1,675 matches
-
Petrila care se numea Ion Dezideriu Sîrbu, cel care-și definea astfel spațiul natal: „Câțiva prieteni, un orășel, un teatru, mese opulente și nesfârșite discuții despre Artă, Filosofie, Științe. Nici o urmă de naționalism, intoleranță religioasă sau rasială. Nici o urmă de urât sau frică de ceva. Nici un fel de moarte, Arcadia”. Drept care, la ceas de seară, am mers și la casa lui Sîrbu, amenajată cu gust și crunt umor redevabil ceaușismului, unde am fost întâmpinaț i cu aceeași cordialitate și unde Ion
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
Pablo Neruda, pentru ca în cele din urmă să se parodieze pe sine. E o scindare a eului poetic: poetul liric și contrariul său, anti-poetul. Discursul dual, unul al afirmării și celălalt al negării, proclamă o estetică antipoetică, o estetică a urâtului, adecvată tematicii existențiale. Antipoezia este o poezie angajată care iese din „spațiul literar”, ignoră canoanele poetice și se deschide experimentelor îndrăzneț e, pentru a deveni o expresie a vieții înseși, o poezie-viață. O poezievorbită ce uzează de un limbaj violent
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
și să realizeze că traseismul politic nu este în regulă și oamenii care fac lucrul acesta nu sunt de încredere", este de părere democrat-liberala. În cadrul aceleiași emisiuni, Macovei a comentat plecarea lui Sorin Frunzăverde din PDL, catalogând gestul că unul "urât din punct de vedere moral". A pleca imediat în Opoziție mi se pare un lucru urât din punct de vedere moral, după ce 20 de ani a muncit la acest partid. Dacă faci lucrul acesta înseamnă că nu ești o persoană
Macovei: Unii pleacă la USL pentru a scăpa de cercetările penale () [Corola-journal/Journalistic/45456_a_46781]
-
Bobe, C. D. Florescu, Costel Baboș, a fraților Florian. Fie că perspectiva aparținea maturului, fie că vocea e a unui puber, istorisirile înregistrează mișcări sufletești ce trec dincolo de istorie. E singura întoarcere în epocă ce nu conservă diformitățile și nuanțele urâtului. Panorama copilăriei în comunism este completă în proza actuală. Și datorită lui Adrian Chivu, care a scris un roman despre copilăria urbană în comunism, Strada, din perspectiva unui copil de 11 ani. Nu este o noutate tipul de discurs, însă
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
la altul al filmului o trăsătură de caracter menită să rimeze cu legea talionului. Principiile sunt simple aici și același lucru se poate spune despre personaje; nu există nici cel mai mic reflex dubitativ cu privire la cel bun, cel rău, cel urât. Mattie Ross (Hailee Steinfield) este deopotrivă naratorul care conduce povestea, dar și personajul ei. La final realizăm că este singura istorie din viața ei, singura care merită povestită cel puțin din două motive, unul evident, pentru că a mutilat-o și
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
bazată pe estetic a fost (și rămâne) un mod de a menține o literatură devenită subit istorică: aprecierea „marilor” realizări artistice care au scăpat cenzurii comuniste au devenit la voi un artizanat critic. Pentru avangardă, esteticul este neimportant: „frumosul” și „urâtul” sunt noțiuni valabile numai pentru ridicol, menite să sublinieze absurdul vieții înregimentate. Laissez les bons temps rouler, Andrei 12 martie 2011
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
și de a primi șpagă pentru analize, mîncare, bomboane, delicatesuri, bucuria ce iese prin ferestre că ai un casetofon Grundig. Romanul lui Sanaev poate să fie citit în o mie de feluri. Într-o ecranizare, accentul a fost pus pe urîtul din personaje, pe vina acestui personaj fabulos, Bunica, pe cruzimea ei. Pe contextul politic, pe viața din Rusia sovietică. Există și acest filon în carte, cu nuanțe, firește. De ce m-a izbit cu mult mai mult dramatizarea lui Kordonsky? Pentru că
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
oameni formidabili cît alții în o mie de vieți. Am trăit zile și nopți și secunde și ani care au devenit, cu timpul, averea mea. Imensă! Tot mai des mă refugiez în tandrețea amintirilor, acel spațiu unic al intimității adevărate. Urîtul din jur, lipsit de orice teorie să-i spunem estetică, se cațără pe suflete, pe destine, împînzește realitatea și o domină. Sufocant. Din mai toate părțile ești atacat de cîte ceva infect, derizoriu, lezant, abject. Sîntem tot mai departe de
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
