am prostit și eu, că m-a înnebunit de cap cu brazii ei albi, curenții, frigul, umezeala... Și uite că acuma s-a ales praful din toate, când îl văd că nu mai scoate o vorbăăă!... nu-i trece lui, nu-mi trece mie, suntem negri de supărare amândoi... — Eu stau sub mărul ăsta ca o Evă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-ți mai spun ce am discutat, dar să știi că, între patru ochi, i-am spus eu ce trebuia. Că fata are niște probleme, că vrea să mă acuze pe mine de nu știu ce casă bântuită de curenți, de frig, de umezeală, că vrea, probabil, niște bani, de-aia fantazează, aranjează-i, Codrescule, analizele alea, să n-o mai aud că-i bolnavă, cine știe ce este în stare să-mi facă. Va avea analize bune, nu?, fă-i-le bune, dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a înnegrit din cauza umezelii de jos, credeam că lemnul e negru din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a înnegrit din cauza umezelii de jos, credeam că lemnul e negru din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
băgat pula în gură, să vezi cum se liniștea. Tu cum ești? — Eu sunt bolnavă. Ți-am dat banii să-mi pui parchet peste gresia asta, poate nu mai vine frigul de jos, dedesubt e un subsol plin cu apă, umezeala se transmite prin pereți, uite, curge apa pe tablouri, se condensează pe sticlă, uită-te pe tablouri, că nu mint, din nefericire, eu nu mint niciodată, te rog, pune lemn pe jos în casa asta, poate nu mă mai înțeapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și oarbă, și În față la Delmonico’s a făcut semn unui autobuz să oprească. Încheindu-și strâns haina pe corp, s-a urcat pe platformă, lăsându-se purtat, solitar, prin ploaia subțire și persistentă, cu agerimea reînviată, Înțepător, de umezeala rece, permanent renăscută pe obrajii săi. Undeva În minte a Început să i se deruleze un dialog - mai bine zis și-a reluat locul central În atenția lui. Era alcătuit nu din două voci, ci din una singură, care juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc de dorințe, Îngrijorări, impresii exterioare și reacții fizice. One Hundred and Twenty-seventh Street sau One Hundred and Thirty-seventh Street... doi seamănă cu trei... ba nu, nu prea bine. Scaunul umed... hainele absorb umezeala de pe scaun sau scaunul absoarbe uscăciunea din haine? Dacă stai pe ceva ud, faci apendicită, așa susținea mama lui Froggy Parker. Păi, el avusese apendicită... Voi da În judecată compania navală, În care unchiul meu are un sfert din acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i‑o trezește Sophie, pofta se trage din faptul că Sophie e o fată așa de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind că‑l linge cineva, Rainer ridică privirea, dar nu este decât cățeaua de vânătoare a Sophiei, Selma, numită astfel după scriitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
băieți, acum trebuie să plecați. Acestea fiind zise, vântul puternic de afară își deschide brațele și‑i înghite pe cei doi cu tot cu găleată. Să sperăm că n‑o să înghită și afișele care sunt din hârtie și, ca atare, vulnerabile la umezeală. O folie de plastic le protejează, dar nu suficient. Oricum, s‑a mai domolit furtuna; pereții caselor s‑au udat și ies în evidență, iar asfaltul strălucește din nou ca asfaltul ud dintr‑un film. Colegul acestui asfalt a jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
modifica la fiecare Împingere din șolduri a mea și o asemuiam cu o pânză care se unduia În bătaia vântului. Dacă aș fi putut filma momentul, probabil că mi-ar fi ieșit o scenă reușită. Trupurile ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura patului. În momentul În care Akemi a Încercat să se urce pe mine, am alunecat amândoi ușor pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stropșite în palmele stinghere, înghețate. Odată pornit, potopul lacrimilor își croiește vad, pe făgașul abia schițat spre linia vieții, până la finalul comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță că am învins.. Mâhnirea bate din aripi, îndepărtându-se temătoare, în timp ce inima mea, gustând tihna, își așterne culcușul înfiripat pe-o geană de Lumină.
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
ai zis că alt ‘chem de zăpadă venise tot.. cu o izbugnire și mai mare în râs, tu ai dat puternit toată zăpadă de pe fața mea și ai lipit-o pe a ta ca să mi-o încălzești puțin.. totuși, simțeam umezeală sub mine și te-am dat la o parte, apoi te-am ridicat și pe tine, te,am scuturat și tot la fel de repede te-am luat în brațe și te ce ne mai învârteam, tu ușoară că un fulg... Printre
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
început să cadă stropi reci de ploaie. Norii plini de precipitație își scuturau povara deasupra noastră. Imediat fiecare a scos din gențile cu scule, echipamentul pentru ploaie. Era vară, însă de la o ploaie rece și multe ore de stat în umezeală, te poți alege repede cu o congestie pulmonară. Aveam colegi care nu mai erau printre noi, datorită acestui fenomen, tratat cu nepăsare. După o jumătate de oră de tras la vâsle pe marea agitată, dar nu chiar așa de supărată
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete și am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuț acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. Mișcarea degetelor mele în locașul dragostei îi transmitea fiori și gemete ușoare de plăcere. Cu dinții îmi mușca buzele și umărul stâng. Încercam să mențin tensiunea în corpul femeii, însă doream să scadă tensiunea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe aripile timpului veghem Cu ochii spre lumină îndreptați De la viață nici nu știm ce vrem Esența, seva s-o bem însetați. Sufletul îl aninăm de-o stea Ca vântul să-i usuce umezeala, Iar inima s-o așezăm am vrea Pe-un nor să n-o cuprindă amorțeala. Nu vrem durere, vrem doar alinare Pentru un trup ce nimic nu e Oricât am vrea nu există scăpare Viața curge mult prea repede! Referință
CONSTATARE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363524_a_364853]
-
să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltrase pe sub chilot alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate ce la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică ce se deschidea tot mai mult la fiecare mângâiere tandră
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
Și sensul lui în lume ar fi atunci nu Calul ci însăși așteptarea pân' la sfârșit de veci și se aud prin cosmos atomii cum coboară și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel de umezeală de mucegai albit crescând ca buruienile ca lichenii pe munți crește în lumea asta acoperind orașe podișurile stinse ale acestor frunți [51] Și dacă din adâncuri de patimi și de vremuri Calul Troian e visul înalt din viitor Steaua ce
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]