1,249 matches
-
apoi spre camera unde Calistrat obișnuia să stea. Și acolo ușa era închisă, probabil că la plecare polițiștii se asiguraseră că totul este încuiat și în ordine. Oprindu-se în mijlocul încăperii, Cristian privi atent în jur. Cercetă din ochi toate ungherele. Ileana rămăsese un pas în urma lui, așteptând tăcută. Toiagul, asta caut! îi explicase inspectorul fără să o privească. Îl vezi cumva? Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de unde privea el, nu reușise să vadă toate cotloanele. Mai rămăseseră unghiuri moarte pe care, din pricina ceței, nu le putuse cerceta. I-ar fi fost dificil să explice ce căuta acolo, dacă vreun paznic lăsat peste noapte, ascuns în cine știe ce ungher, l-ar fi luat la întrebări. În curând se afla în fața unei ravene adânci, peste care nu putea trece. Împrejmuirea nu mergea mai departe ci continua în sus, spre stânga, urmărind conturul prăpăstiei. Pentru că nu putuseră înfige stâlpii chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia, felul în care se întindea și se strângea ca într-un ghem precum și ușurința cu care își putea schimba forma, strecurându-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea pentru a le prezenta contractorilor săi. Nu-i lipsea de pe peliculă decât atacul asupra oamenilor. În prima seară când bestia năvălise peste ei, fusese luat prin surprindere fiind prea speriat ca să se mai gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerșetorul pe care refuzasem să-l ajut, cu cîteva clipe Înainte. Am Încuviințat, evitîndu-i privirea, rușinat. Am Început să umblu. — Așteptați puțin, măcar pînă se mai potolește ploaia, sugeră cerșetorul. Mă luă de braț și mă conduse pînă Într-un ungher de sub arcade unde avea o boccea și o geantă cu haine vechi și murdare. Am un pic de vin. Nu e rău. Beți o țîră. Vă va prinde bine ca să vă Încălziți. Și ca să se dezinfecteze aia... Am tras o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Se deslușea conturul unei mese răvășite, acoperită cu o față de masă destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parte, insinuările În privința trecutului lui Fermín mă alarmau. M-am rușinat de mine Însumi cînd mi-am dat seama că, o clipă, am dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-i nici un deranj. Urma să-mi fac și eu una. Ceva mă făcu să bănuiesc că acea cafea cu lapte era toată masa ei de prînz. Am declinat Încă o dată invitația și am văzut-o că se retrage Într-un ungher al sufrageriei unde avea un cuptor electric. — Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
afet a unei serii de scripeți pentru una dintre macaralele care lucrau pe șantierul de la Domul cel nou. Când poetul intră, Își Întrerupse lucrul. - Unde e ceea ce v-am trimis? i-o luă Înainte Dante. Celălalt Îi arătă spre un ungher din atelier, Între un dulap și o ușiță. Sacul zăcea acolo, Încă legat. - Nu m-am atins de nimic, după ordinul străjerilor, răspunse meșterul Alberto. Dar, orice s-ar afla Înăuntru, ar fi bine să fie scos cât mai iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tânărul să continue. Dar nu mai era nimic de zis. Cu gândul la ceea ce tocmai auzise, Dante Începu să se uite prin jur. În afară de bancul de lucru, și câteva rafturi erau pline de instrumente și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
față de mașinărie. În spatele lui, perdeaua după care Își avea patul era trasă. Prin crăpătură, privirea poetului se opri la manuscrisul lui Mi’raj, deschis pe covorul umil. Oftă. - Orișicum, Îți mulțumesc, meștere Alberto, pentru tot ce ai făcut. Într-un ungher era o ladă, În care poetul depuse mașinăria, ajutat de mechanicus. - Ascunde lada Într-un sac, zise el. Îți rămân recunoscător și, În curând, voi face În așa fel Încât munca dumitale să fie răsplătită. Nu avea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se ridică Încet-Încet În picioare, ținându-l mereu la distanță cu vârful degetelor. El făcu un pas În față, Încercând să prindă creatura care continua să Îi scape, Însă din nou aceasta Îi scăpă din strânsoare, refugiindu-se Într-un ungher al odăii, lângă flacăra lumânării. În sfârșit, cu o mișcare Înceată, ca Într-un dans, ea Însăși desprinse ultimul văl care Îi mai acoperea pântecul, arătându-i-se. Dante Își duse mâna la gură, oprindu-și un strigăt de surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe Myra, să nu mai sărute niciodată vreo fată. A devenit conștient de fața ei și de a lui, de mâinile lor Împreunate, și și-a dorit să se târască afară din corp și să se ascundă undeva, Într-un ungher al minții, nevăzut și În siguranță. — Mai sărută-mă o