913 matches
-
natura decăzută a umanității era considerată o condiție universală, iar salvarea eternă era oferită drept un vis care să unească umanitatea. În era modernă, natura pragmatică a omului era văzută drept o condiție universală, progresul material fiind adoptat drept vis unificator. În era globală, fragilitatea și vulnerabilitatea devin condiția universală a umanității, conștiință globală devinind visul de urmat. Asemănător, obligațiile proprietate au structurat viziunea asupra lumii bazată pe credința și salvarea eternă, iar dreptul la proprietate a dat formă erei utilitarismului
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
simplu curiozitate? Toate motivele de mai sus, cu toate că relevante, par totuși insuficiente pentru a justifica de ce șase miliarde de ființe umane trebuie să fie conectate și implantate reciproc În societatea globalizată. șase miliarde de conexiuni individuale, În absența unui scop unificator general, par o risipă colosală de energie umană. Mai important, legăturile globale fără vreun scop transcendent riscă o Îngustare, și nu o lărgire a conștiinței umane. Vestea bună este că mărirea conectivității rasei umane duce la creșterea conștiinței personale despre
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
alte discipline sociale - se datorează mai întâi faptului că el este un indicator sintetic al stării de conștiință, al procesului de interacțiune dintre diverse cunoștințe, evaluări, intenții; atitudinile sunt oarecum o rezultantă a acestui proces. Ele apar astfel în calitate de principii unificatoare în relația individ - lume. În al doilea rând, atitudinea, prin unele caracteristici ale sale (bipolaritatea, intensitatea), se pretează la măsurare, la exprimări cantitative. În fine, în al treilea rând, atenția acordată se explică și prin complexitatea acestui fenomen, prin multiplele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
bine”, iar aceasta înseamnă „a decădea în tehnică și virtuozitate” (tema revine, în alt roman, ironizându-se, de pildă, „scălâmbăielile textualiste”). În locul lumii insulare și lipsite de transcendență a postmodernilor, S. propune o lume coerentă și plină, așadar o perspectivă unificatoare, iar accentul pe care alții îl pun pe suprafața textuală se mută la el pe substanța textului. Și cadrul cultural se dovedește mult diferit de al congenerilor. Pe diferite planuri, modelele sale se numesc Gogol, Dostoievski și Mihail Bulgakov, René
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
apăsătoare a două femei marcate de neliniște, singurătate și neîmplinire. Fragmente disparate de realitate sunt montate discontinuu prin procedeul flashului cinematografic, iar naratorul se mulțumește să înregistreze cu precizie ceea ce intră în câmpul său vizual, fără a oferi o percepție unificatoare asupra lucrurilor și fără a urmări sensul de profunzime al evenimentelor. Poemul Zăpodie (1996), asamblare de secvențe din povești cunoscute, se singularizează în creația lui Ș. ca gen literar, dar nu și ca manieră de a fi, căci o dată în
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
Barbu, G. Călinescu), afirmând că prima, presupunând simultaneitate, exclude imitația și dovedește o creativitate concomitentă. Pentru teoreticianul s. interdependența reprezintă cadrul normal în care se manifestă imitația, iar aceasta e agentul prin care se realizează interdependența. Vorbind insistent de tendința unificatoare a epocii moderne, Lovinescu folosește complementar și sinonimic noțiunea de spirit al veacului, sau saeculum, cum îi place lui să spună cu un cuvânt al istoricului latin Tacit, pe care l-a admirat cu deosebire și l-a tradus excepțional
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
numai de o Întâlnire exterioară, percepută ca prezență fizică, corporală, ci și de o Întâlnire interioară, de o reciprocitate interioară resimțită afectiv ca un sentiment pentru celălalt și Împreună cu acesta, dar și ca subiectivitate În câmpul conștiinței mele, o conștiință unificatoare care realizează acordul relației Eu-Tu. În relația mea cu celălalt se dezvoltă un sentiment reciproc: de bucurie sau de tristețe, de iubire sau de ură, de plăcere sau de suferință. Sentimentele mele date de Întâlnirea cu celălalt sunt inspirate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unifica existența noastră, s-a rupt și el definitiv, iar eu rămân singur. Dorul este un sentiment trăit, o funcție sau o experiență sufletească raportată la transcendență. El aduce În planul duratei temporale limitate, planul sau nevoia eternității. Dorul este unificator și consolator, asigurând În felul acesta stabilitatea, integritatea, echilibrul și forța interioară a persoanei umane. Problematica persoanei Persoana mea nu este permanent aceeași. Ea nu este egală nici cu ea Însăși, ci se poate Înfățișa, sub aspecte dintre cele mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