problemele acute din lumea creștină, de la viața și creația unor teologi pînă la evenimentele religioase petrecute în ultimii ani -, impresia pe care ți-o lasă autorul e cea a unui spirit critic, atins de amărăciune, care nu poate scăpa de urîtul vieții decît refugiindu-se în cîteva oaze de spirit. Oazele acestea sunt fie mînăstiri ascunse de lume (precum Sihăstria), fie figuri duhovnicești atinse de har, precum Cleopa sau Teofil Părăian. Numai în preajma lor autorul simte adierea spiritului, restul lumii copleșindu
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
mai pricopsiți, o superbă, sensibilă reculegere pe note: „Gândiți-vă însă la legănările muzicii maghiare, care nu vor să ajungă nicăieri! O tristețe care se alimentează din ea însăși. Farmecul ei precultural, mijloacele simple și lipsa de ornamentație exprimă un urât al sângelui. Nu există muzică în care să se exprime mai elementar prezența lacrimilor în lume. Îți vin repetat în minte cuvintele Elisabetei de Bavaria, împărăteasa care a adorat Ungaria: există în lumea asta, în afară de egoismul uman, și sălcii plângătoare
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
elanul mișcării, al tragerii - cei împușcați azvârlindu-și cu toții brațele în sus, - parcă îi auzi zbierând. Apoi soldații francezi ai invadatorului Napoleon tăiați în două cu fierăstrăul... Nicăieri, oroarea nu-i mai mare. * * * La Madrid, în Spania acestui reporter al Urâtului, încă ascuns, îmi aduc aminte să fi citit într-un muzeu parcă... Sau într-o epistolă a vremii... Cuvintele acestea în loc de salut, ori de rămas bun, ori de binecuvântare: CU SCÂRBA ȘI NECESITATE... (Lumii totalitare...) E cum ar saluta ridicând
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
Probabil că cea mai mare reușită a romanului rămâne, însă, scăldarea așa-ziselor teme comuniste în apele mai largi ale „general-umanului”. Deși, numit atât de bombastic, el nu se lipește nicicum imaginarului terre-à-terre din O telenovelă socialistă. Fără a lăsa urâtul sau nostalgia să pătrundă decât rareori, prin crăpăturile acestei lumi extrem de compacte - galopul narațiunii e, fără îndoială, o formă de terapie -, prozatorul scrie pasaje remarcabile despre formatorii săi, personalități bine conturate. Micul Doru are, în același timp, mai mulți tați
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
Ți-ai schimbat coafura./ Era mortul din parcela K, reîncarnat pentru o oră, două, cît/ o fi plătit, că are ăsta un talent să/ mă sperie, l-ai iertat, mi-a dat bani de băut. Nu/ se mai rușinează de urît./ Bea la cîrciuma din colț, cu cine se așază la masa/ lui, e nebunul cartierului - fost / profesor universitar, paznic la cimitir după ce-a/ ieșit de la mititica,/ a fost acuzat de viol dar făcea politică pe invers,/ săracul./ Ajuns în
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
remușcarea de a te delecta cu spectacolul unor monștri. Culmea, niște monștri pe care îi privești cu simpatie, hohotind la vederea exceselor la care se dedau. La Pavlovici găsim, într-o formă limpede, acea formă a actului estetic, în care urîtul e descris cu mijloace frumoase, urmarea fiind anestezierea simțului moral și savurarea ororilor grație puterii de transfigurare a limbii. Nu compătimești victimele și nu-i urăști pe călăi. Violențele sînt îngrozitoare, și totuși le citești cu plăcerea de a vedea
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
și literatură. Dacă în primul roman prozatorul viza reconstituirea veridică a unei epoci, cititorul urmărind autenticul vieții din text, în Însoțitorul, personajele iau act de puterea nelimitată a poveștii care singură „ne poate salva, sau, măcar, ne poate lecui de urât și de plictis... Povestea; propria noastră poveste. Ce știm că li s-a întâmplat altora, sau nouă, de ieri, de azi... E aici o libertate pe care oamenii încă nu o cunosc îndeajuns, o libertate față de soartă, când e vitregă
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
într-o lume fără sens și își realizează unitatea doar în el însuși, prin reflectare, care este o gândire fără autor. Dacă la Franklin conceptul de fericire e unul practic, legat și de scrisul „tacticos”, Adams trăiește din plin singurătatea, urâtul, părăsirea, plictisul, stări provenite mai ales din identificarea sa cu elita din care făcea parte, pentru care primejdia o constituia intrusul, omul ignorant din mulțime, apt să devină un factor politic demn de luat în seamă și, tocmai de aceea
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
inutil complicate și mereu în contratimp, și la fel procurorul șef ce i se recomandă drept prieten fără a-i fi defel. Nu-i rămâne lui Istrăteanu altceva decât să aștepte, să îndure stoic dezagrementele detenției și, ca remediu împotriva urâtului, să-și amintească întâmplări de altădată. Trecuse, în fond, ca om ce făcuse frontul, în primul război mondial, prin încercări mai grele decât cele de acum, adus în situații limită în care viața îi fusese în pericol. Și totuși se
