352 matches
-
sapiens sapiens de a se fi menținut în viață pentru el... * Toată neîmplinirea de care fiecare ne plângem în viață vine din faptul că nu avem un țel spiritual căruia să îi sacrificăm obiectivele meschine care ne consumă și ne urâțesc zi de zi. Cu cât renunți la mai multe din „idealurile“ omului civilizat, cu atât mai ușor descoperi paradoxul că numai aspirațiile spirituale, inefabile, „nerealiste“ și „ridicole“ ți se împlinesc. Deci, nu lumea de față... chiar dacă ar fi desăvârșită... * „Cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de imagine, suntem extremiști. Ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații ridicole decât de nebuni. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate.. Pe săraci, nu ghioceii îi anunță că a sosit primăvara, ci urzicile. Inima este la cheremul sentimentelor. Sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă, de fapt, decât poarta spre iremediabil. Postmodernisme : Bate vântul ramura / Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se simte nevoia. Prosperitatea generează griji, și uneori scârbă. Fiecare individ este responsabil de soarta binelui . Pe nemernici îi iertăm, dar nu-i uităm. S-au banalizat toate, numai o revrăjire ar mai putea să salveze lumea. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate. Mama acesta poartă mirifică pe care ne smulgem din neant. Inima este la cheremul sentimentelor, sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă de fapt decât poarta spre iremediabil. Într-un mare învins se zbuciumă atât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din ‟77, când satele aproape că se goliseră de bărbați, rămăseseră la vatră numai bătrânii și unii despre care nu se putea spune dacă sunt tineri ori vârstnici, căci erau betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moare. Io zic că d-asta să duce și floarea că nu mai ie de nici o trebuință pă lumea asta — Știi, doamnă Oprișan că și eu m-am gîndit ca oamenii poate nici n-ar Îmbătrîni și nu s-ar urîți așa de repede, dacă ar simți În privirile celorlalți că mai sînt doriți. Înțelegi, vreau să spun că fiecare manifestare a dorinței față de cineva sau de ceva ascunde În ea o nevoie, o „trebuință“ de acel om sau de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
deranjează deloc pe Clio. Ea a făcut și parașutism și schi extrem, deși nu vreau să vă creez impresia că ar fi o maniacă a sănătății sau mai știu eu ce. Suntem amândoi mari amatori de natură (nu-i așa că urâți expresia asta?), dar ideea că ceea ce facem întărește sănătatea strică de obicei distracția. Cred că nici unul dintre noi n-a înțeles vreodată treaba aia cu totul cu osteneală se dobândește, pe drumuri nu se găsește. Iată încă un lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și Rowe lăsă perdeaua - abia atunci Își dădu seama ce Întuneric era. Anna veni lîngă el cu pași apăsați și-i spuse: Poftim, ai ceea ce doreai. Se vedea că se silea din răsputeri să nu plîngă, dar efortul acesta Îi urîțea fața - o urîțenie ce-l lega și mai mult de ea decît frumusețea. „Nu trebuie să fii fericit cu cineva ca să-l iubești, Își spuse, uimit de descoperirea pe care o făcea. Nefericirea leagă mai mult doi oameni“. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aflate În aceeași situație. Bărbații beau vin prost, adorm și le pute gura; apoi se trezesc și o iau de la capăt; mor destul de repede. Femeile iau calmante, fac yoga, consultă psihanaliști; trăiesc mult și suferă mult. Vând un trup slăbit, urâțit; dar o știu și suferă pentru asta. Totuși, continuă: nu pot renunța să fie iubite. Sunt până la capăt victimele acestei iluzii. Chiar și după o anumită vârstă, femeia are ocazii să facă sex; dar nu va mai fi niciodată iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
insuficientei concentrări, apoi, foarte curând, Începea să creadă din nou În metodă. Era Încă tânăr. Într-o seară, ieșind din patiseria Sud Tunisien, o Întâlni pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum, în mod excepțional, se dovedește a fi cel corect. Spărtura se găsește în compania altor spărturi de același fel, provenite din acțiuni asemănătoare din trecut, care urâțesc și mai tare peretele și așa destul de scorojit. E straniu, dar ziua mai are și o a doua parte - fiindcă prima a fost așa de bună - iar aceasta se numește după‑amiază. Are loc după masa de prânz, în timpul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a auzit. Anna a auzit totuși de Friedrich Gulda și de colegii acestuia de breaslă. Tatăl invalid al lui Rainer a sosit împreună cu mama care‑l sprijină. O colegă de‑ale lui Rainer îi oferă cu precauție (ca să nu‑l urâțească și mai mult pe olog) un ceai. Tata spune că el nu mănâncă pe la alții. Ce tip sucit, îi spune eleva unei prietene. E într‑o ureche, nu crezi? Apoi fata întreabă dacă să‑i aducă un scaun aproape de ringul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
