288,481 matches
-
un loft, ca în Big Brother poți ieși oricînd care te împinge la autoscopie, puțin, fără să-și forțeze limitele, fără să exagereze. Apartamentul rămîne, în occidentul impersonal, masificat și globalizat și numai în acest Occident singura vizuină a sinelui, unică vatră a întîlnirii cu sine. Tocmai pentru că, a priori, această întîlnire devine în deceniile din urmă tot mai puțin fericită, cu atît mai hidoasă cu cît timpul ei este prezentul dar asta pentru că trecutul e mort, "inutil", iar viitorul consubstanțial
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
pragmatism, acest realism se cuvin înțelese ca un refuz al ideologicului. Îndefinitiv, ceea ce reproșa Maiorescu pașoptiștilor nu erau atît ideile lor, cît felul în care se colorau ideologic, adică retorica demagogică. Dacă Maiorescu detesta discursul romantic rosettist (pe Brătianu, din unicul lui text teoretic, dacă l-ar fi citit, l-ar fi înțeles mai bine) era pentru revoluționarismul lui găunos și oarecum de paradă, emfatic și fără temei în realitățile românești. Criticul junimist era, el, adeptul evoluțiilor organice, un reformist, nu
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
tulburătoare către sine și către alter". Nereușind, din pricina foarte defectuoasei difuzări a cărților în patria noastră, să-mi procur acea apariție dintâi, nu pot confirma sau infirma cele spuse despre "subiectul autotelic" alienat, rămânând, cu un anume regret, la lectura unică a acestei "deschideri către sine și către alter", adică spre celălalt, spre seamănul său, pe care o încearcă într-adevăr, dar cu o mare simplitate, poetul recomandat. Andrei Peniuc merita o recomandare, fiindcă micile sale poeme, de o extremă "sărăcie
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
propovăduiesc resemnarea celor exploatați, refuză să fie îngropată creștinește. Gauguin sfidează Biserica, încercând să se sinucidă din pricina bolii de nepronunțat, construindu-și Casa Plăcerilor și expunând fotografii pornografice în Insulele Marchize, astfel încât monseniorul Martin îi scrie episcopului la dispariția lui: „Unicul lucru demn de semnalat pe insulă în ultima vreme a fost moartea subită a unui individ numit Paul Gauguin, un artist reputat, dar dușman al lui Dumnezeu și a tot ce este decent pe acest pământ." Mario Vargas Llosa ne
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
mai primesc un ban subvenție de la Bugetul Statului. La noi nu numai că nu s-a trecut la asemenea măsuri imperative, absolut, acut necesare, ci le-a mai fost și prelungită agonia, prin reunirea lor arbitrară și aberantă, în structura unică a nou înființatelor CENTRE CULTURALE JUDE}ENE. Adică numele comun al tuturor instituțiilor-fosile, care au supraviețuit din vechiul sistem al instituțiilor cultural-artistice comunist, grație nepăsării și iresponsabilității colective. Așadar, reforma în domeniul culturii și artei nu s-a înfăptuit și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
bucureștean, ne-a oferit, deja, multe delicatese cinematografice) Așadar, o conferință de presă la Hotel Marriott, un interviu în exclusivitate și o lecție de cinema la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică - iată trei momente ale acestei vizite-eveniment, prilej unic de a retrasa, călăuziți de cineast, reperele unei vieți și ale unei cariere, cu adevărat de excepție. La început a fost Roman Liebling, un băiețel firav născut la Paris în 1933, pe 18 august, din părinți evrei: tatăl venit din
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
simplu, să stea pe marginea scriiturii... Se amestecă în texte. L.V. În interviurile luate până acum - cu romancieri și poeți britanici și americani - am învățat să pronunț cu mare precauție eticheta ‘Desperado’. Majoritatea detestă să fie înregimentați. Fiecare se crede unic și declară că numai relația cu lectorul contează. Critica e ignorată din start. Ei anunță că nu vor decât să-și amuze cititorii, ceea ce, la drept vorbind, nu reușesc, fiindcă literatura contemporană numai amuzantă nu e, în ciuda recursului disperat la
