4,931 matches
-
Până mai ieri, păream o Țară cu venele tăiate, cu respirația lăsată exclusiv în voia unor netrebnici fără de scrupule, cu privirea ancorată de vârful pantofilor pe care-i purtăm. România s-a trezit! România nu a mai putut răbda batjocura, umilința și cinismul la care, sub comanda dementă a turbatului din capul statului, o gașcă periculoasă de impostori, derbedei, lichele, borfași, hoți, nesimțiți și agramați, ne-a devertebralizat puterea și dreptul natural de a trece dintr-o zi într-alta. România
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
suferința poporului, se arată în comunicat. Cuvântul cheie, prin care se delimitează Biserica de statul condus de Traian Băsescu, este ”schimbare”. Înalții prelați vor discuta despre cum poate contribui Biserica la schimbarea societății românești. În mesaj se mai vorbește de umilințe și nedreptăți, ca și de restabilirea încrederii în instituțiile statului. Implicit, se poate considera că BOR reproșează lipsa de încredere în instituții și umilințele la care puterea politică îi supune pe români, recunoscând că România se află în criză. Iată
BOR a trecut de partea poporului! Patriarhia vrea schimbarea () [Corola-journal/Journalistic/23848_a_25173]
-
discuta despre cum poate contribui Biserica la schimbarea societății românești. În mesaj se mai vorbește de umilințe și nedreptăți, ca și de restabilirea încrederii în instituțiile statului. Implicit, se poate considera că BOR reproșează lipsa de încredere în instituții și umilințele la care puterea politică îi supune pe români, recunoscând că România se află în criză. Iată integral comunicatul Patriarhiei:
BOR a trecut de partea poporului! Patriarhia vrea schimbarea () [Corola-journal/Journalistic/23848_a_25173]
-
și primul succes este acela de a o face să râdă pe fata distantă și aparent imună la valul de clișee siropoase. Al doilea pas pentru a o face să urce la el în apartament este un gest în care umilința se îmbină cu asumarea ridicolului. I se cere să se dezbrace complet și să iasă gol pe stradă, noaptea ce-i drept. A treia etapă constă în obținerea apropierii fizice care este mediată de un sărut, iar scena se mută
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
a evita anumite forme de eșec școlar. Sistemul de evaluare împarte uneori, categoric, elevii în „buni" și „răi", iar școala poate deveni, așa cum scria Mircea Eliade, în „Romanul adolescentului miop" (una dintre scrierile foarte îndrăgite de elevi), un loc „al umilințelor". Orice idee are valoarea ei, orice inițiativă are importanța ei, iar pe aceasta se poate „zidi" mai mult. Elevii nu mai sunt „buni" sau „răi", ci diferiți, cu capacități și abilități diferite", scrie Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță în cartea
Prof. Paul Negoiță explică cum poate fi evitat eșecul școlar by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21332_a_22657]
-
a sporit. XI În calea lor un paraclis... Aici, de mult dormindu-și somnul, Se odihnește intru Domnul Un prinț de-un braț vrășmaș ucis. De-atunci, orice drumeț trecea, După-o străbuna cuviință, Lângă altar îngenunchea, Rugându-se cu umilință ; Și ocrotit era de cer De-al musilmanilor jungher. Dar mirele n-a pus temei Pe strămoșescul obicei. Căci Demonul l-a prins curând În mreaja dulce a ispitei, Și el, cu patimă în gând, Sorbise buzele iubitei. Cand, iată
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
azi înainte. • Partidul România Unită este un proiect al credinței și al speranței adresate românilor care s-au săturat de politica duplicitară vizavi de extremismul maghiar, la fel cum s-au săturat de corupție, de taxe, de incompetență și de umilințe. Îi invit pe cei care doresc ridicarea din genunchi a Neamului Românesc să mi se alăture, pentru că milioane de români doresc altceva decât au trăit, au văzut și au votat până acum. Partidul România Unită este un proiect de generație
Bogdan Diaconu demisionează din PSD și înființează un partid naționalist by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22185_a_23510]
-
N-am și nu vreau să am relații cu germanii câtă vreme suntem în război". Destinul țării îl îngrijora și, bolnav fiind de o boală cardiacă fără leac, era mâhnit că e silit să-și trăiască zilele din urmă în umilința unei țări temporar îngenuncheate. Cu Carp nu s-a mai împăcat. A murit singur și în durere sufletească fără a fi apucat să vadă înfăptuit actul istoric de la 1 decembrie 1918. Ar fi avut, cu siguranță, tăria morală de a
