867 matches
-
ce vin de dincolo de el. A fi creștin în literatura înseamnă a fi impersonal, caz în care statutul de autor dispare. Paradoxul unui preot cochetînd cu literatura, si acesta e cazul lui Ioan Pîntea, este ca virtuțile creștine îi inhiba umoarea din care ar trebui să-i iasă expresia remarcabilă. În loc de veninuri și toxine convertite în frumuseți literare, grija de a înlătura sentimentele negative, considerate îndeobște că neconforme cu trăirea duhovniceasca, duce cu timpul la sterilitate artistică. Cine trăiește în evlavie
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
egali că medicul. Egalitate în neant, se înțelege. Numai că luciditatea aceasta e o calitate care deseori te face inapt pentru unghiuri spirituale, de aici vederea pozitivista, mergînd pînă la cinism moral, cu care medicul întîmpină decesele spitalicești. E ca si cum umoarea impasibila cu care s-a înarmat împotriva suferinței îl aduce în neputința de a sesiza fermentul spiritual care mocnește în catastrofă morții, și din acest motiv medicul e un tehnician care nu ia moartea în tragic. Nu o dramatizează, dar
În pragul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4384_a_5709]
-
Manolescu. Rolul moderatorului a fost unul singur: să-și pună în valoare interlocutorii, sarcină de care s-a achitat grație ușurinței cu care a venit în întîmpinarea specialității fiecăruia, dar și mulțumită flerului cu care s-a pliat pe tiparul umorilor invitatului. Radu Călin Cristea a știut să-și stimuleze preopinenții: pur și simplu le-a insuflat credința că opinia lor e importantă, detaliu esențial în reușita unei discuții. Laitmotivul cărții nu sună defel spectaculos: tranziția societății românești de la comunism la
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
cerut să cunosc chiar literatura bizantină, pe care eu nu puteam s-o citesc decît în franceză.“ (p. 103) Sub unghi psihologic, Paul Miron are un ochi îndeosebi clement, dispus a vedea în oameni calității și nu defecte, de aici umoarea tandră a cărei blîndețe se răsfrînge asupra personajelor pe care le descrie, puțini fiind aceia care au parte de încondeieri aspre (Constantin Virgil Gheorghiu sau Petru Dumitriu). Paginile cele mai reușite sunt cele portretistice, în memoria cititorului întipă- rindu-se figura
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
sau mai puțin potrivite cu împrejurarea. Ba chiar, într-un decalog paranoic de recomandări adresate atât CNSAS, cât și conducerii USR, cineva pretinde că USR n-a făcut nimic întru apărarea membrilor săi divulgați aiurea de CNSAS, luându-se după „umorile președintelui” și nedând importanță nici operei, nici dosarului, ci doar faptului că scriitorul cu pricina „se înțelege sau nu se înțelege” cu actuala conducere (din care și Groșan, și Breban au făcut sau mai fac parte). De unde a tras el
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
-i îngăduie să pună pe hîrtie decît fraze care cad impecabil, Creția posedînd un fler care s-ar irita imediat la cea mai mică stîngăcie verbală. În schimb, fibra castă îi vine din temperamentul stins de ființă afabilă, autorul neavînd umoarea unui spirit patetic. Îi lipsesc stridențele, accentele polemice sau surescitările, tonul fiindu-i stăpînit de o acalmie măsurată. De aceea, limba lui Creția înaintează domol și grațios, într-o derulare mătăsoasă de fraze fără cusur, al căror sunet cizelat nu
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
morbida înclinație de a divaga, înclinație din cauza căreia, citit cu atenție, impresia pe care o lasă e de incoercibil spirit delirant. O jerbă de ditirambi umflați dincolo de tivul oricărei cuviințe, la care se adaugă o euforie suspectă, pornită dintr-o umoare care și-a pierdut busola. De aceea, pe Nietzsche îl savurezi în tinerețe. După o vîrstă, nemaiputînd să intri în spiritul hiperbolelor de piramidă, nu te mai atrage decît stilul lor. Îi urmărești dansul prozodic, salturile lexicale, ruperile de ritm
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
unei cripte reci și înfiorător de livide. O emoție trecută în concept dă tensiune, dar fără concept dă isterie. La Raluca Dună, nu conceptul lipsește, ci sentimentul, de aceea cartea are de ispășit acea apatie ce decurge din excesul de umoare analitică: o lungă defilare de comentarii stufoase, făcute pe un ton de impostație neutră. E o morgă serenă și înghețată în Raluca Dună, o morgă animată de intenția unei arhivări muzeale, de aceea volumul are o ariditate academică de amvon