dată. Vocea ei a răzbit până la el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vise despre performanțele atletice pe care le va realiza la școală, Încât considera respectiva vizită doar un plictisitor preludiu al marii aventuri. Altfel s-au dovedit Însă a sta lucrurile. Reședința lui Monsignor Darcy era o structură veche, cu nenumărate unghere, ridicată pe o coamă de deal, cu vedere spre mare. Proprietarul locuia acolo Între diferitele călătorii Întreprinse În toate colțurile lumii catolice, cam ca un rege exilat din dinastia Stuart, care așteaptă să fie chemat să-și ia țara În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și împartă locul trei cu alți nouă elevi). Sfatul a fost nesocotit. Școala participă mereu la asemenea acțiuni, ca apoi să se laude cu ele. O mulțime de flori multicolore, de primăvară și nu numai, răsar din toate locurile și ungherele și fac ca orașul să fie acum mult mai bogat, un verde proaspăt în locul uniformelor străine care au dispărut ca urmare a unui acord între state. Au dispărut și rușii, cei mai răi dintre toți, deși ei nu fac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zăvorâtă grăbește-te să vii: Vei desluși și astăzi, în larguri, marea voce. CÎND VA VENI DECLINUL Cu mâini învinețite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul. Și flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AM CREZUT... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am crezut că pot închide În ungherele din suflet, Câmpul macilor în floare Și-ale Verii mele umblet... Am crezut că resemnarea, O să stea închisă-n ramă Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
tras eu concluzia, muzele conlucrează în folosul frumosului... Doamna a vorbit însă, la Falticeni, și ca un tribun al Națiunii, despre zbuciumul fruntașilor români din Basarabia, în lupta lor pentru recuperarea spiritului românesc. Deși fragilă, aparent, Oratoarea mi-a reactivat ungherul de memorie în care păstrez imaginea Anei Ipătescu - eliberatoarea conjuncturală a liderilor pașoptiști - și a Eaterinei Teodoroiu, eroina din Războiul Reîntregirii Neamului. Faptul acesta cultural și artisctic susținut de Doamna Ninela Caranfil m-a copleșit, m-a răscolit, m-a
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
noi zâmbesc ca la-Nviere - după lumi de-apoi... TÂRFA ÎNCHIPUIRII visuri în văpaie - vinuri de beție când se sting în noapte - duhnește-a urgie... părăsind pădurea - turme inorogii au lăsat copacii grei de orologii trec păsări de noapte prin ungherul minții plozii de-ntuneric își ascut iar dinții... suflet singuratic - neguțând izvoare s-a oprit din cântec - și-a-nțeles că moare ...închipuirea-i târfa cu misticele mâini slăvită în muzee - zvârliți-o-acum la câini: a năruit imperii - desparte Sfinții Miri
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
suavă) Sunt ursita inimii tale! PALOȘ: (ferm) Răspunde: ești ființă umană sau miasmă a întunericului? PRINȚESA: (cu voce ademenitoare care se pierde în ecouri line) Vino și vei afla! PALOȘ: Nu mă păcălești cu vicleniile tale ca să mă atragi în ungherele întunecate ale bârlogului tău. Nu mă tem de dușmanul în carne și oase, indiferent cât de puternic și numeros ar fi, dar de nălucile nopții nici atât! PRINȚESA: Știu, iubitule! Fecioara îl cuprinde cu un braț catifelat pe după gât și-și
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
ridică brusc de pe scaune. BOIERII :( în cor) Văleuuu, ăsta-i diavolul! URSUZ: Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune! CEI PATRU: (îngroziți, în cor) Ceee!? Vampirul se apropie de gazdele îngrozite care se retrag într-un ungher al camerei lângă o feștilă care pâlpâie. URSUZ: Eu nu fac rău oamenilor. Doar mă hrănesc cu sângele lor! BOIER CIOCOIU:(îngrozit) Aoleu! E vai de noi! BOIER CONACU: (cu disperare) Ne omoară! Căpitanii scot armele de la șold și fac
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Toate Articolele Autorului Miresme sfinte Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața. Nu vezi cum înviază iar
MIRESME SFINTE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362386_a_363715]
-
pe zăpadă, Din suflet cheamă la el vântul, rugându-se din nou să cadă Către pământ, la acei copii care aduc cu al lor zâmbet Pe lume-atâtea bucurii, și veselie, și descântec... Dar, deodată vede chipul unui copil într-un ungher, Ce trist și palid pare pruncul! E supărat și e stingher... Privindu-l cu iubire fulgul își spuse-atuncea cu mirare: „E-atât de alb încât îmi pare că e un fulg un pic mai mare!” Și curios să înțeleagă de ce
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]