2,900 matches
-
fereastra de lemn a unei biserici de lemn din Maramureșul de piatră. Pentru un jurământ de dragoste. III. Ce noroc pe poezie și cât de Bacovia întretăiat de Blaga sub o dantelă de arhiduce a vorbirii Argheziene! IV. Și câtă universalitate a năucului de poet de Ion Barbu cel care considera limba română ca pe o vorbire a stelelor și încifrând-o ca atare și descifrând-o ca arătare. V. Ce meșter în spartul inimii de copil și în necoasere de
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
originar, iudeocreș tinismul, fiindcă vedea în el izvorul existenței Bisericii. Pe urmă, în secolul al IV-lea, după Constantin, Bisericafiică s-a substituit Bisericii-mamă. De atunci, Ierusalimul n-a mai fost „strămoșul” bisericilor, iar „catolicitatea” înseamnă acum nu „unitate”, „ecumenism”, „universalitate”, ci numai „loialitate față de Roma”. Lumea greco-romană și-a întors fața de la izvorul ei, de la creștinismul originar care a moștenit de la iudaism orientarea către „ortopraxie”, adică respectarea poruncilor și conduita demnă. Azi, să fii creștin înseamnă, înainte de toate, să recunoști
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
a izgonit și i-a afurisit pe evrei, și a plătit pentru asta cu toate dezbinările care au urmat, cu toate schismele. Și toate despărțirile astea au umplut Biserica de rușine până-n ziua de azi. Unde e catolicitatea? Unde e universalitatea? - Știu, Daniel. Știu, îmi zice. - Nu-mi ajunge c-o știi tu, îi zic. - Ai răbdare, nu te grăbi. Corabia e mare! Traducere din rusă de Gabriela Russo (Roman în curs de apariție în colecția „Raftul Denisei” © Editura Humanitas Fiction
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
săvîrșite de către un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii. Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute de alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general. Articolul 6 Universalitatea legii penale Legea penală se aplică și altor infracțiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săv��rșite în afară teritoriului tarii, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă
CODUL PENAL din 21 iunie 1968 (republicat) (actualizat pînă la data de 22 septembrie 1992*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106245_a_107574]
-
care detestă cuvintele, Gordon. Urmarea e dureroasă: incapabil să-și ducă la capăt ideile, el eșuează în relația cu Patricia. Taciturn, reticent, sculptorul refuză integrarea în grupul "teoreticienilor" ce divaghează la nesfârșit despre artă și formele ei, despre regionalism și universalitate, despre puritatea expresiei și perspectiva comunicării. Gordon e imun la atacurile nemiloase ale țânțarilor - o sugestie a faptului că el aparține altei lumi. Statuia de marmură pe care-o desăvârșește reprezintă, pe de o parte, "refuzul de a se murdări
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
deci, a ermeticilor, decât de scepticul Montale, născut în 1896, care-și petrece verile copilăriei la Monterosso, aproape de golful Genovei, în fabulosul arc pietros și marin al celor Cinque Terre, așa cum Virgil e aproape de Dunăre. Apa le dă, cred, sentimentul universalității, percepția acută a zbuciumului uman. Peisajul general din poezia ambilor are ceva comun, nu doar diferit, arid și misterios la român, elementar-genuin la italian. Oricum, nu este niciodată paradisiac, sau idilic măcar, e unul sec, grafic, nu pictural. "Plâng mașinăriile
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
de normalitate sunt cele în care poetul se referă la iubirea pentru soția sa. Cu puține excepții și acestea sunt văduvite de intimism. Tonul este adesea excesiv de patetic, hiperbola cosmică, figura de stil preferată, sentimentele se înscriu într-o vijelioasă universalitate. Fire aprigă de ardelean învățat cu greul, Ion Zubașcu pare a-și struni cu greu energiile retorice, chiar dacă unele dintre explicațiile sale poetice (de nimeni solicitate) sunt inutile, ba chiar la limita ireverențiosului: "Dar mie mi-e de-ajuns dragostea
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
spună", uimitoarea varietate a lecturilor sale, în mai multe limbi, ce depășeau cu mult preferințele generațiilor mai tinere. Craioveanul "obligat" citea scrierile unor George Orwell, Arthur London, Raymond Aron, Andre Glucksmann, Karl Popper, François Revel. Meschina provincie învinsă așadar de universalitate! Dar scriitorul marginalizat se arată pilduitor și prin faptul că s-a lăsat condamnat la închisoare, din 1957 pînă în 1963, pentru omisiune de denunț, refuzînd a-l "turna" pe prietenul său, Ștefan Aug. Doinaș, "martorul fatal al acuzării în
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
