889 matches
-
ispășește vina de a fi fost găsit pe o listă de persoane ce intenționau să părăsească țara clandestin. Douăsprezece poeme denunțând teroarea bolșevică trimise, sub pseudonimul Haiduc, lui Virgil Ierunca, publicate la Paris în ,,Caete de dor”, au fost socotite ,,uneltire contra ordinei sociale” și, în 1958, M. primea pedeapsa capitală. După patru săptămâni de suferință în celula condamnaților la moarte din penitenciarul Jilava, pedeapsa îi este comutată în muncă silnică pe viață. Grațiat în 1964, M. se autoizolează. Are extrem de
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
își ia bacalaureatul la Liceul „Mihai Bravul”, pleacă împreună cu familia la Constantinopol, unde tatăl său va deschide o școală pentru armeni, Institutul Mestugean. Timp de zece ani M. desfășoară aici o activitate de catedră. Bănuit că s-ar deda unor uneltiri cu resort naționalist, se refugiază în Bulgaria, la Varna, acolo începând să se manifeste vocația lui de gazetar. Colaborează la ziarul armenesc „Iravunk” și împreună cu Ervant Sărmakeșhanlian scoate cotidianul „Șarjun”, rezervându-și, sub pseudonimul Kamer-Arșavir, rubrica de comentarii externe. Din
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
al lui Proterios, succesorul lui Dioscor. Puțin după aceea, acesta a fost asasinat în biserică în timpul unor tulburări și Timotei a ajuns la putere. A fost exilat de imperatorul Leon în 460 la Gangra, apoi, ca urmare a neîncetatelor sale uneltiri, la Chersones (464), însă a reușit să se întoarcă după un lung exil, rechemat de uzurpatorul Basiliscus în 475, și a rămas în funcție până al moartea sa la 31 iulie 477. Adversar înverșunat al doctrinei celor două naturi, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
până când Justinian a îmblânzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trei motive pentru a proceda astfel: în primul rând, procedeul permite o relatare precisă a faptelor; totodată, scriitorul nu vrea să-l plictisească pe cititor care s-ar sătura să tot citească despre nesfârșitele certuri dintre oamenii Bisericii și despre uneltirile lor reciproce; cititorul e rugat să fie îngăduitor dacă, atunci când e cazul, sunt menționate întâmplări din război, deși sunt atât de îndepărtate de proiectul autorului. Într-adevăr, continuă Socrate, trebuie să considerăm că nenorocirile din viața civilă și dificultățile prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
avându-l mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali (Cantemireștii - Constantin, Antioh, Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
diferențiate caracterologic, precum violentul Bilăe, obstinat dușman al lui Ion-Vodă, lașul și vanitosul Costea Murgu, perechea opusă psihic a celui dintâi, exaltatul și nemernicul Ieremia Golia, perfidul diplomat Ion Golia, care profesează cel mai diabolic iezuitism, controlând din umbră toate uneltirile, fără a lăsa să i se bănuiască rolul. De cealaltă parte a tipologiei din piesă s-ar situa modestia morocănoasă a vrednicului Dumbravă, cinstea și cutezanța lui Potcoavă, fratele domnului, oștean călit, vajnic, spartan, firea veselă a inimosului Swercewski, polcovnicul
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
pe fondul unei sporite vigilențe față de posibilii „dușmani ai poporului”, este arestat în septembrie 1957 pentru „omisiune de denunț”, condamnat la un an, apoi la trei, în final la șapte ani de închisoare și patru de interdicție, sub acuzația de „uneltire contra ordinii sociale”. Este deținut la Jilava, Gherla, Salcia, Grindu, Periprava, fiind eliberat în 1963. Șomer, fără familie și fără perspective (soția divorțase și îi risipise biblioteca), se angajează vagonetar la mina Petrila, unde lucrase și tatăl său. Întreg traseul
