776 matches
-
categoriile, noțiunile, conceptele cu ajutorul cărora ne construim gîndurile și discursurile, cu scopul de a le relativiza și a le scoate în evidență articulațiile. Pe scurt, Derrida deconstruiește, insistînd asupra ambiguității conceptelor, a complexității neobservate, complicînd și multiplicînd complicații care par univoce, problematizînd excesiv. Derrida dă impresia că se joacă : artificii, jocuri de cuvinte, subterfugii retorice, sfidînd și obstrucționînd, interogînd în mod sistematic obscurul, iluziile și limitele raționalității. El nu caută neapărat răspunsuri, se mulțumește să complice cît mai mult întrebările, să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
iar acest sector teoretic ar fi putut crea un număr potrivit de noi locuri de muncă pentru muncitorii proveniți din industria aflată în proces de restructurare și de reducere, deși trecerea de la un sector la altul nu este atât de univocă. Pentru a evita șomajul, o mare parte a persoanelor și-au căutat de lucru în agricultură, preponderent pe proprietățile moștenite și redobândite. Majoritatea acestor persoane au avut părinți agricultori. Astfel, a avut loc un „proces de extindere a sectorului primar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
prezenței unei anomalii organice în depresie. Însă, dacă este sigur că există anomalii în cadrul general al depresiilor, în special anomalii ale sistemului neurotransmițător noradrenergic și, mai ales, dopaminergic, în schimb, așa după cum constată numeroși autori, nu există încă un model univoc care să explice în mod riguros depresia, în special la adult, în termeni de cauzalitate (Ce anume provoacă ce? Tulburarea organică provoacă depresia sau depresia antrenează aceste tulburări?). În ceea ce privește adolescentul propriu-zis, majoritatea studiilor organice întreprinse nu fac decât să reia
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
iubirii oedipiene ce amenință adolescentul cu o pierdere socotită iremediabilă. Astfel se elaborează o relație de dependență excesivă. CELE TREI ASPECTE ALE DEPRESIEI ÎN ADOLESCENȚĂ: ABORDARE TEORETICĂ Este iluzoriu și puțin artificial să propunem un punct de vedere unificat și univoc în legătură cu diversele forme de depresie la adolescență, incluzând aici și planul psihopatologic. Acesta este motivul pentru care propunem următoarea diferențiere sprijinindu-ne pe calitatea interiorizărilor precoce, pe capacitatea acestora de a se diferenția în componentă narcisiacă și cea obiectuală și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în cazul adulților pentru a vedea dacă acestea se regăsesc la subiecții mai tineri, în special în cadrul studiilor genetice (vezi capitolul 3). Oricare ar fi concluziile acestor studii biologice sau genetice, până în prezent nu poate fi reținut nici un model explicativ univoc care să ofere o explicație coerentă și completă a acestor tulburări. CONCLUZII În câțiva ani situația s-a schimbat rapid: diagnosticul afecțiunii maniaco-depresive, stabilit rar sau foarte rar în adolescență, a fost înlocuit prin diagnosticul de tulburare bipolară I sau
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
În același timp, articolele științifice cu acest subiect sunt foarte numeroase. Această absență a criteriilor diagnostice, atât pentru includere cât și pentru excludere, care constituie subiectul acestor lucrări, ar putea fi acceptabilă dacă tentativa de suicid ar răspunde unei definiții univoce, simple și acceptată de toată lumea. Dar lucrurile nu se prezintă astfel. Un grup de lucru internațional a încercat să definească ceea ce el a denumit „para-suicid” (termen preferat „tentativei de suicid” pentru a nu lua în considerație dimensiunea intenționalității și a
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
calitatea sistemului de formare ce l-a urmat (a structurii instituționale, a managementului, a curriculumului universitar, a resurselor umane și materiale, a proceselor didactice propriu-zise etc.). Dar ea este o rezultantă a altor „calități”. Corelativitatea dintre acestea nu este directă, univocă, cumulativă, ci este mediată, pluridirecțională, selectivă. E posibil ca într-o structură de formare necalitativă să se „miște” indivizi performanți. E de domeniul vizibilului că în structuri performative „încap” și persoane necompetitive. În același timp, structura se dovedește a fi
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
pentru reușită. Acestea ne cer să nu ne propunem să rezolvăm toate problemele deodată căci rezultatul iese prost, să nu urmărim exclusiv o cale atunci când este vizibil că ea nu duce nicăieri, să nu condiționăm consistența tuturor consecințelor în mod univoc de efectul raționalității economice. Sau să nu transformăm Economia dintr-un mijloc al existenței (mai întâi al subzistenței) într-un scop al intersubiectivității sistemelor sociale. Sau... sau..., până la... lipsirea de sens a alternativei. Vocația nevrotică a cogniției Economiei de a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