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de avarie a normalității mîntuite. Recurge astfel la minirealisme care-i disciplinează declinanta umoare: „Laptele dimineții scaldă picioarele tale”, „Un depozit de chibrituri se aprinde sub pernă”. Caută un refugiu în finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd „blîndețea unui calm șlefuitor de pietre și femei”. Se simte, în temeiul unui impuls mizantropic, „perfect în
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
ritmul verbal, împingîndu-i cuvintele într-o curgere alertă și aspră, de altercație doctă. În genere gîndirea lui Stăniloae are ritmul temperamentului lui - molcom, regulat și ferm -, rar întîmplîndu-se ca vorbele-i să capete altă cadență decît cea dictată de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită cu o limbă iute de ciomag polemic. Stăniloae lovește cu pofta cruciatului pornit în apărarea dogmei, elanul său
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
Sorin Lavric În ciuda ținutei de acalmie politicoasă, filozofii sunt naturi irascibile cu aplecări beligerante. O undă de răzvrătire le hrănește orgoliul, încărcîndu-le ochiul cu umoarea agresivă a imboldului critic. Cine gîndește se răfuiește, motivația stînd în înfrîngerea adversarului cu ajutorul elocvenței. De aceea, a fi filozof e a fi reactiv sub unghiul vigilenței ostile, întreaga atenție concentrîndu-se în atacarea preopinentului. Deschizi o carte ca să-i găsești
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
spiritual unic în ortodoxia noastră, autorul scrie inspirat despre Vasile Voiculescu, Andrei Scrima sau Olivier Clément. Cu o atenție vie din cîmpul căreia nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
reprezentat propria-i artă”. Despovărat de obligația unei expuneri pedante a materiei, Mihai Zamfir îi tratează pe protagoniștii acesteia cu o larghețe inspirată de cea a producătorului de epos propriu. Îi include în caracterologii, îi disociază cu o prospețime a umorii critice extrem de favorabilă, în fond, întreprinderii de o asemenea factură. Unele sentințe sunt zdrobitoare. Literatura lui Hasdeu ar surprinde azi prin „inconsistența” sa, Delavrancea ar fi „interesant” doar cînd se revendică de la „mahalaua natală”. Altele, magnanime, propun reabilitări categorice, bunăoară
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
etalare a unui talent de tip draconic: un spirit viu pînă la surescitare, al cărui timbru molipsește lucrurile pe care le atinge, impregnîndu-le cu o dispoziție de tip beligerant. Acesta e Pandrea: un artist acordînd lumea după diapazonul belicos al umorilor proprii. Mai mult, grație bilei insurgente de care suferă, Pandrea modifică temele asupra cărora se oprește. Fenomenul nu îngăduie excepții în opera sa: nu e subiect de istorie, autor contemporan sau controversă politică care să nu îndure, sub atenția ochiului
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
în privința cadrului general. Autoarea nu descrie contexte și conjuncturi, ci analizează teme și profiluri psihologice. Uneori îți dă impresia că i-a cunoscut personal pe protagoniș ti, pînă într-atît de vii par portretele lui Fichte, Wilhelm Schlegel sau Zacharias Werner. Umoarea Ricardei Huch e la antipodul răcelii de tip descriptiv, exegeta aprobîndu-și și blamîndu-ș i personajele, repudiindu-le sau îmbrățișîndu-le, neavînd, așadar, nimic din optica neutră a cercetătorului de aparat clasic. Rezultatul e o carte agitată, plină de freamăt și sentiment
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
pestriță de aberații sociale, impresia volumului fiind de „momente și schițe“ în ton șugubăț. Vintilă Mihăilescu e un pișicher mustăcind la vederea anomaliilor, pe care le înfățișează cu discernămînt, dar fără încrîncenare. Exemplele alese, oricît de sordide, sînt descrise cu umoare mucalită, tot ce cade sub privirea autorului căpătînd o tentă de iremediabilă comicărie. Sub imperiul glumei, aberațiile își pierd asprimea și devin simpatice în latura lor caraghioasă, comedia umană de sorginte românească fiind un bazar de exotisme care stîrnesc zîmbetul
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