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe de o parte Academia (cu minime schimbări, aceeași ca-n "epoca de aur"), pe de alta exilul sau (și) marginalizarea, umilința, sărăcia. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Cine citește comentariile răuvoitorilor oficiali sau oficioși la adresa lui Virgil Ierunca și-ar putea închipui că d-sa recurge la cine știe ce sofistică, la acrobații ale demonstrației ori măcar la o laborioasă arheologie pentru
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
invită: - "Vino cu mine, trebuie să te cunoască și Margot." În lojă, în prezența unei Thelma Ritter ironică și sceptică, Eva își spune povestea celor trei femei, o poveste neverosimilă și lacrimogenă. Dar povestește foarte bine, ascunzînd sub o falsă umilință nemăsurata ei ambiție. Esteban, scriitor adolescent, are senzația că asistă la originile spectacolului și ale narațiunii: o femeie își spune povestea în fața unui cor de femei. Manuela e și ea foarte interesată de film. Esteban: Nu ți-ar plăcea să
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
echivoc între înfățișările sale palpabile și spiritualitatea sa, bineînțeles "adorată" de absolut: "Nu știu ce numeni mă duc/ dacă mai sînt/ boare beată/ cîntare sau iarbă/ Mă simt adorat din văzduh" (Nu știu). E drept că e consemnată și o aspirație spre umilința "dispariției", a dematerializării. Sînt punctele de foc - relativ puține - ale unui misticism real, mistuitor al carnației lumii, deschis larg spre spirit: "Doamne/ rămîn la pămînt/ E seară/ Tărîmul apune/ Nu sînt cu mine/ Nu sînt în lume/ Nu m-a
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Și în acest spectacol Felix Alexa a lucrat cu actori mari, cu actori care au în spate zeci de ani de experiență și de disciplină scenică și care nu au uitat că această meserie se face și cu generozitate, dincolo de umilință și pasiune: Carmen Stănescu (Anna Antonovna Atueva) în plină formă și plină de energie în susținerea căsătoriei nepoatei sale cu Krecinski, Matei Alexandru un adorabil moșier precaut și naiv în Piotr Konstatinîci Muromski. Cooptarea lui Grigore Gonța în distribuție pentru
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
nu? Istoricii analiști explică, fără să justifice, succesele temporare ale extremismelor totalitare prin conjuncția a trei cauze: 1. o situație de criză acută, generală, căreia trebuia să i se pună capăt oricum (în Germania din 1934: pierderea războiului, inflația, șomajul, umilința), 2. neputința regimului legal anterior (Republica liberală de la Weimar) de a da o soluție și 3. acceptarea de către democrațiile occidentale a expansionismului hitlerist în 1938 la München și, mai târziu, a celui stalinist în 1945 la Yalta. Cauza principală a
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
la Paris, și filmul se sfîrșește cu ea căutînd un locșor de cerșit prin orașul-lumină... În fond, de ce această senzație de supărare, în sufletul unui cronicar român? Supărare pe filmul lui Haneke, care nu face decît să prezinte "o situație"? Umilința, rușinea, mila - gîndindu-te că niște români cu simțul demnității extirpat, pentru nu se știe cîte generații, în loc să-și facă harakiri, ca Vatel, cerșesc la Paris? Supărare pe o realitate? (doi festivaliști parizieni mi-au confirmat că "la Paris e plin
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
ecranizare polemică a piesei scrisă de Ioan Paul II Frate al Dumnezeului nostru (Polonia, 1997) enunță interogații legate de o veche dilemă - credința în Artă sau în Dumnezeu, dar și privind descoperirea vocației: creația cu trufie demiurgică ori caritatea și umilința conform preceptelor Sfîntului Francisc de Assisi. Susținînd și la București ceea ce a declarat peste tot în lume unde a colindat cu filmele sale Viața lui Isus (Franța, 1997) și Umanitatea (Franța, 1999), Bruno Dumont se raliază vrînd-nevrînd cineaștilor moraliști, înțelegînd
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
de la apariția sa, de la decalcul latin grammata = literae, pînă la următorii două mii de ani de istorie. Cine a mai scris așa-ceva? Este prima istorie completă a ideii de literatură. Deci, ca "români", nu avem nici un motiv de complexare, de umilință". Aidoma unui poet simbolist, Adrian Marino se îmbată de un simțămînt al circulației exotice: "Recent, după reuniunea traducătorilor străini de literatură română, m-am întîlnit cu Laurențiu Ulici, care mi-a spus următorul: un vietnamez a citit versiunea japoneză a