umană - de a produce pentru a exista -, cât și în natura umană - de a avea pentru a fi. Chiar dacă părea că tot ceea ce ține de condiția umană poate să depindă de un mecanism, natura umană refuză categoric dependența lineară și univocă. Piața în viziunea iluministă are jurisdicție în fenomenologia condiției umane, omul aflându-se sub imperiul existenței materiale. Piața însă pierde controlul asupra determinanților și consecințelor naturii umane atunci când omul este stăpânul proiecțiilor sale și instituie proceduri de influențare în bine
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
între condiția umană (mereu legată de fatalitatea lui „a face”) și natura umană (unde sensul condiționării este dat de incertitudinea lui „a deveni”). În fapt, libertatea de mișcare a economiei se întinde de la pragul minim al existenței, care presupune soluția univocă, la problema supraviețuirii până la pragul maximal de la care performanța ar goli de sens problema supraviețuirii. Ca potențial, Economia se extinde între reperul invariabil al legilor naturii și linia orizontului hominizării. În expresie fenomenologică, Economia, pe de o parte, se reduce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
interes ca secretele de fabricație ale unui corpus unificat să rămână tăinuite? Ce anume ascunde voința de a ține departe de luminile rațiunii procesul de elaborare a unei istorii a filosofiei prezentate ca fiind unică și exclusivă, canonică și obiectivă, univocă și de necontestat? Pentru că degeaba caută cineva în fragmentele disciplinei - etică și estetică, epistemologie și antropologie, logică și politică etc. - sau în studiile adiacente așa-numitelor științe umane o secțiune consacrată examinării condițiilor scrierii sale. Nicăieri nu sunt cercetați presupușii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bunul său plac, ca actor al destinului său, ca voință de nezdruncinat pe care zeii și mâniile lor nu o impresionează. 8 Bunul-plac al lui Aristip. Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laertios la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoică - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
if taken into account the abilities, and „dance coefficient”, if taken into account the inability. Key words: personality, psychodiagnosis, constancy/variability, state profile, physical portrait. Întreaga metodologie psihodiagnostică s-a constituit și întemeiat pe paradigma raporturilor constante și a legăturilor univoce dintre „variabilele independente”, reprezentate de sarcinile-stimul (itemii) ale testelor, și „variabilele dependente”, reprezentate de funcții, trăsături și capacități psihocomportamentale, exprimate în categorii calitative sau valori cantitative bine determinate. O asemenea paradigmă, elaborată în cadrul fizicii și mecanicii clasice, unde asigură o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
paralele: ramura cantitativistă și ramura calitativistă (Anastasi, 1968). Prima operează cu etaloane exprimate în valori numerice (cantitative) riguroase și cu scale de clasificare cu etaloane și bareme aproximative, exprimate, cu precădere, în categorii calitative, care nu se pretează la clasificări univoce după criteriul inferior/superior, bun/rău. În mod similar, și testele au fost divizate și grupate în teste de performanță și teste de personalitate. Dacă în prima perioadă a psihometriei, până la finele primei jumătăți a secolului XX, o asemenea dihotomizare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
mimică și/sau gesturi să preia cuvântul, își relaxează brusc mușchii feței etc.). Accesul la cuvânt nu este însă reglementat de reguli foarte stricte, pe de o parte, iar pe de altă parte, semnalele angajării comunicative a vorbitorului nu sunt univoce. De aici rezultă o serie de fenomene comunicative: suprapuneri între vorbitori, sudări de replici (replici spuse de vorbitori diferiți, alcătuind însă o singură unitate comunicativă - de exemplu, o propoziție completă), tăceri mai lungi. Schimbul de replici se constituie după principiul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
factori comuni, complexitatea factorială a fiecărei variabile observate, ortogonalitatea sau oblicitatea factorilor) și că există o corespondență perfectă între matricea de saturații factoriale și matricea de covarianțe (corelații) dintre variabile. Dacă saturațiile factoriale sunt cunoscute, atunci putem deriva în mod univoc corelațiile dintre variabile. În realitate însă, situația practică în care suntem este inversa: dorim să obținem structura factorială (matricea saturațiilor, complexitatea factorială a variabilelor, gradul de determinare factorială a fiecărei variabile, relația dintre factori în termeni de ortogonalitate sau oblicitate
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
