1,147 matches
-
ar suna în următorul fel: „Orice proces de creștere rapidă și care este caracterizat de dezorganizare și dezagregare a vechilor forme comunitare, de descompunere a mecanismelor integrative, va genera o rată ridicată a sinuciderilor”. În această formulare, nu „gradul de urbanizare” este cauza, ci „procesul rapid de creștere (schimbare) caracterizat printr-un grad scăzut de organizare și integrare”. O asemenea lege poate explica de ce urbanizarea este însoțită într-un context social de o creștere a ratei sinuciderilor, pe când în altul, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a mecanismelor integrative, va genera o rată ridicată a sinuciderilor”. În această formulare, nu „gradul de urbanizare” este cauza, ci „procesul rapid de creștere (schimbare) caracterizat printr-un grad scăzut de organizare și integrare”. O asemenea lege poate explica de ce urbanizarea este însoțită într-un context social de o creștere a ratei sinuciderilor, pe când în altul, în care ea ar fi realizată într-o manieră mai organizată, dezvoltându-se mecanisme integrative eficace, acest lucru nu ar mai fi valabil. Același tip
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoretic, ca entități abstracte, și apoi operaționalizate printr-un sistem de indicatori empirici. Cazul discutat mai înainte este o ilustrare clară a acestei idei. În experiență pot exista, la un moment dat, fapte de genul „rata sinuciderilor” și „grad de urbanizare”, aflate într-o relație empirică semnificativă. Între ele nu există însă, după cum am văzut, o relație cauzală simplă, formulabilă ca lege. Pentru a ajunge la lege, dincolo de entitatea „urbanizare”, trebuie căutată o nouă entitate, „proces rapid de creștere caracterizat printr-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un moment dat, fapte de genul „rata sinuciderilor” și „grad de urbanizare”, aflate într-o relație empirică semnificativă. Între ele nu există însă, după cum am văzut, o relație cauzală simplă, formulabilă ca lege. Pentru a ajunge la lege, dincolo de entitatea „urbanizare”, trebuie căutată o nouă entitate, „proces rapid de creștere caracterizat printr-un grad scăzut de organizare și integrare”. Teoria lui J. Steward (1955) ne oferă un exemplu elocvent în această privință. În centrul teoriei sale asupra culturilor stă enunțul cauzal
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
într-o decizie socială. De aici trebuie începută analiza. Nu orice lanț cauzal este însă declanșat de o decizie. Sunt lanțuri cauzale declanșate de un fenomen social important - o criză economică, o epidemie -, de un proces social mai general - industrializare, urbanizare, creșterea nivelului școlar - sau o caracteristică structurală profundă a colectivității - productivitatea muncii, tipul de tehnologie, organizarea socialistă sau capitalistă. Toate acestea sunt cauze „îndepărtate”, indirecte, dar nu mai puțin importante. Putem în acest punct să definim un lanț cauzal canonic
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
efect- teoria stratificării sociale, a mobilității sociale, a calității vieții etc. - caută să dezvolte în jurul acestuia un complex cauzal explicativ. Teoriile simetrice, centrate pe un fenomen cauză, caută să desprindă efectele multiple ale unui fenomen social important - efectele industrializării, ale urbanizării, ale revoluției științifice și tehnice. Ca structură, cele două tipuri de teorii sunt similare; ele diferă doar ca orientare. În cele ce urmează ne vom opri asupra teoriilor cauzale centrate pe fenomenul efect. Variabilele cauzale abstracte sau endogene sunt acele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
l-a planificat sau intenționat. Această observație este valabilă pentru toate formele de organizare socială. b) Toate consecințele neintenționate ale unor procese sociale: multiplele efecte ale industrializării asupra sistemului de valori, asupra modului de viață, organizării familiei, dar și efectele urbanizării etc. Nici aceste efecte nu au fost intenționate de nimeni. Ele modifică întreaga viață socială, schimbând treptat condițiile sale obiective. c) Evenimentele colective, produse ale interacțiunii unei mase mari de oameni și care nu reprezintă neapărat un efort comun, coordonat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
erau de: 8.0% în Franța, 7.5% în Germania, 6.7% în Norvegia, 6.6% în Suedia. Cercetătorii din științele sociale au găsit mai multe explicații posibile. După Wilensky, nivelul venitului și cel al dezvoltării economice, precum și gradul de urbanizare și industrializare al unei țări au un efect major asupra efortului statului în asigurarea de bunăstare socială.2 După Peterson, fragmentarea regională a instituțiilor de guvernământ are un efect important.3 Alți teoreticieni au subliniat gradul de omogenitate rasială sau
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
care locuiește în apartamente și procentul de adulți care lucrează în sectorul de servicii sau comercial. Constatând că aceste variabile sunt foarte corelate, s-ar putea să am revelația că toate acestea sunt dimensiuni ale unui singur concept de bază, urbanizarea, concept pe care aș putea să-l operaționalizez mai apoi separat, sau ca un index combinat dintre acestea plus alți câțiva indicatori. În al patrulea rând, am presupus că variabilele din analiză sunt construite în așa fel încât o schimbare
