946 matches
-
intern. Îi plăcea carnea de elan. Avea gust bun. Elan! Pe Brad îl durea groaznic gura. Așa că îl lăsară acolo, cu pachete de gheață pe față și cu falca plină de novocaină. Reuși, cumva, să adoarmă. A doua zi dimineață, umflătura se retrăsese suficient ca să poată vorbi la telefon, așa că își sună avocatul, pe Willy Johnson, în Los Angeles, ținându-i cartea de vizită între degetul mare și arătător, amândouă umflate. Secretara era veselă: — Johnson, Baker și Halloran. — Cu Willy Johnson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era vorba de Petite-Ma nu puteai ști niciodată. — Cum ai putut să-ți ucizi propriul copil? a Întrebat Cevriye Îndurerată. — Nu e un copil! a ridicat Zeliha din umeri. În faza asta aș spune mai degrabă că e o umflătură. Ar fi o denumire mult mai științifică. — Științifică! Asta nu e știință, ci cruzime În toată regula! a izbucnit Cevriye În lacrimi. Ești plină de cruzime! Așa ești! — Ei bine, atunci am vești bune pentru tine. Nu l-am ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cruzime! Așa ești! — Ei bine, atunci am vești bune pentru tine. Nu l-am ucis... mă rog, ucis-o! a spus Zeliha Întorcându-se calmă spre soră-sa. Nu că n-aș fi vrut. Am vrut! Am Încercat să avortez umflătura aia, dar n-a fost să fie. — Ce vrei să spui? a Întrebat Banu. Zeliha și-a luat o față curajoasă. — Allah mi-a trimis un mesaj, a zis pe un ton neutru, știind că nu era bine să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Porfiri i se arătă în fața ochilor. Acesta era, fără îndoială, mic de statură și îndesat, cu o burtă masivă și cu fiecare parte a lui, de la capul său mare și tuns scurt la mâinile sale durdulii, lăsând impresia unei umflături. Însă ochii aceia, calmi și alerți, degajau căldură și înțelegere și, astfel, făceau figură aparte în constituția sa. Poate că va merge totuși înăuntru și-i va mărturisi totul, deși nu era sigură ce-ar mai avea să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acolo, mă auzi? Să nu-l atingi? Să nu atingi nimic. ă Cine este, domnule? Salitov îi ignoră întrebarea din nou. ă N-am mai văzut un mort până acum, domnule, spuse Ptițin mirat și cu ochii holbați. Observând o umflătură în mantaua mare a cadavrului, Salitov se apropie și încercă să o dezvelească. ă Așadar. Se pare că avem de a face cu omor aici până la urmă, comentă el văzând securea însângerată prinsă în cureaua bărbatului. ă Domnule, spuse Ptițin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de parcă o răsuflare minerală Înceată Îi Însuflețea În Întregime statura... Și - cumplit lucru - În locul picioarelor, uitându-mă la el, am văzut pe zăpadă niște cioturi informe a căror carne, cenușie și lipsită de sânge, se răsfrânsese În sus ca niște umflături concentrice. O, amintiri ce mă mistuie... — Golemul! a spus Dee. Apoi Înălță ambele brațe spre cer, și anteriul lui negru Îi cădea În jos cu largile-i mâneci până la pământ, ca pentru a Închipui un cingulum, un cordon ombilical Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aici vopselele pentru landgraful de Hesse. Un rastel de pipe cu nenumărate clepsidre mici, cu gâtul alungit ca la femeile lui Modigliani, având Înăuntru o materie greu de precizat, puse pe două șiruri de câte zece fiecare, iar la fiecare umflătura de deasupra avea o Înălțime diferită, ca niște mici montgolfiere care ar aștepta să-și ia zborul, ținute locului de o greutate În formă de bilă. Aparat pentru producerea Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la o firmă privată care se adaugă polițiștilor prezenți la vernisaj. CÎnd Wakefield și sirenele lui matolite ajung la muzeu, În fața clădirii este deja postat un cordon de polițiști În uniformă și de tipi