328 matches
-
care-o fi. Fără lirisme. Fără reverii, fără literatură. Un futai ca atare. O facere de bine, pentru lăbarul care devenisem. Terapie. Șansa unică de a scăpa de impotență. Alături de, ah!, soția prietenului meu. Asta trebuia să păstrez În minte. Urâciunea. Să sper la o simplă tăvăleală, poate chiar acolo-n pădure. Jos masca de inofensiv. Bagă-ți picioarele În scrupulele morale care te-au adus unde te-au adus. Pe toate le facem, Adi. Ai fi vrut tu, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se va răci. 13. Dar cine va răbda pînă la sfîrșit, va fi mîntuit. 14. Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrșitul. 15. De aceea, cînd veți vedea "urîciunea pustiirii", despre care a vorbit proorocul Daniel, "așezată în locul sfînt" - cine citește să înțeleagă! 16. atunci, cei ce vor fi în Iudea, să fugă la munți; 17. cine va fi pe acoperișul casei, să nu se coboare să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de bărbați în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să scoată sabia. 6. Între ei n-a numărat și pe Levi și Beniamin, căci porunca împăratului i se părea o urîciune. 7. Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. 8. Și David a zis lui Dumnezeu: Am săvîrșit un mare păcat făcînd lucrul acesta! Acum, iartă fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe cel ce vorbea: În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?" 14. Și el mi-a zis: Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi, sfîntul locaș va fi curățit!" 15. Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
războiul va ține pînă la sfîrșit și împreună cu el și pustiirile. 27. El va face un legămînt trainic cu mulți, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa și darul de mîncare, și pe aripa urîciunilor idolești va veni unul care pustiește, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît." $10 1. În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cu mîinile în sîn; ci, la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legămîntul sfînt. 31. Niște oști trimise de el, vor veni și vor spurca sfîntul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, și vor așeza urîciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingușiri pe cei ce rup legămîntul. 32. Dar aceia din popor, care vor cunoaște pe Dumnezeul lor, vor rămîne tari, și vor face mari isprăvi. 33. Înțelepții poporului vor învăța pe mulți. Unii vor cade, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
10. Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți; cei răi vor face răul, și niciunul din cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege. 11. De la vremea cînd va înceta jertfa necurmată, și de cînd se va așeza urîciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12. Ferice de cine va aștepta, și va ajunge pînă la o mie trei sute treizeci și cinci de zile! 13. Iar tu, du-te, pînă va veni sfîrșitul; tu te vei odihni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
În conștiință, creștinii nu se regăseau în slujirea unui principe care îi constrângea să împlinească un lucru ce provoca repulsie în fața sentimentelor lor religioase și care intenționa să-l umilească pe Cristos în fața lui Jupiter. Roma devenise pentru ei orașul urâciunii, civitas diaboli, iar Domițian, al doilea monstru după Nero, un alt mysterium iniquitatis. Creștinii închiși, disprețuitori față de onoruri și de bogății, străini afacerilor, fără orgoliul propriei romanități, apăreau în ochii lui Domițian ca o lume reacționară și sedițioasă, politic periculoasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
