502 matches
-
în Ajunul Crăciunului se mergea cu corinda. Se primeau nuci. Acest colind se spunea la Răcăjdie: ,, Colindița cu codiță Saltă ochii la poliță Este-o coastă și-un cârnat Săriți gazdă, dă mi-l dați! Oile lânoasă, Vacile lăptoasă, Porcii unsuroși, Să-I mănânce gazda sănătoși!’’ Un alt colind din altă zonă a Banatului: ,,Bună ziua lui Ajun Că-i mai bun-a lui Crăciun Să fie-ntr-un ceas mai bun!’’ În colind mai cântau d-ale lumești, cu mândra, cu
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai mărunt, Însă infinit mai lugubru, ne bară calea. Purta același pardesiu și zîmbetul lui unsuros părea să debordeze de plăcere pe la colțurile gurii. — Ia te uită, domnule, pe cine avem aici? E chiar vechiul meu prieten, omul cu o mie de fețe, zise inspectorul Fumero. Mi se păru că aud oasele lui Fermín zgîlțîindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele unsuroase de tunica pe care o poartă pe dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un pic stropite cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ulei viu, Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar, Abur, Stea a Serii, Vânt, Virago, Cupă a Faraonului, Urină de Copil, Vultur, Placentă, Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați, dincolo de care asfințea un soare negru. Apoi s-a făcut o lumină aproape orbitoare și au apărut imagini scânteietoare care se reflectau pretutindeni, creînd un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ediție nebroșată a Omului invizibil de Wells. Kay o ridică și zîmbi. — Am citit-o cînd eram mică. Ai ajuns la partea aia cînd tipul face pisica invizibilă În afară de ochi? — Da, nu-i așa că-i amuzant? Mickey Își șterse palma unsuroasă de salopetă pentru a da mîna cu Kay. Era atît de scundă și măruntă că mîna ei nu era mai mare decît a unui copil. Își aplecă fruntea și Închise pe jumătate unul din ochi. Arăta ca Șmecherul. — Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar rîsul i se transformă În tuse. — Mănînc-o, zise ea ștergîndu-și gura. Hai. Ești prea slabă. — Și ce-i cu asta? zise Kay. Toți sînt slabi, nu crezi? SÎnt În pas cu moda, nimic mai mult. De fapt, văzînd chifla unsuroasă și pudrată cu zaharină i se făcea greață, dar de dragul lui Mickey, luă chestia aia și Începu s-o ciugulească. Coca Îi dădea o senzație oribilă pe limbă și În gît, dar Mickey o supraveghe pînă cînd termină de mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau scrise de o secretară Între două vîrste, extrem de enervantă, pe nume Angela, care se amorezase de el. — Cum arată? zice Fran că Îl Întrebase agitată. — E revoltătoare, răspunsese Tim rîzÎnd. O fată bătrînă cu respirație urît mirositoare și păr unsuros, care crede că sînt a opta minune a lumii. Fran rîsese și ea, pînă ce Tim Începuse să petreacă tot mai mult timp În Manchester și tot mai puțin la Londra. În cele din urmă, Îi mărturisise că avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de forme mult mai inocente de imprecizie. Lipsa de limite. Amestecul. Multiplicitatea. Pentru el, acestea erau doar alte denumiri pentru Îndoială. Și când căzu, căzu de sus. O flacără pâlpâie într-o colibă aflată pe dealul din Assam, fante gălbui, unsuroase ivindu-se în spațiul liber dintre stinghiile de bambus. Andrew, tânăr pe atunci, pășește nervos în sus și-n jos, iar conturile trupului său gol rămân imprimate în sudoarea cearceafului de pe pat. Bea apă din cana acoperită de pe masă. Îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mama ei încuviințează în tăcere, satisfăcută, scărpinându-se pe piept cu o mână, în timp ce-și îndeasă metodic orez și dal în gură, cu cealaltă mână. După ce-a terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un teanc și i le întinde vizitatorului ei. Din nefericire, tocmai când pleacă din chawl-ul în care locuia familia Pereira, dă chiar peste domnul Dutta. Urmează un dans stânjenitor pe scara îngustă, cine să treacă și cum. Dutta înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Încă se mai vântură lume pe ușă. Respectul și Toal se potrivesc ca peștele cu Înghețata de ciocolată, indiferent ce și-ar Închipui dezmățatul ăsta. M-am făcut muci aseară și lumina mă pișcă de cap, iar mațele meles la fel de unsuroase ca o bucă de curvă la sfârșitul unei ture la saună. Trag ușurel o bășină și mă deplasez rapid În partea opusă a camerei. Tehnica-i să lași bășina să se simtă un pic Înainte s-o ștergi, calfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
problema supraviețuiriiri iar capul Îmi zvâcnește ca curu. A fost o Întrunire ca dracu de nebunească aseară la masoni, mai ales cu Bladesey, puțoiu ăla mic și sonat. O să se simtă rușinat ca curu În dimineața asta. Mațele-mi sunt unsuroase, iar cantitatea de condimente din râgâielile mele și arsura din stomac Îmi sugerează că un curry foarte iute s-a alăturat cândva Învălmășelii. Răsfoiesc câteva hârtii de pe birou, cercetând din nou declarațiile martorilor. Toți au văzut absolut totul, bineînțeles, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu schimbau niciodată cu cuvânt. Mierck mânca precum un căpcăun murdar, cu șervetul înnodat la gât ca un grăjdar, degetele unsuroase și ochii deja tulburi din pricina sticlelor de vin de Brouilly. Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei, legănată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
