484 matches
-
regionale, mai ales tendința partidelor la putere de a tot amîna aplicarea reformelor, chiar de a le sacrifica de dragul alianțelor, nu fac din regionalism punctul forte al politicii creștin-democrate. Nu același lucru se poate spune despre făurirea unității europene. Deschiși universalismului preluat din mesajul creștin, ei au favorizat depășirea structurilor naționale. Europa Făurirea unei Europe organizate, chiar limitată la statele din partea de vest a continentului, este, fără îndoială, unul din evenimentele foarte importante ale istoriei celei de-a doua jumătăți a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al lui Maurice Vaussard. Un nou spirit adia. Se dezvolta ideea că Europa trebuia reconstruită incluzînd și Germania, pe baza reconcilierii franco-germane. Acest spirit nou era un spirit european, susținut de popularism. Acești democrați, creștini și sociali scoteau în față universalismul ce decurgea din creștinism, relativizau factorul național și propovăduiau o construcție europeană. PPI-ul a fost primul care a afirmat necesitatea de a depăși împărțirile în învingători și învinși și a înnodat legăturile internaționale. Conducătorii lui călătoreau prin toată Europa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cultural și politic important. Dar particularitățile regionale au făcut ca unificarea prin intermediul structurilor transnaționale să dureze mult. În mod paradoxal, aceste partide care se referă la o religie cu vocație universală nu au manifestat aproape niciodată un simț ascuțit al universalismului. Dacă astăzi există astfel de structuri, acestea sînt rodul nu al unei dinamici interne, ci al constrîngerilor impuse de progresul de integrare europeană în Vest. Intuițiile lui Luigi Sturzo Ca și în multe alte domenii, Luigi Sturzo a jucat aici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și funcționării unei societăți ca rezultat al evoluției acesteia. Astfel, sistemele de valori tradiționale favorizând angajarea în forme convenționale de participare politică (votul), în timp ce formele protestatare sunt susținute mai mult de cultura de stânga, valorile postmaterialiste ale liberalismului cultural și universalismului (Denni, Lecomte, 2004, p. 38). Organizarea și funcționarea sistemului politic, natura și diversitatea mijloacelor de expresie populare garantate de drepturile civile și civice, gradul de descentralizare al instituțiilor afectează participarea (Denni și Lecomte, 2004, p. 38), constatându-se că o
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
care le-o oferim ne unesc și ne procură, provizoriu, iluzia unei conjugări de forțe în măsură să combată suferința, consolidând prin chiar acest fapt idealul nostru de fericire și prosperitate. Astfel, campaniile de compasiune suscită, la rândul lor, un universalism al suferinței. Și dacă nevoia noastră de identitate ar depăși nevoia noastră de Dumnezeu? Individul, acest rege singuratic, și-ar compensa solitudinea existențială printr-o exigență de identitate, care l-ar lega de o comunitate sudată de suferința împărtășită, adesea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
instituțiile comunitare și organele lor, în lipsa unei culturi evreiești bogate și creative, permite adunarea oițelor mult timp împrăștiate în luptele cetățenești și în ideologiile anilor de după război. Din acest moment se intră în exclusivitatea unei memorii care marchează distanțarea de universalism, atât de indisociabilă, până atunci, de vocația evreului modern de a dori să schimbe lumea. Ruperea contractului dintre evrei și țările în care locuiau în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pregătise această turnură, care devenea tot mai vizibilă odată cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Această tendință ne vine din Statele Unite. Dar acolo legitimitatea multiculturalismului limitează dezechilibrele prea flagrante. Aici suntem abia la începutul procesului, iar această concurență riscă pe termen lung să acopere în Franța adevărata dezbatere politică. Cu atât mai mult cu cât universalismul din care Republica și-a făcut stindard este și el o identitate construită pentru a uni națiunea. El este alb, catolic, deși laicizat pe parcurs, și mai degrabă masculin. În ciuda evoluțiilor pe care le-a traversat, acest "universal" a creat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
războaiele dintre israelieni și țările arabe și evoluțiile conflictului israeliano-palestinian, această speranță nu a reușit totuși să potolească definitiv perpetua neliniște în care trăiesc evreii, acel "triumfalism al suferinței" care-i închide în ei înșiși și îi îndepărtează adesea de universalismul care mult timp i-a caracterizat. În fapt, această speranță este ea însăși o neliniște, neliniștea ce-l chinuiește pe orice evreu care se teme de ce e mai rău pentru Israel. Aplecându-mă și asupra teologiilor genocidului articulate în mediile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