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Proterios, succesorul lui Dioscor. La puțin timp după aceea, Proterios a fost asasinat în biserică în timpul unor tulburări și Timotei a ajuns la putere. A fost exilat de împăratul Leon în 460 la Gangra, apoi, ca urmare a neîncetatelor sale uneltiri, la Chersones (464), însă a reușit să se întoarcă după un lung exil, rechemat de uzurpatorul Basiliscus în 475, și a rămas în funcție pînă la moartea sa (31 iulie 477). Adversar înverșunat al doctrinei celor două naturi, a compus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînd Iustinian a îmblînzit legislația antimonofizită a predecesorului său. După numirea lui Antim ca patriarh de Constantinopol, Sever s-a putut muta în capitală în 535 (cf. p. 000) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trei motive pentru a proceda astfel: în primul rînd, procedeul permite o relatare precisă a faptelor; totodată, scriitorul nu vrea să-l plictisească pe cititor, care s-ar sătura să tot citească despre nesfîrșitele certuri dintre oamenii Bisericii și despre uneltirile lor; cititorul e rugat să fie îngăduitor atunci cînd sînt menționate întîmplări din război, deși sînt atît de îndepărtate de proiectul autorului. într-adevăr, continuă Socrate, trebuie să considerăm că nenorocirile din viața civilă și dificultățile prin care au trecut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o lume a diplomației desăvârșite - memorabil, amintind de Mihail Sadoveanu, e episodul în care vizirul Suleiman și robul său Ismail îndepărtează pericolul iminent ce planează asupra capetelor conducătorilor turci, înfățișându-i sultanului mânios o roabă nouă, Aișa -, unde stăpânesc trădarea, uneltirile și peșcheșurile, iar puterea se dovedește scurtă și iluzorie. Căderea protagoniștilor - fie că e vorba de doctorul Mavru, de cadâna Aișa, de Hangerliu, de negustorul Arapache sau de Constantin Ipsilanti - ilustrează drama individului într-o lume în declin. Elenco (1979
STANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
așa cum făcuse deja în III, 6, 5, că Apostolul se referă la zeii păgâni, hi enim sunt qui dicuntur quidem ab hominibus, non sunt autem dii. Procedând astfel el reușește să „salveze onoarea” Creatorului, acesta rămânând, încă o dată, neatins de uneltirile diavolului. Al doilea pas în acest proces de autodivinizare este constituit de instalarea Anticristului în templul de la Ierusalim. Irineu a consacrat numeroase pagini din cartea a IV‑a rolului pe care l‑a avut templul în economia mântuirii. Asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământești și supuse pieirii. Și apoi, câți dintre cei care au primit de la ei onoruri și daruri, care au fost ridicați la ranguri și dregătorii, nu au sfârșit punându‑se, din vina lor, în primejdii, fie au fost atrași la uneltiri, fie au fost omorâți din pricina prieteniei regelui. Ce folos le‑a adus lor prietenia regelui? Departe de a fi fost îndestulați de darurile primite, au suferit încă și pierderea sufletului. Frica de Dumnezeu alungă din inima creștinului frica de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ridicat dintre iudei; dintre iudei se va naște și celălalt. Cristos a vorbit de trupul său ca de un templu și l‑a înviat a treia zi; și celălalt va face să fie ridicat un templu din pietre la Ierusalim. Uneltirile sale amăgitoare se vor arăta limpede tuturor celor care știu să ne asculte cu pricepere, în cele ce vom spune mai departe. Scripturile ne învață că sunt două parusii ale Mântuitorului nostru, Cristos. Cea dintâi, cea după trup, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
față că, prin puterea fantasmagoriei sale, toate elementele pământului și ale mării îi sunt supuse. Dacă, încă de pe acum, când nu poate fi văzut, „fiul pierzării” ne împinge și ne aprinde la războaie și ucideri, cât de mari vor fi uneltirile lui, înșelăciunile, vicleșugurile lui pentru a rătăci oamenii și pentru a‑i îndepărta de la calea adevărului și de la intrarea în Împărăția cerurilor atunci când el însuși va veni pe pământ, iar oamenii îl vor vedea așa cum este? După toate acestea, cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va veni și se va arăta, căci este rău și corupător, fiu al pierzării. Vă duce la rătăcire și deci la moarte. Vă va lovi cu sabie cu două tăișuri. Luați seama la amăgirea vrăjmașului și fiți cu grijă la uneltirile vicleanului, căci vrea să semene cu orice preț tulburare în sufletul oamenilor. El va face ca demonii săi să se arate în chip de îngeri de lumină (cf. 2Cor. 11,14) și va fi urmat de oștiri fără număr de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vor apropia cu mare ușurință de diavol și vor primi pecetea lui (Apoc. 6,16), pe când cei care au citit Scripturile și le‑au avut aproape, înțelegând sensul lor, aceia vor ști să evite capcanele. Ei vor descoperi neîntârziat uneltirile și fanfaronadele Amăgitorului și vor reuși să scape din mâinile lui. Se vor ascunde în munți și în crăpăturile pământului, unde se vor ruga fierbinte, cu lacrimi și sfâșiere de inimă, cerând ajutorul celui care iubește neamul omenesc [...]