pătrățoși cu stații radio și cu umflături pe sub haină. Wakefield trece printr-un detector de metale și primește ecusonul de Vorbitor. Doris așteaptă de cealaltă parte a detectorului și Îl duce În culise, În „camera vedetelor“. SÎnt Însoțiți de doi tipi musculoși În costume, care scanează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei când îl vedeau. Și, la un moment dat, spre sfârșitul, așa, al aventurii, s-a săturat de chestia asta. Dar a intervenit atunci... deci exact atunci, trebuia să intervină altceva! A apărut boala asta a ei. Un fel de umflătură, așa, pe osul bazinului, dureroasă, mică, și la un moment dat ajunsese cât un cap de copil. A stat vreo două-trei luni, tumoarea începuse să crească și nu i-au făcut cum trebuie tomografia. A ajutat-o. În ’91, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta. — Și am o grămadă de fire de păr care cresc pe sub pielea din zona inghinală, zbiară Lisa. Niște umflături vineții oribile... — Bine! o Întrerupe Dan. Cred că ajunge pe ziua de azi. — Bravo, Îl susține Gregory. Și doar așa, ca să se știe, mi se permite să afirm că voi trei sînteți cele mai superbe femei pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care împiedicau sperma să rodească în pântecele nevestelor. Știa și ceva medicină, dar nu foarte mult. Doar despre unele ierburi pentru îngrijirea rănilor și a umflăturilor, precum și despre însănătoșirea cailor. Nu era propriu-zis un preot păgân, așa cum fuseseră tatăl, bunicul și mulți alți străbuni ai lui de care nu-și mai aducea aminte. Transmiterea numeroaselor sale cunoștințe a fost întreruptă din pricina catolicismului impus lor de către regii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea încă în mâna lui, spre inimă și apoi, încet o coborâse până la umflătura împietrită dintre picioare. 8. Zogru a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un convoi mare de care ale unor negustori florentini. Nici nu-și imaginase că poate exista pe lume un loc atât de frumos. Străzile erau pavate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de câteva luni, de când murise femeia pe care o iubea, ci de la începutul vieții lui, căci se născuse cu creastă și coarne. Nu era ceva chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
șezând la marginea culcușului meu. Mă tot privea de parcă ar fi pierdut ceva și, din nou mă puse să mă așez pe o parte, iar ea mă trase de ureche și se uită Îndărătul ei. - Ce cauți? - Ucigașii au o umflătură aici, după ureche. Tu nu ai. Ai celelalte semne, dar nu și pe acesta. Spune. Chiar vrei ceea ce eu cred că vrei? Of, degeaba nu era ea Siloa, căci tot mă Îmbrobodise până la urmă. Deloc nu eram În stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine și mă trase de ureche, zgâindu-se atent la pielea dindărătul ei. Mă atinse acolo, la fel cum o făcuse și Vinas, de parcă ar fi căutat un semn anume. - Of, of, făcu el, ce mai ucigaș ești. N-ai umflătura din spatele urechii, dar tot tu ești cel mai mare ucigaș, zise și deodată se trase În spate. Tu ești și nimeni altcineva. Dai voie la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a căutat de umflătura din spatele urechii și, tocmai pentru că n-a găsit-o, a Început să-mi vorbească. Îl chema Bulut și mi-a zis că nu era nici o punte de pământ care să ducă spre Apus dar că, de când cu Gerul cel Greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca o săgeată a pornit un fior ce s-a diluat în jurul buricului și apoi am simțit cum vintrele mi se încălzesc, semn că sângele dă năvală și-mi cotropește sexul” Și mai departe: „Îi șopteam să pună mâna pe umflătura pantalonilor și să înregistreze cu atenție pulsațiile sângelui, să observe cum zvâcnirile venelor produc