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta propria povară existențială, dureros diafană, de-o dramatică transparență. "Închipuirile rebele", emanații tulburi ale concretului, fac
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Roma. Cât a mai trudit bietul Cicero pentru a-i înfrânge sau măcar egala pe greci în acest domeniu. Cât de frustrat se va fi simțit constatând inferioritatea latinei din acest punct de vedere. Trebuie să fi trăit clipe de umilință grea. Și în această apăsare, ce explozie de bucurie îl va fi cuprins când a descoperit un cuvânt latinesc pentru care grecii nu aveau echivalent: "innocentia, cuvânt pe care grecii nu îl au, dar ar putea să-l aibă", exclamă
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
toate acestea, dacă nu există în gîndirea autohtonă o "filosofie a conștiinței", ar putea fi una a "existenței". Cu perspicacitate, deși în opoziție cu ideea sa că am fi iremediabil inferiori occidentalilor, C. Noica recunoaște în Învățăturile lui Neagoe Basarab "umilința", "plîngerea", "frica - de pierdere, de părăsire, de moarte", adăugînd: "iar frica unei conștiințe care s-a izolat de lume, spre a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
1984, într-o proză de tensiune și de ușurare. Nu uita, altă cale nu există decît să scrii și iar să scrii pînă ce... (indescifrabil). Evreul rezoneur în discuția cu M. și părînd că-l menajează cu o superioritate miloasă... Umilința din seara de 2 iulie, prefă-o în ceva memorabil. A.S.M.A.D. Descifrez acum formula clasică: Așa să-mi ajute Dumnezeu, deși nu am fost și nu sunt un credincios. Dar aici, nu știu de ce, mi s-a părut
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
A.D. Descifrez acum formula clasică: Așa să-mi ajute Dumnezeu, deși nu am fost și nu sunt un credincios. Dar aici, nu știu de ce, mi s-a părut ceva util (cuvînt subliniat). Nu știu nici azi în ce a constat umilința din seara de 2 iulie 1984. Nu mi s-a întîmplat niciodată să uit vreo jignire mai gravă, cum sunt din fire răzbunător, tratînd ofensele cu un aer fățarnic, nobil justificate, dar, oricum, josnic. Dacă am uitat, rămînînd doar nota
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
după '89 ca ciupercile după ploaie; în ceea ce mă privește, nu cred în eficiența acestui tip de protest, care amestecă pînă la confuzie nume care nu au nimic comun unul cu altul; îl văd și ca un inutil exercițiu de umilință colectivă: înseamnă să ceri, fie și indirect, ceva, de la niște oameni pe care îi detești. În Protest se scrie că, prin înlăturarea dvs. de la conducerea studioului vi se pregătește "al doilea și, probabil, ultimul exil"... De aceea m-am hotărît
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
sperat că nu pe toți). Critica este realizată nu atît de pe poziții feministe, cît mai degrabă individualiste. Ceea ce pare a le interzice biserica tuturor celor pe care îi adună în jurul ei este dreptul de a decide pentru ei înșiși. Supunerea, umilința predicate drept cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
pe gânduri savanți și specialiști ' reprezintă căutarea iluminării. Traumele războiului apar ca producătoare, în general, a căutării disperate de puritate, de armonie interioară (unele pagini sugerează apropieri de Heinrich Böll). Cine nu reușește ' rătăcind între bine și rău, demnitate și umilință, normalitate și boală, frumusețe și abjecție - se sinucide. Într-un fel, autorul, care a luat el însuși parte la luptele din al II-lea război mondial, care s-a retras 'din lume' după 1963, tot ' se spune ' din nevoia de
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
caracterul spontan al răsturnării din '89, a apărut teza loviturii de palat. Ea substituie simbolic, într-o rețetă vulgară, rolul complex tranzitiv și tipul de raționalitate care ar fi trebuit să revină intelectualității). Dar în loc de a înțelege lucid, îndoliat, șansa umilinței, noul anticomunist de după '89 judecă prezentul la fel de obtuz ca înainte - prin înalte directive morale a căror inflexibilitate ar trebui să țină locul unei virginități demult pierdute și, oricum, de nimeni reclamate. ,,Criticile" sale nu-și pun niciodată prea triviala problemă
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]