necesitate de fiecare este o “revoluție interioară”, Într-un spirit umanist cît se poate de clasic, reușita ei depinzînd de “calitatea tentativelor noastre (subl. aut.): adică felul nostru de a introduce În viață puțină frumusețe surîzătoare, după ce a fost dezvăluită urîciunea”. În măsura În care romanul ei este unul militant, atunci pentru viață, libertate și fericire militează el, și o face foarte determinat, dar, din păcate, atît de explicit, mai ales pe final. Într-un bar, Într-o noapte, o presupusă criminală, Irène (naratoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a poeziei înseși. Mizând, nu exclusiv însă, pe semnificațiile complexe ale figurii angelice (asociate când feminității, când umanului sau chiar poeticului), scriitorul își recapitulează, practic, marile teme ale poeziei, dar din varii perspective, într-o carte superbă despre frumusețe și urâciune, despre bucurie și suferință, despre candoare și prihană. În sfârșit, despre dez-limitare și îngrădire nu numai a ființei, ci și a poeticului. Dintre cele mai noi dovezi în acest sens aș cita Aveam în mine ceva sfânt, poem al marilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a-i sorti de bine; iar dacă s-a născut într-un ceas rău, încep a cânta un vers duios și trist și sorțesc numai de rău. Apoi încep a-l da pe rând: minte și noroc, frumusețe sau urâciune, bogăție sau sărăcie, într-un cuvânt, îi hotărăsc viața ce are s-o ducă zi cu zi. Românul are multă credință în "ceasul bun" și în "ceasul rău": "Din bătrâni se spune / Cum că ceasuri bune / Și că rele sunt: Vai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Seuil, 1975. CĂLINESCU, Matei, Cinci fețe ale modernității, București, Ed. Univers, 1995. CHELCEA, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative, București, Ed. Economică, 2004. CHEVALIER, Jean, GHEERBRANT, Alain, Dicționar de simboluri, București, Ed. Artemis, vol. II, 1994. CIACHIR, Dan, "Urâciunea ocultismului", în ziarul Ziua, miercuri, 28 septembrie, 2005. CICERO, Marcus Tullius, Despre divinație, traducere de Gabriela Haja și Mihaela Paraschiv, studiu introductiv și note de Mihaela Paraschiv, Iași, Ed. Polirom, 1998. CIORAN, Emil, Singurătate și destin, București, Ed. Humanitas, 1991
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
p. 77). 176 Henri Broch, Au cour de l'extraordinaire, l'horizon chimerique, Bordeaux, 1991. 177 Bernard Lahire, "Les limbes du constructivisme", în rev. Contretemps, nr. 1, Paris, 2001 face o critică a derivelor subiectiviste din sociologie. 178 Dan Ciachir, "Urâciunea ocultismului", în ziarul Ziua, miercuri, 28 septembrie, 2005. 179 Ibidem. 180 Volumul semnat de Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade (traducere de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, cu o scrisoare de la Mircea Eliade și o postfață de Sorin Antohi, București, Ed.
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
să-mi treacă acea adîncă și neagră părere de rău, pe care tu n-o înțelegeai pîn-acum..." (24 februarie). "Precum era de prevăzut, mirosul de capră rîioasă trebuia să-și dea în petec și s-arate canalia netrebnică în toată urîciunea ei morală și fizică. Dar, în adevăr, să-l dăm dracului! Nici să-mi mai pomenești ceva despre el în vro scrisoare a ta." (25 februarie). Acestea sînt, esențializate, opiniile Poetului despre promotorul artei erotice în trei: "Măriile voatre, am
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
s-a lepădat de credința lor cea rea și la cei dreptcredincioși s-au adăugat. Și, aflând și împăratul, de o judecată dreaptă ca aceasta a Sfântului Vasile, și de minunea aceea preaslăvită, s-a mirat foarte și a defăimat urâciunea relei credințe ariene, însă, orbindu-se de răutate, nu s-a întors la credința cea dreaptă și a pierit rău după aceea. Că, biruit și rănit fiind el în război, în părțile Traciei, a fugit și s-a ascuns într-
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
Ibidem. 119 respectiv originea nobilă. Răspunsul pe care i-l dă bătrâna în noaptea nunții are o încărcătură morală evidentă: virtutea este mai presus de orice, la fel faptele bune și harul milei, sărăcia nu trebuie disprețuită, iar batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