schimb, să anticipăm evoluția probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge toate straturile societății și impregnează toate revendicările memoriale, indiferent de legitimitatea lor. Și ajungem cu toții prinși în aceste relații care împart lumea între victime și călăi. Această victimitate în transformare constantă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge toate straturile societății și impregnează toate revendicările memoriale, indiferent de legitimitatea lor. Și ajungem cu toții prinși în aceste relații care împart lumea între victime și călăi. Această victimitate în transformare constantă ne pune zilnic în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Egiptul era prima țară apărută, deci Centrul Lumii 14. Egiptenii erau singurii locuitori cu drept deplin; fapt ce explică interdicția pentru străini de a pătrunde în sanctuare, care sunt imagini microcosmice ale țării 15. Unele texte târzii reflectă tendința spre universalism. Zeii (Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni, ci și pe palestinieni, nubieni și Jibieni 16. Totuși istoria mitică a primilor oameni nu joacă un rol important, în epoca miraculoasă a lui "Prima Oară", cele două momente hotărâtoare au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar se înțelege cum cultul socialist al tiparului a putut facilita, în toată Europa, transferul mesianismului biblic către materialismul istoric. Mistica evreiască a scriiturii s-a reorientat către cultul textului împărtășit de cele două comunități (cel puțin pînă la sionism). Universalismul este imposibil în oralitate, și sacralizarea cuvîntului scris, preferat cuvîntului rostit, este cea care a facilitat trecerea de la comentarea Legii Divine la cea a legilor istoriei, sau, dacă doriți, de la filacteră la banderolă și de la Tora la Capitalul. Rolul decisiv
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
o continuitate și ca să dea substanță identităților culturale; o substanță care să le salveze (și să ne salveze) de procesele de totalitarism, cuprinse în actuala extindere a globalizării în domeniul cultural. Aceasta din urmă, sub pretextul că exercită toleranță și universalism, sfârșește prin a strivi umanismul transnațional de care avem nevoie, înlocuindu-l cu slogane trecătoare și cu apelul la o postmodernitate (și la un postmodernism) care nu rareori sunt niște alibiuri pentru a permite intelectualilor să se sustragă misiunii pedagogice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
primari. Primarii sunt singurii care mai fac și ce vor oamenii. Oamenii nu se hrănesc numai din noțiunile abstracte pe care le-am pus eu în circulație. Dacă eu m-aș duce și aș face un program electoral bazat pe universalism etic, pe faptul că statul trebuie să trateze egal și imparțial pe toată lumea, aș eșua... SĂ zicem că Monica Macovei va candida pe acest program în acest an, deși linia ei e mai populistă. Hai să vedem câtă lume o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
XVIII-lea sau limitîndu-se la unirea cu Biserica Romei. În această completare stă însăși teza demonstrației: prin faptul că, în creuzetul mișcării, filosofia raționalistă ieșise învingătoare asupra doctrinei religioase, Luminile transilvănene au convertitit cosmopolitismul tipic iluminismului occidental (cu baza în universalismul catolic) într-o doctrină națională, care avea să declanșeze Renașterea în întregul spațiu spiritual românesc. Ajuns aici, P. formulează o ipoteză ademenitoare privind personalitatea literaturii transilvane moderne. Tensiunea existențială și culturală din care se naște Școala Ardeleană, precum și stagiul clasic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
la infinitul macrocosmic. În multe privințe, numele acestui om aflat în bătaia vânturilor Istoriei poate fi intepretat și într-un registru simbolic: tatăl său, numindu-l Jean-Jacques (cu gândul la Rousseau, fără îndoială) l-a așezat sub semnul Luminilor, al universalismului naturii umane, al demnității, libertăților și drepturilor omului, al raționalismului; numele de familie, Askenasy, semnifică un întreg destin colectiv, întâlnirea comunitară cu Tradiția și Istoria; în fine, apelativul simplu, Jean, folosit în viața curentă, ne readuce în sfera individualului, singura
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
războaie mondiale care să țină cont, pe cât posibil, de observațiile prezentate în acest capitol. Una dintre cele mai convenabile definiții este oferită de Charles Kegley Jr. și Eugene Wittkopf. Program de cercetare construit pe convingerea că aplicarea raționalismului și a universalismului etic în domeniul Relațiilor Internaționale poate conduce la crearea unei lumi mai cooperante, caracterizată prin ordine și principii etice, în care anarhia internațională și războiul pot fi controlate prin intermediul organizațiilor internaționale și alte reforme instituționale ce asigură domnia legii. Se
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