concomitent și de acțiune. Influența lor este reciprocă În relația dintre două persoane. Funcțiile pe care ele le exercită sunt complexe, iar scopul este de a stabili o anumită „atmosferă” sau, mai precis, o „ambianță de intimitate reciprocă” cu efect unificator, o „punere de acord” reciprocă Între cele două persoane. Se realizează, În felul acesta, un tip special de „Întâlnire” sufletească și morală, care este Însuși scopul urmărit. O Întâlnire prin care cel aflat Într-o situație Închisă este ajutat să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
obiect. Dar prin aceasta el se dovedește a fi, În plus, atât cauză primă, cât și scop ultim. Gândirea mea, pe de o parte, iar modul meu de a-l simți, pe de altă parte, trebuie să adopte o atitudine unificatoare. Astfel, eu Încerc de fapt să-l Înțeleg ca ceva care există, prin sine, dintotdeauna, ca eternitate, În care cauza și efectul, neseparate Între ele, se identifică. Ca ființă Însă, omul este Înscris Într-o ordine a finitudinii. Din acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rectală a apei (scr. basti) la yoghinii tantrici T³r³pșÚh (la nord-vest de Calcutta) studiați de Arion Roșu, „Pratiques tantriques au regard de l’andrologie médicale”, JA 290 (1), 2002, pp. 301-302. Practica diferitelor abluțiuni rămâne azi În Bengal un element unificator În mediul tot mai scindat al sectelor acestor yoghini, cele tantrice interpolând excese și austerități extreme, după cum afirmă andrologul parizian Richard Darmon (comunicare personală, 28.07.2003). Hermafroditismul latent pe care Îl indică unele mitologeme asiatice se regăsește și În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în 1973, urmat târziu de Proza artistică a lui Tudor Arghezi (1995). Nu numai dramaturgul și romancierul Camil Petrescu, ci și eseistul, poetul, nuvelistul iau parte, cu accente și evaluări diferențiate, în monografia lui S., la evidențierea unor permanențe adânc unificatoare ale operei. Linii de reconstituire biografică și de profil moral (experiența crucială a războiului, trăsăturile esențiale, deloc îndulcite, ale unui „temperament excesiv”, „încrederea în forța omniprezentă a inteligenței” și „dezgustul față de formele bizantinismului moral”) intră în comunicare cu idei și
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
a vedea lucrurile și oamenii așa cum sunt în realitate; - dirijarea mediului, în sensul de a fi adecvat în relațiile interpersonale de iubire, de joc, adaptarea la exigențele situațiilor sau, pe scurt, capacitatea de a se adapta; - integrarea, echilibrul, o viziune unificatoare și consecventă asupra vieții; - autonomia, independența, capacitatea de „a fi pe picioarele sale”, de a-și putea realiza liber propriile decizii; - factorul de creștere, de dezvoltare, de realizare de sine în contextul unei vieți bogate și variate, element care elimină
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
școlară ca o „deschidere” a elevilor către noul „model formativ-instructiv”. Motivarea elevilor se realizează prin comunicare, antrenarea acestora în activitățile școlare, prin exemplul Educatorului și capacitatea captativă a acestuia. Educatorul ca „formator de personalități” trebuie să dețină rolul director și unificator al elevilor săi. Acest aspect se apropie atât ca tehnică, cât și ca obiective de procesul de psihoterapie de grup, cu care educația își găsește foarte multe puncte comune. Într-o privință apreciabilă, „clasa de elevi” poate fi socotită un
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de boltă”, susținută de principiul sintezei, al integralității, realizat pe cale de tripartiții. Totul în lume se manifestă, în viziunea esteticianului, triadic; în opera de artă Mihail Dragomirescu vede un microcosmos, având drept componente un fond, o formă și un factor unificator: armonia. Frumosul artistic ar fi o sinteză a sufletului cu natura, înfăptuindu-se în opera genială, care e o categorie specială în ansamblul fenomenelor din univers, împărțite în trei categorii: fizice, psihice și psihofizice ideale. În sfera artisticului acestora le
TUDORICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290291_a_291620]
-
din Anotimpul încrederii (1974), lipsite de granițe tematice, pot fi reorganizate într-o carte unică. Doar în Restituirea jocului (1969) și în Camera de recuzită (1973) poetul își modulează versul în funcție de ipostazele încercate și care participă la susținerea unei metafore unificatoare: „Încă mă joc îndoind crengi cu pieptul. / Capătul lemnului îl sprijin de inimă / Acolo se-ndoaie. Atenție, / s-ar putea creanga să dea la o parte / inima, să treacă-nflorindu-mă până la / marginea Căii Lactee”. Pretutindeni se face simțită întrepătrunderea realului
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
un mod parabolic, oblic, răsfrânt ca într-o oglindă, se vorbește, în fond, tot despre moarte, înțeleasă ca cealaltă față a vieții. Un poem se numește, simptomatic, Plecarea în oglindă, în poezie și în teatru oglinda fiind unul din simbolurile unificatoare ale gândirii lui S.: „Vin reumatismele cu-al lor plural,/ Nefericit ca ploile de munte,/ C-un felinar pleci noaptea după var,/ Să-ți torni în oasele, spre neguri punte./ Înaintașii tăi, pieriți în lupte,/ Te-ndeamnă să fii dârzul