urmă, răzvrătiți de Andreea și Vasile, am continuat spam-ul. Tot cu chestionare din Frisch, asta pentru ca să le arătăm, pe de o parte, că nu cedăm, pe de alta, că avem intenții onorabile. Așa că am continuat să-i investigăm pe politicieni: Urâți banii lichizi? De ce? Ați fost vreodată nevoit să trăiți fără bani lichizi? Câți bani ați vrea să aveți? Ați furat vreodată: bani lichizi? obiecte (o carte de la un chioșc, flori dintr-o grădină străină, pixuri aflate la Îndemână, prosoape dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se simte ca-n laborator. Nu era ruptă din soare, destul de bondoacă, avea Însă niște sâni colosali, mi se tot proptea cu ei În umăr În timp ce preparam băutura. În plus, În defavoarea ei și a mea, mai trebuie spus că se urâțea când zâmbea, i se Încrețeau dramatic obrajii și fruntea, În fine, poate că, dac-ar fi fost o frumusețe, eu n-aș fi fost atât de În largul meu. Spre dimineață m-a invitat s-o conduc, să-i găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu nerușinare În picioare. În vara aceasta, după eșecul meu la mult comentatul de către dumneavoastră examen de admitere la facultatea de istorie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Privesc din marginea / străzii de carne, în serpentină, pustii: prin poarta/ deschisă... Vanitatea credinței că numai ție ți se poate întâmpla - Așteaptă (...) să se întâmple cu tine un miracol... - scepticismul - Eu știu că tot ce e frumos în / natură ne urâțește -, alteori o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fragment constă în renunțarea la explicații tip ”balastru literar”, care aglomerează mesajul banalizându-l. Cu cât mesajul rămâne încifrat, cu atât necunoscutul deplin fascinează lăsând frâu liber imaginarului. După acest fragment textul își reia parcursul stilistic specific, mai mult, mesajul se urâțește subit, odată cu atitudinea Manuelei, atitudine dezumanizată față de copilul care dorea povestea: Trase mâna cu milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog, zise. Nu iubea în genere copii. ” Acest copil, ”sămânță de bărbat”, asemănat cu un păianjen, o revolta, oprind
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce dorim să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
asigura fânul pentru vite, și ce fâșii de pământ arabil primea fiecare dintre virtualii soți, ca să poată întemeia o gospodărie. Dacă părinții cădeau de acord, se bătea palma și se organiza nunta. Dacă nu, dragostea trebuia să sucombe. Femeile se urâțeau repede, renunțând la cochetăriile din tinerețe, și ajungeau să pară trecute înainte de a fi bătrâne, iar bărbații se împărțeau, la sfârșitul fiecărei săptămâni de muncă, între două biserici și patru cârciumi. Plecarea mea din Lisa a fost, poate, o șansă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că a rămas însărcinată și a născut băiat, nu fată. Și apoi, cât era de mititel, semăna leit cu el. Ochi albaștri, față albă, frumos, o splendoare neagră și să vezi după aceea, ce pocituri i a născut femeia, mai urâți nici că se poate, așa cum e neagră noaptea, care mai buzați și cu ochii holbați. Unde mai pui că i-a născut o fată cu un picior mai scurt. Nu i-au fost de ajuns toate aceste bucurii de până
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
categorii de oameni, se hotărau să-i mulțumească pe soldați și socoteau că nu este un lucru prea grav acela de a face rău poporului. O asemenea hotărîre era necesară; în adevăr, nefiind cu putință ca principii să nu fie urîți de cineva, trebuie ca ei să se străduiască în primul rînd să nu fie urîți de toți supușii lor; iar dacă lucrul acesta nu le reușește, ei trebuie să caute cu întreaga lor pricepere să nu-și atragă ura acelor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un lucru prea grav acela de a face rău poporului. O asemenea hotărîre era necesară; în adevăr, nefiind cu putință ca principii să nu fie urîți de cineva, trebuie ca ei să se străduiască în primul rînd să nu fie urîți de toți supușii lor; iar dacă lucrul acesta nu le reușește, ei trebuie să caute cu întreaga lor pricepere să nu-și atragă ura acelor pături ale societății care sînt cele mai puternice. De aceea, împărații care erau oameni noi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mulți îl găseau asemănător cu bolțile templelor lui Mithra. La un semn al lui Antonius, servitorii aprinseră torțele, care nu alungară însă fantasmele războinicilor venite parcă din lumea de dincolo. Vă temeți că sunteți singuri? Credeți că doar voi îl urâți pe Vitellius? Eu însumi am trimis mesaje în Britannia, la oamenii din Legiunea a paisprezecea care au luptat alături de Otho la Bedriacum și au fost trimiși înapoi în nord din cauza ostilității față de Vitellius. Eu însumi i-am invitat și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aceea mă prefăceam adeseori că n-o văd și mă retrăgeam în odaia mea. Mă întrebam câteodată ce crede ea despre mine, ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atit de schimbătoare a feței (căci erau zile când se urâțea și zile când era frumoasă de nu mă puteam sătura privind-o). Mă întrebam, mai ales, dacă e stupidă ca toate celelalte fete sau dacă e, într-adevăr, simplă ca o primitivă, așa cum îmi închipuiam eu că sunt indienele. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trimis niște oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare rușine; și împăratul a trimis să le spună: "Rămîneți la Ierihon pînă vă va crește barba, și apoi să vă întoarceți." 6. Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîți lui David, și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor cară și călăreți de la Sirienii din Mesopotamia și de la Sirienii din Maaca și din Țoba. 7. Au tocmit treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
printr-o tijă de crin, de-acolo, de la doi metri de sub frunze. Mi-a oferit salvarea lui de la moarte și n-am știut ce să fac cu ea. Dar nu era Iordan zeul? Cum să-l fi văzut învins, umilit, urîțit de boală? Învins, învins, învins. Tot repetîndu-l, cuvîntul se metamorfozează. Învins. Învi(n)s. Învis. În vis. Vis. Și ce să-mi fi spus la/pe patul morții? Bătrîn pianist pe patul morții. Ce să fi clarificat? Dragostea lui Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]