. Vei vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Imperiul Roman; alții, la harul Duhului. Căci, se spune, atât timp cât harul Duhului îl oprește, el nu poate veni. Dar este cu neputință ca harul Duhului să înceteze cu totul a mai lucra. Într‑adevăr, cum ar fi posibil ca uneltirile aceluia să fie dejucate, dacă ar lipsi ajutorul Duhului? Pe de altă parte, nici un alt imperiu nu va urma celui Roman. Eu însă cred că dumnezeiescul apostol nu se referă la nici una dintre cele două realități care au fost propuse
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Imperiul Roman; alții, la harul Duhului. Căci, se spune, câtă vreme harul Duhului îl oprește, el nu poate veni. Dar este cu neputință ca harul Duhului să înceteze cu totul să lucreze. Într‑adevăr, cum ar fi posibil ca uneltirile aceluia să fie dejucate, dacă ar lipsi ajutorul Duhului? Pe de altă parte, nici un alt imperiu nu va urma celui roman. Dumnezeiescul Daniel a simbolizat Imperiul Roman prin cea de‑a patra fiară. Pe capul ei a crescut cornul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înapoi. Prințul Ruset, protagonistul romanului, e o speță moldavă de Don Juan, pe care îl cuprinde o iubire nebunească tocmai pentru fiica domnitorului țării, inamicul jurat al familiei sale. El îi răpise chiar tatălui său tronul și îi suspecta de uneltiri la Poartă pe urmașii fostului voievod. Ruset însoțește un abate francez care străbate țara, în drum spre Constantinopol, cu o misiune secretă, prilej de prezentare ingenioasă a Moldovei, dintr-o perspectivă apuseană, și a obiceiurilor locului drept ciudățenii exotice. Sub
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în Epir, „un genio nefasto per il marito e il figlio”49. Ambițioasă, dornică să domine viața politică, își marca prezența prin cruzime (și-a omorât dușmanii, după ce s-a întors în Macedonia, și a fost amestecată, se pare, în uneltirea care a dus la uciderea propriului soț50). Era sălbatică precum Epirul natal și nutrea năzuințe dincolo de condiția în care erau acceptate, pe vremea aceea, femeile 51. Când a murit Alexandru Macedon (323 î.Hr.), Roxana, soția sa, fiica lui Oxyart din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evenimentele și în Letopisețul de la Putna [II]: „Și i-a tăiat capul Roman voievod și a domnit Roman voievod, fiul lui Iliaș, un an”, asociat cândva la domnie cu tatăl său, care ar fi profitat - crede Grigore Ureche - și o uneltire pusă la cale de boierii din preajma Aulei voievodale: „Roman vodă, feciorul lui Iliaș vodă, neputând răbda atâta nedumnezeire a unchiu-său, s-au vorovitu cu o samă din curtea domnească și au prinsu pe unchiu-său, pre Ștefan vodă, și i-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
porunci să i se taie capul, la 14 decembrie 1470, „de-și răsplăti - socotește cronicarul - moartea tătâne-său, Bogdan vodă”. Au pierit atunci, tot de sabie domnească, și câțiva boieri bănuiți de purtare neconcludentă (voi mai reveni) sau chiar de uneltire. Și Petru Rareș l-a „dat pradă armelor [după o scurtă judecată - n.m.] și ca hrană sabiei, în anul 7049 [1541], luna februarie” (episcopul Macarie, iubitor al „împletirilor ritoricești”), pe Alexandru Cornea (fiu nelegitim al lui Bogdan al III-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lăsat o amintire teribilă, alegerea ca Domn a lui Iordache (Gheorghe), fiul lui Șerban, fiind împiedicată tocmai de „tirăniile tătâne-său”. Să presupunem că formularea ce consemnează răfuiala lui Gheorghe Duca cu boierii complotiști (marele vistier Vasile Gheuca și ceilalți) - „[...] uneltirile lor se dădură în vileag. Sânt prinși, dovediți și descăpățânați după hotărârea domnească” - evocă o judecată? Erau uciși (am văzut) rivalii - cu șanse la tron, pretendenții veniți de aiurea, inamicii vechi (din boierie), boierii puternici și incomozi (precum hatmanul Vartic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]