susține că integrarea implică asimilare culturală - cât printr-un one man show de televiziune care i-a creat reputația de rasist. Ideologia lui Zemmour e o reacție paradoxală la globalizare, proces care, în opinia lui, nu s-ar realiza prin universalitate, ci prin localism. Cu alte cuvinte, nu universalul ar trebui să asimileze particularismele, ci invers. Iar o adevărată integrare a imigranților în cultura țărilor lor de adopție ar fi împiedicată tocmai de promovarea diversităților originare. Problema nu e că Zemmour
„În numele poporului” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6366_a_7691]
-
și sexualitatea. Se poate observa că toate patru sunt la origine creații culte, ale lui Asachi, Alecsandri și Heliade Rădulescu. Sensul pe care li-l dă G. Călinescu este acela de narațiuni fondatoare ale spiritului național în latura lui de universalitate. Nu acesta este sensul din cărțile lui Boia și Djuvara. Ei, de altfel, resping miturile ca pe niște contrafaceri de natură ideologică a istoriei, apăsând pe caracterul lor de utopie inversă. Spre deosebire de miturile descrise de Călinescu, acestea nu sunt opera
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
lui Caragiale (și nu vorbesc de aceia la care se referă celebrul articol al lui Ș.Cioculescu de pe vremuri, N. Davidescu et.comp.). Personajele lui ar suferi de „imoralitate căptușită cu prostie”, scrie nimeni altul decât G. Ibrăileanu. Lipsite de universalitate, comediile „s-au învechit grozav”, scrie nimeni altul decât Paul Zarifopol. Abia după multe decenii, Alexandru Paleologu a remarcat cât se poate de just că tema adevărată a Scrisorii pierdute nu e un moment oarecare din istoria noastră politică (revizuirea
Din nou despre Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4815_a_6140]
-
al lui Caragiale încoace. Nu au, evident, a face cu literatura. Iar ca reflex al unor atitudini politice sunt „datate” și au nevoie de note de subsol pentru a fi înțelese de cititorul actual. Am căutat zadarnic o brumă de „universalitate”, deși, zice-se, istoria se repetă și, dacă ne-am lua după ideea lui Neagu Djuvara, cum că moravurile sunt acelea care o pun în mișcare, ar trebui să fim sensibili la sarcasmele unor autori din trecut cel puțin în
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
El cine en el atolladero (1931), acesta din urmă publicat în celebra revistă argentiniană Sur. Scriitorul român se plasează în aval, recuzând noii arte inovația care o reproiecta într-o altă dimensiune, identificând ceea ce filmul pierde prin introducerea sonorului, de la universalitatea gesticulației la virtuțile unei expresivități particulare în care intră de pildă pantomima, dar și a unei poezii implicite pe care absența cuvântului o generează. Recuzând sonorul, Fondane încearcă să mențină filmul ca artă pură, ca un limbaj universal, sesizând sonorul
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
seama de definiția pe care cărturarul a dat-o exotismului. Nu evocarea unor lumi îndepărtate în spațiu și timp este, după Creția, exotismul, ci spiritul în care ele sunt gândite. Nu aparțin exotismului aceia „pentru care interesant e omul în universalitatea sa (și) peisajele și obiceiurile de departe... sunt doar un fel de a afirma interioritatea generică a dramei umane”2, unitatea umanității. În interpretarea lui Creția, Ruth sau Iona sunt tot atît de puțin „exotici” ca și Ahile (din volumul
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
reținut aici analogia dintre „expresivitatea involuntară” și retorica avangardei („Căci, privită retrospectiv, avangarda se arată a fi - în cvasitotalitatea manifestărilor ei cu adevărat interesante - o miș- care antiintențională care a orbecăit, a bâjbâit după virtutea eliberatoare a nonintenționalității”), pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
iluministă a gândirii filosofice, făcând reducția eschatologicului la terestru și realizând inserția prezentului într-un viitor ideal accesibil oricui, în timp ce Filocalia cheamă la o revoluție transcendentală și schițează un traseu de transfigurare a teluricului, racordând prezentul la o axă de universalitate construită și instalată în trecut. Două constructe culturale, atât de diferite ca etiologie, dar care totuși își propun o destinație asemănătoare; iluminarea omului, desăvârșirea intelectului. Primul dintre ele, prin obiectivul alfabetizării în masă și al accesului la cunoștințe și inovație
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
până în 1772. Prin edițiile sale ulterioare, franceze (ale lui Pancouke), toscane (Luca și Livorno) și elvețiene (Geneva, Berna, Lausanne, Yverdon), Enciclopedia devine, la sfârșit de secol al XVIII-lea, principalul motor al unui front de aculturaț ie care deschide spre universalitate o civilizație apuseană europeană, complet transfigurată de alfabetizarea în masă declanșată de despoții luminați ai aceluiași secol, de creșterea speranței de viață prin ridicarea nivelului de trai și de dublarea populației nord și central europene în mai puțin de o
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