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
amendată prin includerea În proiectele de cercetare a unor dimensiuni de status ale comunităților studiate, precum și a unor ipoteze mai puțin ,,ortodoxe”, cum sunt: rolul și semnificația raționalității individuale și sociale a țăranilor cooperatori și cu gospodărie individuală; procesul de urbanizare ca proces de restructurare socială a statusului și rolurilor grupurilor și categoriilor sociale, cu referințe la migrația socială și teritorială, recalificare și reprofesionalizare etc.; integrarea socioprofesională, rezidențială, urbană; rolul tradițiilor cultural-etnice În procesul de restructurare a relațiilor dintre oameni. Un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de teren cu studenții de la Politehnică, unde predam un curs de sociologie industrială - procesat datele, redactat Raportul de cercetare) teme precum: integrarea tineretului În domeniul tehnologiilor de vârf, abandonul școlar al țiganilor, etica vieții de cămin (nefamiliștii din industria Timișoarei), urbanizarea și sistematizarea satelor (Teremia Mare, Beliț, Sânnicolau Mare), percepția performanțelor scriitorilor timișoreni În profil zonal, consecințele politehnizării Învățământului pe termen mediu ș.a. Aceste teme, valabile și azi, au fost aprobate de U.T.C. În acea perioadă când eu aveam aceste
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
prevalat metoda monografică și cadrul teoretic complementar. Primele cercetări sociologice de amploare, coordonate de H.H. Stahl și Traian Herseni, au fost de tip monografic. Două lucrări rezultate din asemenea cercetări reprezentau un fel de monografii ale unui proces de industrializare/urbanizare. În acest context, s-au practicat și studii de caz cu un dublu obiectiv: să se identifice tendințe mai generale și să sprijine procesul de schimbare/dezvoltare. Treptat, metodologia cercetării monografice a fost abandonată. Ipoteza 9: Abordarea reformatoare a sociologiei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
surse documentare, precum presa, jurnalele, memoriile și corespondența scriitorilor, aceștia ocupând, de altfel, locul central în demersul de recuperare a chipului unui oraș, demers care nu exclude imaginarul. P. urmărește evoluția civilizației, schimbarea mentalităților, a modei, a vocabularului, insistă asupra urbanizării din anii ’30 , când și cultura se bucură de sprijin, iar literatura, în pas cu timpul, se modernizează, depășind tabuurile. Ideea cardinală a cărții rămâne aceea că în Bucureștiul interbelic normalitatea a fost posibilă prin existența a două coordonate esențiale
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
gesellschaft („societate”) sau solidaritate organică. În mare, pentru ambii autori, societatea tradițională era bazată pe rețele de relații interpersonale directe, reglementate de norme cutumiare ce accentuau interdependența și reciprocitatea, pe când societatea modernă, aflată sub influența apariției industriilor manufacturiere și a urbanizării accelerate, a specializării profesionale și a fragmentării spațiale, a creșterii densității interacțiunilor într-un spațiu social dilatat, a început treptat să se bazeze pe generalizarea raționalității legale, instrumentale și impersonale, adică pe legi și alte coduri normative scrise, pe relații
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
doua societăților postcomuniste. Pentru ilustrare, putem să considerăm începuturile și apoi consacrările modernității, care în mod clar au dobândit contur mai întâi în Occidentul european odată cu Iluminismul, pentru ca apoi să se generalizeze neîncetat în toate societățile. Dezvoltări cum ar fi urbanizarea, industrializarea, aplicarea științei și tehnologiei, birocratizarea, ierarhizarea și extinderea raționalității legal-instrumentale, aprofundarea diviziunii muncii, specializarea ocupațională, înlocuirea statusului social moștenit cu statusul dobândit, creșterea mobilității sociale și spațiale, constituirea statelor naționale, niveluri tot mai înalte de școlaritate, diminuarea rolului religiei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
piețe corporatiste a serviciilor pentru familii. Dacă în fazele timpurii ale industrializării un loc de muncă se obținea prin relații familiale, iar o corporație era derivată din familie, vecinătate sau prietenie, ulterior, corporațiile devin produse eminamente contractuale. Apoi au intervenit urbanizarea sau transportul public și cu viteză mai mare, ce au mărit și mai mult distanța dintre corporația productivă și rezidența familială. Creșterea dimensiunii firmelor nu s-a oprit deloc, unele au devenit inter sau multinaționale. Familia a ajuns să fie