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Allgemeine Zeitung", "Österreichische Blätter für Literatur und Kunst", "Morgenblatt für gebildete Leser", cât și în publicațiile de limbă germană din Transilvania. Primul corpus prin care străinătatea vine în contact cu această cultură populară și realizează valoarea ei, rămânând până târziu unica posibilitate de informare, întrucât este editată într-o limbă de largă circulație, cum este germana. Mai este considerată prima colecție de folclor românesc, prezentat la un nivel de exigență corespunzător epocii. Paragraf la care autoarea studiului introductiv, Viorica Nișcov, ține
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
auzite din gura localnicilor ( pe care îi numește în Sursele basmelor, parte din Introducerea, împărțită ca semnătură și contribuție cu fratele său). Și tot mulțumită lui, Karl Knoblaut, prin urmași, Ion Taloș a intrat în posesia fotografiei lui Arthur Schott, unica existentă până acum. Dar și mai vie sursă de informație asupra fraților Schott o constituie Introducerea la lucrarea lor. Partea I, Valahii ca popor, îl caracterizează pe Albert. El vine cu potențialul de fecundă reflexivitate asupra unei documentări istorice, geografice
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
alte cuvinte, dl. Năstase a ales mereu panta ușoară, drumul eficient, oricâte sacrificii de mândrie personală vor fi pretinzând ocolitele drumuri spre putere. S-ar putea ca „apelul la bulan" din ultimele luni să reprezinte încercarea de-a se proclama unic șef peste tribul pesedist. Limbajul deocheat o fi parte dintr-un ritual, vreo secreție de genul celei prin care unele specii de insecte se recunosc. Obosit de-atâta purtat al genții lui Iliescu, premierul a ajuns la concluzia că s-
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
lipsit de artificii și prin aceasta cel mai rezistent. Ele semnificau atît o retractilitate salutară, o retragere în intimitatea semiclandestină, uneori clandestină de-a binelea, cît și o alternativă a discursului emfatic, găunos al diverselor spețe de propagandă, nu o dată unicul admis și în consecință obligatoriu, factori ce constituiau reacțiile naturale ale scriitorului, ale intelectualului de bună calitate îndeobște, la o lungă epocă ostilă. Reacții ce, odată formate, s-au păstrat în bună parte și după momentul '89, cel al unei
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
adevărate pentru ceilalți, cei de la ghișeele de bilete? Poate că acest act de caritate îi absolvea de vina pentru procentul excesiv din prețurile lor? Fapt este că acolo chiar, în spatele meu, cu un vagon abandonat și spart, se închidea unghiul unicelor posibilități de a te ascunde și feri de hărțuieli. Cum noaptea se apropia și cumva de parcă acel controlor al hotărîrii mele radicale tocmai mi-ar fi marcat cu aparatul lui de dentist ultima gaură în bilet, am decis să rămîn
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
căuta la Vevey. Ar fi stat bine la Ipotești îl întreb? Desigur că nu! Eminescu este prea mare ca să nu poată sta oriunde pe acest pământ. Nu asta este problema, nu așa se privesc lucrurile în artă. Problema esențială și unică este că sculptura de la Vevey, denumită Eminescu nu este o operă de artă și nefiind operă de artă, firește nu are nimic comun cu titlul pe care îl poartă. O operă de artă valoroasă stă bine și cu cinste oriunde
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
vremuri, întemeiată părerea domnului I. Z. despre ce scriați în prima tinerețe, fiind și dumnealui tânăr și generos. Oricum, mie mi se pare că v-a tratat poezia cu onoare și seriozitate, apropiindu-vă atunci de doi mari poeți, fiecare unic, fiecare greu de imitat. Reacția disproporționat autodistructivă în fața unui, la urma urmei, compliment colegial, mă îndreptățește acum să cred că nu știați ce faceți. "Și eu am dat cu piciorul unei șanse" mărturisiți, la o distanță în timp de 12
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
cum suntem singure amândouă în această seară deosebită. Ea e măritată și eu sunt măritată. Ea are șase copii. Singurul meu copil doarme acum în această casă.[...] 1916. Ce ne va aduce oare?" Și între cele două praguri, războiul ca unică temă de discuție principală. Pentru că textul nu este lipsit de informații despre viața de familie, despre revelațiile autoarei spicuite din comportamentul oamenilor în cele mai diverse condiții, despre frumusețea peisajelor și valoarea monumentelor din patrimoniul istoric și artistic românesc. RĂzboiul
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