critic” în care se împotmolise fără folos; 3. Realizează o aplicație în interes estetic a celor două modalități de cercetare care au făcut epocă - stilistica și comparatismul, utilizând pentru prima oară pe larg contribuția francezului Jean Boutière4, exemplară deschidere spre universalitate, neglijată până atunci; 4. Pentru prima oară sunt analizate concepte importante aplicate personajelor lui Creangă: grotescul, fabulosul, burlescul, lumea pe dos și mai ales personajul anapoda; aici trebuie identificată contribuția majoră a lucrării; 5. Din dorința de a-l relaționa
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
omul anapoda se integrează paradigmei mai largi a lumii pe dos, cheia universului ficțional al humuleșteanului. Putea fi lesne identificat în șlagărul alaiului grotesc din basmul Harap Alb : „Lumea asta e pe dos/ Toate merg cu capu-n jos...” Subcapitolul Universalitatea expresiei artistice, din VI. Izvoarele râsului în opera lui Creangă, se datorează tocmai acestei confruntări cu o carte ce vine să rezolve, prin argumente de arheologie a mentalității populare, ecuația narativității parodice, „năzdrăvane”, cu gustul fabulosului vesel și a reveriei
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
mlaștina tropicală din delta fluviului Mississippi, reginele voodoo-lui, mulțimile de creoli, negri, francezi, anglo-saxoni râzând, dansând, iubind, toate aceste elemente alcătuiesc fundalul unei narațiuni relatate cu mijloacele elementare ale povestirii tradiționale. Dincolo de trama de o simplitate tulburătoare, care dă și universalitate ficțiunii, deslușim un destin de femeie condamnată la așteptare. Alegerea eroinei principale merge spre recluziunea monahală deoarece este singurul mod în care ea poate sfida societatea patriarhală, inconsistența și iluzoriul sentimentelor bărbatului. Odalie este un personaj reprezentativ pentru un model
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
constată cum imperiul literaturii, ca discurs, anexează totul, inclusiv politica. De aceea ajunge, pentru politicul extrem, suspectă. Româno-americanul ignoră, surprinzător, lipsa de pragmatism a politologiei idealistabsurde a lui I. L. Caragiale, fapt de natură să o denatureze, să-i știrbească din universalitate. Nu știm cât de serios glumește - expresia este a lui M. Sebastian - lectorul Conului Leonida..., urcat acum pe baricada discursului literar-politologic. Sau cât de glumeață e seriozitatea lui, naturală, de bună seamă...
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
J.M. Coetzee. Iubitorii lui Amos Oz îl vor redescoperi cu o carte originală, Sumki, adresată publicului tânăr. Nu va lipsi de la întâlnire nici Isabel Allende, cu o selecție din cărțile de până acum, având ca temă iubirea. Scriitori intrați în universalitate, cu opera încheiată, revin în atenție: Thomas Mann cu romanul Alesul, una dintre bijuteriile creației sale, Nikos Kazantzakis cu romanul Căpitan Mihailis, pentru prima oară tradus din original, Simone de Beauvoir cu traducere nouă a celor trei nuvele formând volumul
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
cunoscător al culturii secolului XX și al canonului occidental, punând în lumină pe creatorii modernismului, inovatori și în lirica proprie și în eseistică ori în abordări teoretice. Ce pregătește Editura Polirom? Mai întâi, se remarcă interesul pentru autorii intrați în universalitate, incluși în seria Esențial a „Bibliotecii Polirom”, iar deschiderea în 2014 o face F.Scott Fitzgerald, prin Povestiri cu Basil și Josephine, reunind texte ce au ca personaje doi adolescenți, teribili și privilegiați. Va urma Ridicat la ceruri, unul din
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
cu texte extrem de populare cândva, ca Preșul, mizând (corect) pe viabilitatea comicului lui Băieșu. Care, ca și cel al lui Caragiale, are o indubitabilă istoricitate - ținând de societatea de care neam despărțit în 1989 -, pe care însă o depășește prin universalitatea subiectului (prostia umană, demagogia, clivajul între pretenție și esență) și prin talentul cu care dramaturgul își construiește textele. Literatura autorului a fost, desigur, populară tocmai pentru că a văzut, dincolo de realitatea socialistă în care am trăit cu toții, niște permanențe umane pe
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
Regală a României a transmis condoleanțe din partea fostului suveran Regele Mihai, forțat să abdice în 1947 de regimul comunist. "Prin munca sa, profesorul Florescu a construit o punte între România și Statele Unite ale Americii, oferind istoriei României ... un strop de universalitate", se afirmă într-un comunicat al Casei Regale. După 1989, Florescu le-a cerut românilor să îmbrățișeze libertatea și a primit, în anii următori, onoruri de la foștii președinți Ion Iliescu și Emil Constantinescu, pentru contribuțiile aduse societății românești. Radu Florescu
A murit românul care a făcut din Dracula un brand în SUA by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30012_a_31337]