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mater, universitatea revine în forță pe scenă odată cu multele schimbări specifice secolului al XIX-lea: schimbarea politică focalizată pe statul-națiune, schimbările intelectuale și culturale generate de declinul credințelor religioase, schimbările științifice asociate cu ascensiunea tehnologică sau schimbarea socio-economică bazată pe urbanizare și pe noi forme de organizare a producției. Abia acum apar și universitățile noastre, preluând organizări și consacrări de la cele europene și asumându-și funcții și roluri distincte în construcția noului stat național. Din secolul XX, universitățile își afirmă continuitatea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în jur, autorului revenindu-i doar rolul de a o identifica și de a o face vizibilă celorlalți. La sfârșitul anilor ’50, în perioada reportajului conjunctural, care trebuia să reflecte munca „entuziastă” din fabricile nou-înființate, conform politicii de industrializare și urbanizare a Partidului, M. nu se oprește asupra tiparului ideologic, ci asupra experienței umane. Activitatea de reporter la „Scânteia tineretului” îi asigură „piese de colecție”, înregistrate ulterior în nomenclatorul ficțional numit fie „insectar” (Insectar de buzunar), fie „galerie” (Galeria palavragiilor). Oușor
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
traiului în orașe este un fenomen și mai recent, datând de mai puțin de un secol, însă aducând cu sine inovații sociale de profunzime. Arătam altundeva (Voicu, 2005a, p. 176) că „trecerea către modernitate a însemnat concentrarea populației în orașe (urbanizarea) și apoi urbanizarea ruralului”. Două procese au marcat această ultimă schimbare. Primul este de-țărănizarea (Enikö, 1999, pp. 79-90), înțelegând prin aceasta renunțarea la agricultură și transformarea fermierilor în antreprenori sau lucrători în alte sectoare - industrie, servicii etc.). Al doilea este
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
este un fenomen și mai recent, datând de mai puțin de un secol, însă aducând cu sine inovații sociale de profunzime. Arătam altundeva (Voicu, 2005a, p. 176) că „trecerea către modernitate a însemnat concentrarea populației în orașe (urbanizarea) și apoi urbanizarea ruralului”. Două procese au marcat această ultimă schimbare. Primul este de-țărănizarea (Enikö, 1999, pp. 79-90), înțelegând prin aceasta renunțarea la agricultură și transformarea fermierilor în antreprenori sau lucrători în alte sectoare - industrie, servicii etc.). Al doilea este rurbanizarea , cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mai degrabă problemele comune unei întregi arii decât unei localități. Creșterea calității căilor de transport și comunicare reprezintă o premisă, dar și o consecință directă a rurbanizării. Mutarea industriilor din zonele urbane către periferia orașelor și chiar către mediul rural (urbanizarea prin deplasare), contribuie și ele la transformarea zonelor rurale de tip tradițional în habitate umane de tip urban. Europa de vest cunoaște în prezent un flux de deplasare a populației către zonele rurale sau care au fost cândva rurale. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
viață, antiurbanizarea diferă fundamental de fluxul migrațional de reîntoarcere în sat, către agricultură, manifest în unele țări în tranziție. Reîntoarcerea la agricultură este, în cele mai multe cazuri, o reîntoarcere la agricultura de subzistență, autarhică. Ea produce însă și efecte în planul urbanizării, pregătind-o cultural. Migranții de la oraș la sat contribuie la creșterea nivelului de aspirații, prin raportarea la standardele de locuire și viață urbană, adesea acționând ca și agenți ai schimbării. Migrația circulatorie internațională aduce o altă provocare la adresa satului tradițional
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
îndelungat de ultimă generație, la haine și stiluri de consum, la așteptări legate de condițiile de locuit și de infrastructură, la feluri de a vorbi și de a gândi, ei reprezintă o sursă de inovație și antreprenoriat social în direcția urbanizării satului românesc. Dilema utilizării pământului rămâne însă, pentru moment, cheia spre viitorul ruralului românesc. Trei modele au fost experimentate recent. Exploatarea cooperatistă, în CAP-uri, a marcat perioada comunistă. În ciuda unor nostalgici („Era mai bine cu CAP-urile!”), este evident
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
informarea prin mijloace de comunicare în masă, pe relatările celor care călătoresc într-o lume cu tendințe de globalizare. La rându-i, cunoașterea directă crește calitativ în urma interacțiunilor din ce în ce mai frecvente cu oameni din afara grupurilor de apartenență primară, ca urmare a urbanizării, a dezvoltării căilor de transport și comunicație, a preocupării pentru autoexprimare și pentru realizarea unei calități superioare a vieții, exprimată - între multe altele - prin turism. Toate acestea dotează indivizi cu mijloace care le permit să investească încredere și să dezvolte
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
urbane pe care le-au evitat secole de-a rândul, preferând căruțele și corturile lor tradiționale. Chiar dacă sub regimul Ceaușescu procesul de alfabetizare și de școlarizare a țiganilor a avut un relativ succes, integrarea lor organică în societate a eșuat. Urbanizarea forțată, arderea etapelor în procesul de culturalizare, lipsa unei educații la nivel de familie - toate acestea au lăsat intacte suspiciunile existente între țigani și celelalte etnii conlocuitoare. Mulți români își imaginează în continuare că toți țiganii sunt „bișnițari”, adică speculanți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]