desculț nu pot merge, se reazemă de perete, pare că îi este greu să stea în picioare, cum va putea face pe ghidul mâine. Mă întorc imediat în pat, amenință el, am nevoie de odihnă, își trece degetele prin părul unsuros, dar Noga îl roagă, așteaptă, tati, și fuge în camera ei, cotrobăie prin dulap, eu merg după ea, ce faci, de ce ar fi în dulapul tău? Ea roșește, le-am ascuns eu odată, promite-mi că nu îi spui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pericol - vor să dărâme totul pentru a construi nu-știu-ce supermarket aseptic. Începem să filmăm, subiecte pitorești sunt destule la Obor: de la fabricarea covrigilor, la vânzătoarea de papuci de plastic ce-și strigă marfa cu voci sacadate. Deodată apare un tip unsuros, genul licheaua de serviciu a Șefului, care ne cere autorizația de filmare. Evident, nu o aveam, cui i-ar fi putut trece prin cap că într-un loc public să ai autorizație de filmare? În Franța se toarnă filme întregi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
are cine să le cumpere la prețul acesta și încă ce-o să le cumpere. Și ce vrei acum, o întrebase bărbatul în timp ce-și încărca furculița gospodărește cu mazăre și-și tampona pe sub mustață cu bucăți de pâine buzele unsuroase după care le băga în gură. Să te duci tu, tu ai un ochi mai al naibii, imediat vezi care-i defectul, să vezi ce-i cu flanelele alea și să cumperi la copii dacă-s bune. Unde mai găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
LSS. Procesorul pentru lichide, alimentat cu baterii argint-zinc. Iar aceasta este subofițerul șef Fletcher. Norman văzu o siluetă masivă, meșterind În spatele țevilor cu o cheie grea. Silueta se Întoarse; Alice Fletcher le adresă un zâmbet, salutându-i cu o mână unsuroasă. — Pare că știe ce are de făcut, spuse Ted aprobator. — Știe, confirmă Barnes. Deși toate sistemele noastre vitale sunt redundante, Fletcher constituie redundanța finală. De fapt, veți putea constata și singuri că Întregul habitaclu funcționează cu autoreglare. Le prinse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
miriștea sură a bărbii când nu se bărbierea În weekend-uri. Dar figura care se holba la el din oglindă era strâmbă, cu o barbă neagră ca smoala. Cearcăne Întunecate se profilau pe sub ochii mijiți și injectați. Părul lins și unsuros Îi atârna peste frunte. Arăta ca un om periculos. — Parc-aș fi doctorul Jekyll, spuse el. Sau, mai exact, Mr. Hyde. — Mda, așa este. Pe când tu arăți tot mai frumoasă, Îi spuse el lui Beth. Dar eu am fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
are să-i vină la soroc pă chelie lu candriu dă Lumbeira să-mi poată lua alt completo, că facturicile Îți dau putere și subsemnatu n-ar zice că nu la o pereche dă chifle ghiftuite cu unt și o ensaimadita unsuroasă care, cu degetu dop la năsoi de mai să rămân făr dă iel, o glisez mișto pă bază dă sorbi din uafeaca cu telap și mă țin În formă pă raft să dau socoteală dă blidoiu meu cu friganele dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
război, se vedea după cum își purta palmele, cam grăsuțe și acoperite cu păr des, cîrlionțat, închipuind o luptă aeriană, cînd ca din pămînt apăru lîngă el chiar Leonard Bîlbîie. Ținea între degete un pahar de șampanie și după buzele ușor unsuroase se vedea că gustase din minusculele tartine așezate pe masa mare din salonul cu pian. Pentru o clipă a uitat de Balbo. Bîlbîie era zîmbitor, sigur pe sine, într-un costum de serj, cu o cravată de mătase vișinie, proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar cât de mult pierdeam în schimb! Mă gândeam că era timpul să renunț la Statistică, cu atât mai mult cu cât opririle tăcute și acuzatoare ale domnului Bosch lângă mașina mea deveniseră aproape zilnice, în același timp un individ unsuros de la mașina vecină mă măsura neîncetat cu o dușmănie tenace și neascunsă. Nici nu știam cum îl cheamă, nu-i făcusem nimic, nu schimbasem cu el nici un cuvânt de când venisem acolo. Și totuși aveam sentimentul că ne cunoaștem bine unul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă interesa. Pe domnul Bosch îl înțelegeam, nu-l salutasem atâta vreme după ce mă angajase, eroare care se îndreaptă greu, sau nu se îndreaptă, începusem și eu să-i port pică, serviciul îmi devenise nesuferit, dar ce-avea cu mine unsurosul? Eram cumva eu de vină că o fată venea des la mine sub pretext că vrea să se uite la diagramă? Era veselă când venea și mă felicitase pentru nuvelele mele din Timpul. Începusem să ieșim la ora unu împreună
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase ale cărții. Deodată se întoarse cătră primar, care stătea pe scaun la căpătâiul călătorului: —Ai văzut calul? —L-am văzut. Bun cal! Bun cal, da! zise popa. Apoi, după o tăcere, adăogi: Dacă moare? Cine, părinte? Popa făcu semn spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut calul? —L-am văzut. Bun cal! Bun cal, da! zise popa. Apoi, după o tăcere, adăogi: Dacă moare? Cine, părinte? Popa făcu semn spre străin. Dă, eu știu ce-i de făcut? îngână primarele. Popa împroșcă iar, vânturând filele unsuroase: — Dacă moare, cu ce-l îngropăm? Calul! vorbi luminat primarele. De bună-samă, calul! răspunse popa. În tăcerea nopții de toamnă, veni de afară, iar, nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele mai deschise, privesc în pământ și înaintează încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți ștrengarii mahalalelor: gaz-gaz! De-acolo pornesc iute calfele spre meșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]