și industriile grele, puternic sindicalizate, beneficiari de salarii compensatorii ultrasolide, la care un chirurg nu visează legal, zeci de mii de revoluționari cu înlesniri de tot felul. În plus, ne-am mai manifestat politic caritatea prin principul uneori hazliu al „universalismului”: alocația universală pentru copii: egală cu zero pentru copiii din familii înstărite și cu nimic virgulă ceva pentru ceilalți, alocația universală pentru mame, care stimultează ieșirea femeilor tinere din profesii competitive și arată femeilor cu salarii mici că e de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
istoriei. Rolul lor a fost acela de a naște și îngriji făcătorii de istorie, și nu de a fi agenți ai evoluției acesteia. Feminismul dorește schimbarea acestei stări de fapt și participarea femeilor în calitate de subiecți la mersul istoriei. e. Universalismulxe "„universalism". Există o singură naturăxe "„natură" umanăxe "„naturaumană" universală, regăsibilă în fiecare ființă umanăxe "„naturaumană", indiferent de sexul, rasa, religia, cultura acesteia. Această natură umanăxe "„naturaumană" universală este dată de rațiune și face posibil accesul oricărui om la statutul de scop
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
naturăxe "„natură" umanăxe "„naturaumană" universală, regăsibilă în fiecare ființă umanăxe "„naturaumană", indiferent de sexul, rasa, religia, cultura acesteia. Această natură umanăxe "„naturaumană" universală este dată de rațiune și face posibil accesul oricărui om la statutul de scop în sine. Universalismulxe "„universalism" a fost greu de acceptat. Ierarhii între oameni, excluderi și marginalizări în baza rasei, clasei, religiei, gradului de culturăxe "„cultură" s-au practicat cu binecuvântarea politicii oficiale foarte multă vreme și se mai practică în țările în care a dominat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Uniunea Europeană", Canada, Australia, Noua Zeelandă). Există, prin urmare, o „Third Wave Agenda”, o Agendă a valului al III-lea (Leslie Heywood și Jenifer Drake). Conștientizarea intrării într-o nouă etapă este determinată de faptul că vechile cadre conceptuale, bazate pe universalismxe "„universalism", asemănare, dualismexe "„dualisme" (naturăxe "„natură"-culturăxe "„cultură", publicxe "„public"-privatxe "„privat"), și-au pierdut relevanța în favoarea contextualizării și întrupării. Feminismul de acum este unul al identităților multiple. Modul standard de analiză condusese la întărirea separațiilor caracteristice gândirii dihotomice, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și-a însușit treptat toate elementele civilizației (...), omul însuși fiind covârșit de tehnică și devenind obiectul acesteia"67. Caracteristicile tehnice care reifică eficiența ca necesitate sau raționalitate sunt, în percepția lui J. Ellul, următoarele: artificialitatea, automatismul alegerii tehnice, autoaugmentarea, monismul, universalismul și autonomia. Raționalitatea tehnicii, de exemplu, împuternicește organizația logică și mecanică să opereze diviziunea muncii, să stabilească standardul producției și să creeze un sistem artificial care elimină sau subordonează lumea naturală. Instrumentaliștii (Hughes Rip și Kemp, Robinson) analizează tehnologia din
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
moderne. De asemenea, dacă celelalte ordini acopereau o regiune și erau mai degrabă introverte, ordinea europeană și cu atât mai mult cea imperial europeană se baza pe un sistem interoceanic și era una globală ca orientare (scop), având pretenții de universalism. În cel mai general sens, ordine înseamnă organizarea și, prin urmare, interacțiunea unor elemente conform unui model. Considerând statele ca fiind principalii actori ai sistemului internațional modern, ordinea mondială presupune existența unor modele de interacțiune interstatală care asigură securitatea relativă
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
Bull ca o posibilă alternativă la sistemul, această idee este preluată de o serie de cercetători, care au sesizat existența simultană, la nivelul societății globale din perioada de după Războiul Rece, a unor logici organizaționale concurente, precum sistemul național de state (universalism politic) și economia transnațională de piață (universalism economic). În acest sens, noul medievalism este definit ca un sistem de autorități suprapuse și loialități multiple a căror funcționalitate este menținută de existența concomitentă a două pretenții concurente de universalitate. Astfel, exponenții
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
această idee este preluată de o serie de cercetători, care au sesizat existența simultană, la nivelul societății globale din perioada de după Războiul Rece, a unor logici organizaționale concurente, precum sistemul național de state (universalism politic) și economia transnațională de piață (universalism economic). În acest sens, noul medievalism este definit ca un sistem de autorități suprapuse și loialități multiple a căror funcționalitate este menținută de existența concomitentă a două pretenții concurente de universalitate. Astfel, exponenții acestei perspective nu asociază neapărat noul medievalism
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]