analogiei se poate produce. După cum se vede, raționamentul prin analogie este Întotdeauna Îndoielnic din punctul de vedere al unei logici riguroase, dar capacitatea sa persuasivă nu e de neglijat. Astfel se demonstra de către scolastici, prin analogie, că deși nu sunt univoci, termenii Dumnezeu și res nu sunt nici echivoci, ci analogi. Pentru ei, pentru gânditorii scolastici, Dumnezeu și creaturile aveau În comun ființa, voința, acțiunea etc., dar fiecare În grade diferite de perfecțiune. Oricum ar fi, folosirea acestei metode antrena o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
În cel mai Înalt grad de perfecțiune, Însă după ce o Îndoială hiperbolică s-a abătut asupra tuturor cunoștințelor ce provin din datele nemijlocite ale experienței, urcând spre cunoștințe tot mai generale, fără a ști Încă dacă există ceva perfect și univoc În cunoașterea noastră, și nu pornind de la o presupusă perfecțiune, care s-ar răsfrânge asupra faptelor și lucrurilor lumii, cum se Întâmplă În cazul metodei analogice. Iar două concepții de acest fel sunt Într-un total dezacord. Pentru a arăta
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
dă existență altor ființe și o conservă pentru ele În ele Însele. Atunci când se vorbește despre participarea „Ființei prime” la ființele finite, nu trebuie să se uite că existența - esse - lui Dumnezeu și cea a creaturilor nu sunt identice sau univoce, ci doar analoage. O astfel de definire a naturii esenței divine, ca existență necesară, o vom regăsi În toată vigoarea sa și la Descartes. Sfîntul Bonaventura Filosofii de felul lui Giovanni di Fidanza - Sfântul Bonaventura (1221-1274) - considerau că filosofia trebuie
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
neajunsurile demonstrative ale argumentului anselmian, care lăsa să se creadă că existența lui Dumnezeu poate fi un adevăr nemijlocit, dar și neajunsurile argumentului thomist, care se susținea pe un edificiu labil, Întrucât drumul de la efecte spre cauze nu este unul univoc. Sfântului Thoma Îi reproșa faptul că argumentele pe care le prezintă nu sunt decât manifestări ale credinței și tocmai argumentele de tipul contingentia mundi ne indică faptul că, plecând de la o asemenea constatare, intelectul nostru construiește ideea unei ființe necesare
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o concluzie obținută pe cale demonstrativă, presupoziția unui „prim Început” unic. Prin urmare, În efortul de a demonstra existența lui Dumnezeu, William de Ockham se oprește dincoace de argumentul lui Scot. Noțiunea despre ființa supremă nu poate fi considerată un termen univoc - cum o găseam la Duns Scot -, nici În sens analogic, ca la Sfântul Thoma. Ca orice noțiune abstractă, ca ideile de cauză, lege, scop, ea este un concept pur, sau un construct al spiritului. Astfel, Dumnezeu devine inaccesibil rațiunii, iar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Dumnezeu, nu e mai mult decât apelul la un alt gen de argument scolastic, În care se pun În evidență relațiile fundamentale dintre substanțe și calitățile lor: „Iată de ce au dreptate În școală să spună că numele substanței nu e univoc În privința lui Dumnezeu și a creaturilor, adică nu este nici o semnificație a acestui cuvânt pe care să o concepem distinct și care să revină În același sens Lui ca și lor; Însă, pentru că printre lucrurile create câteva sunt de așa
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de euro se poate face aplicarea unei proceduri specific stabilită prin norme interne inspirate însă din ordonanță. Contractul de finanțare este contractual în care una dintre părți, denumită autoritate finanțatoare (AF), are dreptul și obligația de a impune în mod univoc celeilalte părți, denumită beneficiar (OE), condițiile în care se va derula finanțarea implementării proiectului, iar în funcție de procentul contribuției AF și de valoarea estimată a contractului trebuie să conțină o clauză referitoare la modul de achiziție a produselor, serviciilor sau lucrărilor
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
reglementate de entități organizaționale ale autorității statale, locale ori supranaționale. Ca indicator al ponderii sectorului public în societate, o măsură aproape generală de aproximare o constituie ponderea cheltuielilor guvernamentale și ale autorităților locale în produsul intern brut. Fără a fi univoc, indicatorul este folosit pentru a compara mărimea relativă a sectoarelor publice în diferite țări. Problema principală constă în faptul că indicatorul eludează o serie de intervenții guvernamentale în economie ce influențează deciziile actorilor economici și libertatea acțiunii individuale și, prin
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
În viziunea lui G. Călinescu, Ion apare însă ca o brută, căci „viclenia instinctuală, caracteristică oricărei ființe reduse ia determinat acțiunile“. O asemenea percepție diferită a eroului nu poate fi generată decât de complexitatea unui personaj care se sustrage interpretării univoce. Cred că al reduce pe Ion la statutul de „brută“ înseamnă a simplifica neîngăduit de mult o structură sufletească definită prin trăiri dilematice, prin zbuciumul ființei care aspiră spre demnitate și iubire, întro lume care judecă omul după mărimea delnițelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]