duritatea și forma ce-i aprindeau odinioară focuri în ochi. Ea mă fixa uimită. Fusesem oare prea direct? Nu-mi mai păsa, tot ce fusese între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vreți? ne-a întrebat. Pe la prânz, în vreme ce mi-a turnat în farfurie borșul de perișoare, am văzut că la baza degetului mare mi-a apărut un coș. Nu era chiar un coș, dacă mă gândesc bine, ci un fel de umflătură cu lichid. Am încercat s-o storc. La început a ieșit puțină apă. Când am înfipt unghiile în carne cu ceva mai multă putere, din umflătură a țâșnit durere și o budincă albă, care s-a sleit printre cutele pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coș. Nu era chiar un coș, dacă mă gândesc bine, ci un fel de umflătură cu lichid. Am încercat s-o storc. La început a ieșit puțină apă. Când am înfipt unghiile în carne cu ceva mai multă putere, din umflătură a țâșnit durere și o budincă albă, care s-a sleit printre cutele pielii. M-am șters de mâneca hainei. Ciorba a fost bună, deși cam grasă. I-am spus să o facă mai nesățioasă, dar văd că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
luptă cu perna sa până ce-o făcu să stea Într-o poziție care să-i permită să stea În capul oaselor ca să-și bea cafeaua. Sorbi o dată lung, se foi Într-o poziție mai comodă și spuse Încet: — Paola. Dinspre umflătura lungă de lângă el, consoarta lui bălaie nu oferi nici un răspuns. — Paola, repetă el pe-o voce puțin mai puternică. Tăcere. — Mmm, ce cafea bună! Cred că mai iau o gură - ceea ce și făcu zgomotos. Din umflătură ieși o mână, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spuse Încet: — Paola. Dinspre umflătura lungă de lângă el, consoarta lui bălaie nu oferi nici un răspuns. — Paola, repetă el pe-o voce puțin mai puternică. Tăcere. — Mmm, ce cafea bună! Cred că mai iau o gură - ceea ce și făcu zgomotos. Din umflătură ieși o mână, se transformă În pumn și-l lovi În umăr. — Minunată, minunată cafea. Cred că mai iau o gură. Se auzi un sunet amenințător distinct. El Îl ignoră și sorbi din cafea. Știind ce urma să vină, așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iau o gură. Se auzi un sunet amenințător distinct. El Îl ignoră și sorbi din cafea. Știind ce urma să vină, așeză ceașca pe măsuța de lângă pat, așa Încât să nu se verse. — Mmm, fu tot ce spuse el Înainte ca umflătura să irumpă și Paola să se Întoarcă pe spate, așa cum ar face un pește mare, Întinzându-și brațul stâng peste pieptul lui. Întorcându-se, el luă a doua ceașcă de pe masă și i-o așeză În mână, apoi i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
boală avea. În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își închipuia cum erupția, cu aspect de tapet cu model pufos, se întindea în tăcere, dar cu efect letal, pe sub salopeta cea albă, devenind din ce în ce mai închisă la culoare și mai proeminentă, cu umflăturile ei hidoase. Cu un efort, Hugo a revenit la conversația lui Alice. Sunetul vocii ei îl liniștea și-i distrăgea atenția. —Bețivii? Într-adevăr? Vreți să spuneți că bețivii sună la ambulanță? Numai pentru că sunt beți? Sigur că da. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copil mort. A fost prima și, totodată, ultima ei naștere (ca mamă). Avea 22 de ani și era măritată cu aromânul tembel Costa Garofil din localitatea constănțeană Cobadin. De moartea ei se fac vinovați soacră-sa (care aprecia ca fleacuri umflăturile surorii mele, nelăsând-o să meargă la medic pe parcursul sarcinii) și medicul aromân (impostor, indolent și criminal) Tănase Mitrenca (stabilit, apoi, În Germania ca să agonisească avere și mai mare). Dacă au existat (iartă-mi, Doamne, de-i greșit acest raționament
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]