În volumul Această lume nu e o concluzie, cea de a cincea carte a autorului, întîlnim primele două elemente, adică comentarii cu pretext livresc și scurte încondeieri cu efect portretistic. Dar, dincolo de oameni și cărți, atenția cititorului e atrasă de umorile lui Dan Iacob, a cărui natură pasivă te duce cu gîndul la un abulic căruia imperativul spiritului nu numai că nu-i întreține ambițiile, dar chiar i le taie. Un resemnat măcinat de ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
fost extrem de corect, niciodată nu a vorbit rău de Crin Antonescu, de miniștrii liberali sau de PNL. Și cei care la Biroul Național mai încercau să spună ceva, le explica permanent faptul că trebuie să ne subordonăm dorințele și eventualele umori ideii de a menține USL-ul în picioare, pentru a susține mai bine interesul național. A apărut disensiune între Ponta și Antonescu. Sunt prieteni să și le rezolve. Când apar disensiuni între președintele celuilalt partid din USL și PSD, președintele
Ioan Rus: Văd prea mulţi tâmpiţi care îşi dau cu părerea despre orice by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35352_a_36677]
-
cealaltă parte, a fierberii neverosimile la o tensiune de profet luminat, genul de apostat războindu- se cu valorile unei lumi din care boala îl împiedica să facă parte. Dar la Bayreuth, în preajma Paștelui din 1873, în spiritul lui Nietzsche mocneau umori mai senine: la cererea Cosimei Wagner, filosoful pune pe hîrtie o lapidară istorie a presocraticilor, cu intenția de a face pe plac gusturilor lui Wagner, care vedea în greci apoteoza unui spirit pe care germanii nu-l pot concura decît
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
care ajungi. Forma curentă e cea entuziast-naivă, simptom al euforiei din vîrsta adolescenței, cînd cauți în autorul lui Ecce homo un maestru de educație în singurătate. În acest caz, pornirea teribilistă de a zgudui norme își găsește confirmarea într-o umoare la fel de teribilistă, Nietzsche fiind prin excelență un blasfemiator al convențiilor. Cu el te dezveți de toate, dintr-un imbold de iconoclastie principială: lumea e făcută ca eu s-o răstorn. Al doilea fel stă în moda meschină de a-i
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
poți permite de astă dată luxul de a fi ghidul Anei, este pentru tine un prilej de încântare la pătrat, la care gândul nostru se asociază jubilator. Aci, iarna a început să dea șovăitor în primăvară, ceea ce imprimă zilelor o umoare climatică dintre cele mai fluente. S-au împlinit trei ani de la moartea Profesorului și doamna Călinescu a făcut un parastas, cu foarte puțini din noi, la mănăstirea de maici de la Ghighiu, într-o atmosferă care m-a emoționat altfel de
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
mai "trebuit să plece de la Cotroceni tot din cauza unui astfel de derapaj-cel cu UDMR". "Domnul Lăzăroiu suferă în ultimul timp de o “bulversare a valorilor”, de o încâlceală a minții. Încurcă mizele și țintele, greșește personajele, lăsându-se cuprins de umori. Lovit de febra comentăriței, consilierul pune la punct ziariști, dă lecții, insultă, îi ceartă pentru opiniile lor. O face, iarăși, fără discernamânt". Și mai e ceva, registrul în care își pune în pagină aserțiunile este din zona, scuzați, « puțoismelor », mai
Andreea Pora: Sebastian Lăzăroiu, autor de puțoisme by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36177_a_37502]
-
umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu știe să le explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
și nici regizor de teatru. Mai mult, opera lui Wagner aparține acelui gen pe care îl reprezintă numai ea, aidoma unei mulțimi cu un singur element. Există „genul Wagner“, fără termen de comparație în afara lui. Om și operă. Cine compară umorile omului cu tensiunea capodoperelor e frapat de discrepanța dintre precaritatea ființei și expresia culturală la care a ajuns. Omenește Wagner e un pigmeu, cultural e un uriaș, din prăpastia celor două laturi născîndu-se bizareria creatorului. Sub unghi patologic, Wagner e
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
sunt în atingere cu niște particule care au aceeași vîrstă cu universul (singurele particule care nu se dezintegrează sunt fotonii și electronii, restul particulelor fiind supuse uzurii instituite de principiul entropiei), gîndul acesta nu are cum să nu predispună la umori metafizice. Chiar dacă condițiile inițiale ale big bang-ului nu pot fi reproduse pe Pămînt, ceva din primordiile creației ajunge pînă la noi, ca o adiere de fotoni reci și cvasi-eterni, caz în care mintea îți fuge la energiile necreate ale
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]