te spală, / Una te mătură / Și una te toarce. / Ș-aia ce spală să mă spele / De fapt, de dat, / De pe fața mea, / De pe vorbirea mea, / De pe statu meu, / De pe hainele mele. Aceea care mătură să-mi măture / Datul, faptul, urâciunea / Din fața mea, / De pe vorbirea mea, / De pe hainele mele. / Iar cea care toarce să-l întoarcă, / Să-l ducă, să-l lepede / Datul, faptul, / În vorbă-i, / În haină-i, / În fața lui, / În ușa lui."61 "Apa sacră" primenește umanul și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cât și în viața veșnică. Da, Doamne, Te rog, ai milă de mine, cruță-mă în necazul meu și în deznădejdea mea, și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne, și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai milă de mine. Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai vârtos sporește întru mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum ai poruncit: cu toată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
norocul. Dar nu-i frumos să-ți completezi bucuria aceasta zîmbind pe sub mustață de nenorocirile celor de peste hotar; și e orbire proastă să uiți că orice om și, încă mai mult, orice societate poartă cu sine germenii acelorași mizerii și urîciuni proprii speciei întregi". Un studiu de caz (Simț de clasă) este parvenitismul, rămas, după cum se constată, cu aceleași valențe și astăzi. Starea psihică a parvenitului este dezorientarea și clătinarea. Este, cum spune românul, speriat. Ca adept al doctrinei junimiste de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de doctrina lui Zoroastru dar și de religiile filisteană și egipteană, avem descris felul cum s-a constituit frăția lui Israel. ,,9,1...Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s-au despărțit de popoarele acestor țări, și au făcut urîciunile lor, ale canaaniților, hetiților, fereziților, iebusiți- lor, moabiților, amoniților, egiptenilor și amoriților. 9,2 căci și-au luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fii lor și au amestecat neamul sfînt cu popoarele țărilor acestora”. Pe dracu neam
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a născut la greci proverbul ,,a vorbi ca un scit”. Hiperboreii, cum spune Diodor în Biblioteca istorică despre populația de la nordul Istrului, ,,au un mod al lor propriu de vor-bire”, sigur unul plin de înțelepciune și nu de minciuni și urîciune. Prelatul spaniol canonizat sub numele de Sfîntul Eugeniu amintește despre o dispută între doi înțelepți ai vremurilor sale - Paulo Alvaro și Eleazar - în care primul vorbește despre lumea de la țărmul Mării Negre și laudă biblioteca regelui Leovigild fiindcă strălucea de ,,getică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
satira e pamfletară, trăind dintr-o indignare furioasă, transcrisă într-o năvală de epitete cacofonice: pocitură, broască, bulgăroi, grecotei, smintit, stârpitură, fonf, flecar, găgăuță, gușat, bâlbâit. Injuriile sunt indiciul unui lirism maxim întors de la extatic la grindinos: Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget... Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână și pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jale, Dacă mă urai cu cale, Arătîndu-mi pentru ce; Ci această mă omoară Și În mormînt mă pogoară, Că nu poci să știu de ce. Ah, iată iubirea mare Ce fel de răsplătiri are Și ce cîștigi de la ea: Sfădiri, mîhniri, urîciune, Depărtări ș-amărăciune, În loc a te mîngîia!” Motivul Dalilei apare Întîi În aceste Adaosuri. Decorul este acela al orașului balcanic: caleașcă, țigani care gonesc muștile, bărbați Îmbrobodiți, slugi umile și un rob prost care nu poate fi decît Înamoratul ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
masă, încercând să-l persuadeze pe Bizu și cu ajutorul Emiliei, soția sa, care-și arogă de la bun început rolul de protectoare a tinerei perechi. Agronomul rămâne totuși suspicios ("fata asta cu ochi atât de puri ascundea un suflet plin de urâciuni și întunerec", își zice el), până când Diana hotărăște să joace totul pe o singură carte, aceea a melodramei care sfidează, fără pic de bun-simț, realitatea. Zis și făcut. Dorind acum să-l câștige de partea sa, femeia își amenajează căminul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
recent, în timpul alegerilor noastre, în supărătoare necunoștință de cauză, concepte care, la noi, nu mai sînt operante de la război încoace. Cu atît mai puțin acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga poate fi teribil de derutantă. Nu pentru toată lumea, evident. Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigănească le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]