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
dată. În rememorarea acestora și în conștiința faptului că năpasta de acum nu era mai mare decât altele care-l loviseră cândva, găsește eroul captiv al lui Aderca resurse de rezistență morală, singurele de altfel: "...nu-mi rămase ca să alung urâtul decât amintirea înprejurărilor și mai neplăcute prin care trecusem și scăpasem". Trăirile din trecut și trăirile din prezent ale comis-voiajorului încarcerat, relatate, și unele și altele, la persoana întâi, alternează în narațiune contrapunctic, cum s-a observat, orchestrând în felul
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
Alexandra Olivotto Dacă ești cât de cât familiarizat cu lungmetrajele făcute de Cronenberg - dintre care câteva se pot cel puțin închiria, dacă nu chiar cumpăra, pe plaiurile mioritice - și te aștepți să vezi minimum niscaiva estetică a urâtului care l-a făcut faimos pe regizor, ghinionul tău. Îți rămân doar câteva cadre în care poți să descifrezi semnătura cineastului canadian. În acelea (în care vezi capete spulberate de gloanțe, răni adânci etc.) măcar recunoști acea autentică estetică a
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
care l-a făcut faimos pe regizor, ghinionul tău. Îți rămân doar câteva cadre în care poți să descifrezi semnătura cineastului canadian. În acelea (în care vezi capete spulberate de gloanțe, răni adânci etc.) măcar recunoști acea autentică estetică a urâtului moștenită de la Baudelaire în linie directă. Nu vorbesc la modul general, ci la cel foarte practic: merită să invoc - sper să nu mă înșele memoria - un poem de-al lui intitulat Dueliștii parcă, în care pielea și carnea prinse între
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai e nevoie să insistăm? - tipul auctorial se reflectă cu malefică satisfacție, nu putem ști cît ,ferindu-l de urît și de îndoială" ori, dimpotrivă, aprofundînd asemenea stări, consfințindu-le în ficțiunea eliberatoare și totodată înrobitoare aidoma unui destin..." Și după acest ocol să ne întoarcem la întrebarea: în ce chip l-am putea socoti matein pe Barbu Cioculescu? Lăsînd
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
te îngroapă în pat odată cu mine/ aproape te îngroapă/ mușcata din fereastră/ ce gură frumoasă". Versurile Floricăi Madritsch Marin se destăinuie în chip de descântec denotativ și transcrieri de vise, ca și cum poeta și-ar exorciza demonii unor amintiri corozive și urâtul prin autoidentificare și ultimatumuri. Floreta nu cruță sinele din oglindă, și nici eul privat, nocturn sau diurn, omologat în arena socială: ,ce atac frumos, ce superbă mișcare/ nu există nici un risc/ în această îmbulzeală de merite/ adunate sub masca facială
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
G. Duca, între timp, asasinat de legionari, ci cu ajutorul rudelor din partea mamei. Publicista, din ce în ce mai activă, se înscrie la ,Hautes Etudes Sociales et de Journalisme". Intenționa să dea doctoratul la Sorbona cu celebrul filosof Charles Lalo, propunându-și ca teză Valoarea urâtului în artă. O cunoaște pe marea actriță Elvira Popescu și se hazardează solicitându-i să fie angajată pe un post cât de mic. Răspuns negativ. Bineînțeles că vede spectacole, ia interviuri faimoasei Ludmila Pitoëff, așa cum o va face într-o
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
cum erau, jumătățile astea se căutau între el, să se întregească. Iată amorul, ar fi încheiat autorul de comedii. Mai rămăseseră să ia cuvântul, Agaton și Socrate. Frumosul amfitrion, sentimental șicanat de Socrate, că după cuvântarea lui, el, bătrânul și urâtul, nu o să mai aibă ce spune, mai întâi face un portret al lui Eros, cu totul diferit celui făcut anterior de majoritatea vorbitorilor, care spuneau că e mic, urât și sărac, de aceea și fiind atât de umblăreț, întrucât dorește
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
G. Duca, între timp, asasinat de legionari, ci cu ajutorul rudelor din partea mamei. Publicista, din ce în ce mai activă, se înscrie la "Hautes Etudes Sociales et de Journalisme". Intenționa să dea doctoratul la Sorbona cu celebrul filosof Charles Lalo, propunându-și ca teză Valoarea urâtului în artă. O cunoaște pe marea actriță Elvira Popescu și se hazardează solicitându-i să fie angajată pe un post cât de mic. Răspuns negativ. Bineînțeles că vede spectacole, ia interviuri faimoasei Ludmila Pitoëff, așa cum o va face într-o
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]