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
apă adâncă lunecoasă,/ Ca un copil te rătăcești în casă,/ Pleci în oglindă-ncet... și nu mai vii”. În ciuda diferențelor radicale dintre cele două tipuri de poezie întruchipate de La Lilieci și de Apă vie, apă moartă, S. trădează un interes unificator pentru simetria și pentru limitele dintre viață și moarte - una din supratemele liricii sale. Limitele l-au pasionat totdeauna pe scriitor. Atât cele existențiale („A trecut luna prin dreptul ferestrei pe cer/ Și eu mă zbăteam între viață și moarte
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
1972), sunt asumate ca etape pregătitoare ale unei viitoare opere romanești, „ciorne” în care scriitorul ar învăța detaliile creării unei scene, exerciții pentru închegarea atmosferei ori pentru surprinderea gândurilor vreunui personaj. El apelează la formule hibrid, unde, în lipsa nervului central unificator, propune ca liant pentru o suită de povestiri fie unitatea de atmosferă, fie un personaj central. Aceste două elemente vor constitui, de altfel, axul în jurul căruia se vor coagula scrierile mai importante, care urmăresc să recupereze prin memorie un spațiu
SUCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290007_a_291336]
-
fost dezbătută idea nevoiei umane fundamentale, aceea a Împlinirii afective care oferă individului sentimentul de siguranță a spațiului vital (cuplu, familie, grup social), la toate nivelele existențiale (fizic, psihic, spiritual). Jung descria psihicul ca o “...anima media natura, o ființă unificatoare a contrariilor, care nu este niciodată Întegră În individ fără raportarea față de o altă persoană”. Individul neraportat nu dispune de o totalitate, căci nu o poate atinge decât prin suflet, care nu poate exista la rândul său fără cealaltă latură
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
câteva ori În Basarabia, pe durata aflării sale În provincia natală, fiind atent supravegheat de poliția locală <ref id="31"> 31 ANRM, fond 297, inventar 1, dosar 49, f. 1.</ref>. În general, legăturile naționaliștilor basarabeni cu adepții ideii naționale unificatoare din România au contribuit la consolidarea mișcării naționale În provincia dintre Prut și Nistru. Contactele lor au devenit, În 1906, tot mai frecvente, fapt care Îngrijora mult autoritățile țariste. La 9 august 1906, același M. Giers, acreditat la București, informa
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
al personalității. Ele, „trupul carnal” și „subiectul sufletesc”, sunt „părți” ale acestuia, fiecare cu specificul său structural și dinamic, care, deși interrelaționează, nu se suprapun. Gândirea clinico-medicală, din necesități de ordin practic, operează însă acest tip de raționament reducțional și unificator. Specialiștii pe care i-am menționat mai sus au scos în evidență, în repetate rânduri și sub diferite aspecte, diferențele care există între boala somatică și boala psihică. Deși ambele apar și evoluează în cadrul aceluiași sistem psiho-biologic, ele au fiecare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumită istorie, o cultură specifică, un discurs cu anumite caracteristici, iar individul se identifică cu acestea, se articulează câmpului social astfel organizat, construiește el însuși produse cognitive, influențat de stilul instituțional favorizat de context. Această lume a lui, coerentă și unificatoare, nu poate fi decât o lume obiectivă, singura pe care o cunoaște, normalitatea lui, pe care se simte dator să o conserve. Este purtătoare de valori, legitimă, obiectivată de practică. Este lumea lui pentru că aici și-a dezvoltat mijloace de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a implicat în problemele comune, de la cele situaționale, instituționale, până la cele naționale, ca proiect social global. Subiectul social își construiește discursul pornind de la „starea de fapt” și-și organizează strategia țintind către sfere din ce în ce mai largi, însușindu-și discursul identitar dominant, unificator, național (Gavreliuc, 2000). Produsul final se prezintă ca un spațiu simbolic, împărtășit colectiv, instituit social și reprezentat colectiv. Să rezumăm, apelând la un model de abordare propus de Maria Jarymowicz (1996), invocat de Jean-Claude Deschamps și Dario Paez într-o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
valorificate suficient, nu s-au utilizat toate posibilitățile de a studia identitatea socială apelând la teoria reprezentărilor sociale. Din această perspectivă, identitatea se prezintă ca un proces de construire plecând de la reprezentările unui context dat, de la gândirea socială dominantă, adesea unificatoare, prelogică. Să ne referim la realitatea pe care o analizăm pentru a fi mai expliciți. Pentru a favoriza construirea și menținerea unei identități sociale pozitive, reprezentanții noii puteri instalate după război au proclamat un nou sistem de credințe și noi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]