îndărătnicie, o vocație, reală sau imaginară, axîndu-și monoman, aproape ascetic, existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major. Toți fanaticii sînt prin definiție niște exagerați care nu cunosc, sau mai bine zis nu acceptă decît un unic adevăr hipertrofiat și exclusiv al lor înșiși. Și ce este fundamentalismul religios decît întruchiparea ideii de absolut ce nu comportă și nu admite nici un fel de restricții, rezerve, limite, contraziceri? Absolutul există "în sine", neraportat la nimic altceva, el înseamnă
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
se proiectează deopotrivă pe coordonatele lumii și ale textului, ale realului și artificiului. Dacă "noii poezii" îi este proprie o "întoarcere la real", ea ilustrează o la fel de caracteristică luciditate, o "conștiință textuală" ce pune în paranteză realul, din unghiul unei unice realități textuale, autarhice, devorante, componentă a textului total care este lumea: "Pe de o parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Eugenia Tudor-Anton Vocea unui actor este în așa măsură expresia talentului încât constat că ea, vocea, mi s-a fixat în auz ca o componentă esențială a personalității lui unice. Vocea actorului este indisolubil legată de ființa lui. Jocul ni se întipărește în memorie prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i pot aminti pe Birlic, pe Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid feminin, inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid feminin, inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne în sufletul celor care au văzut-o jucând, care au admirat-o, care au iubit-o, care au auzit-o.
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
față de bețiv"; "ăsta n-are nume, da' i-am zis Carmol, că are față de bețiv" (EZ 3361, 2003, 4). În cazul cîinilor și al pisicilor "comunitare", atribuirea de nume este foarte interesantă, pentru că presupune o impunere treptată (neexistînd un stăpîn unic care să decidă numele) și o acceptare din partea mai multor vecini. De obicei numele care se fixează sînt semi-generice și se repetă tipologic: în jurul aproape fiecărui bloc se găseau Vulpița, Ursache, Lupache, Negruța (nume sugerate de culoare, formă etc.). Animalele
Nume de animale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10373_a_11698]
-
mai poate veni să vă admire cântândť. Fără să ezite, Elisabeth i-a spus: Ť - Vin eu să-i cântť, și așa a și făcut, oferind distinsei doamne un recital memorabil în Villa Magnani de la Mamiano, lângă Parma, în atmosfera unică a ultimului Dürer din lume aflat într-o colecție particulară și a vastului tablou de Velasquez, de pildă, reprezentând familia regală a Spaniei, al cărui unic echivalent se află la Muzeul Prado din Madrid. Cu mine a fost de o
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
distinsei doamne un recital memorabil în Villa Magnani de la Mamiano, lângă Parma, în atmosfera unică a ultimului Dürer din lume aflat într-o colecție particulară și a vastului tablou de Velasquez, de pildă, reprezentând familia regală a Spaniei, al cărui unic echivalent se află la Muzeul Prado din Madrid. Cu mine a fost de o supremă colegialitate și părea uimită cât de repede învățam tot ce-mi putea oferi, încântată că studiasem vioara, ca și ea, înainte de a mă dedica artei
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
mostre: "Romanul este o variantă în proză a cântecului folcloric; iar lucrurile nu stau departe de adevăr. Se pare că în această privință s-a și ajuns la un consens unanim." Apoi: "Se bucura șSadoveanu - n.n.ț de avantajul, aproape unic, de-a fi trăit multă vreme printre oieri, în sate și la stâni ca simplu muritor într-o vreme când păstoritul conserva încă forme de viață și de organizare moștenite din străvechime. De aceea, Sadoveanu gândea, simțea și se exprima
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
dihai pe amatorii de lecturi sovietice decât copilul care-și denunța părinții reacționari, femeia care-și împușca iubitul ce trăgea către albi, soțul denunțându-și soția și vice-versa? Și cum să nu-ți forțeze acordul ideea de tragedie optimistă? Adică unicul concept ce scăpase anticilor elini? Deschideam câte un voluminos roman, ochii îmi cădeau pe o replică: "Ivan Vasilievici, ești un fățarnic!" - și închideam cartea numaidecât. Mi se întâmplase că pe la 11-12 ani - fatidică vârstă? - dădusem peste un roman aparținând romancierului
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]