1,952 matches
-
un deceniu, acest poet straniu, de un fantastic al banalității (cu formula lui Lucian Raicu), se lăfăie într-un underground provincial, publicându-și același titlu tot la edituri obscure. După faimoasa editură Pan din Iași, după celebra Vasiliana din aceeași urbe, a venit rândul mai titratei Vinea să editeze Jucăria mortului a lui Constantin Acosmei, oferindu-i, cât de cât, posibilitatea unei întâlniri cu cititorii și criticii literari. Ca prin vis, îmi amintesc de o întâlnire cu autorul, un ins cu
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
și-așa, bălțată, din zona centrală a orașului, care, parcă, a intrat într-o zodie culturală crepusculară. Dar asta este o altă istorie... curentă. Pe zidurile palatului, una din puținele clădiri patrimoniale cu care s-ar putea făli, pe drept, urbea, cât va mai sta piatră pe piatră, s-ar cuveni să se pironească plăci memoriale pe care să se scrie: Palat construit la 1815 de către vistiernicul Alecu Balș, mare iubitor de muzică și teatru; aici, a avut loc primul spectacol
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
nu mai detaliem și un alt fapt penibil: "festivalul" multietnic se metamorfozează în bâlci. Numai corturile nomade lipsesc. Iar post-festum, mizerie cu carul. l Te-ai aștepta ca într-un oraș cu vreo 30.000 de suflete (vorbim numai de urbea propriu-zisă, nu și de suburbiile rurale alipite ca să se numească municipiu), în cele doar două instituții publice de cultură (casă de cultură și bibliotecă) să fie ceva mișcare. Către un spectacol de calitate, măcar o dată-n lună, către cititorii de
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
Viseu, Aveiro, Viana do Castelo, Bragança, Lamego, Silves, Faro, Portimăo, Tavira, Lagos ... dar și "peste mări niciodată înainte navigate", cum zice poetul autohton. Splendoarea Lisabonei are caracteristici de palimpsest. Înainte de a "exporta" către alte continente știința locuirii frumoase și civilizate, urbea Olissiponiană (mitul ei fondator îl are ca protagonist pe Ulisse) a acumulat straturi de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa epocă a descoperirilor, patronată de Regele Manuel Întâiul, pe colinele urbanizate de lângă
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un tei umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria satului originar, veritabilă Atlantidă în lumea afectivă a dezadaptaților proveniți dintr-însul. în al doilea rînd, recursul la un orizont moral. Copleșit de "conștiința veacului
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
dacă mai are ceva în comun cu a lui. Dar primenirea nu o simți decît cu o condiție: ca ambianța să nu fie una orășenească. Luntrea lui Caron nu poate fi citită între pereții unui bloc de locuințe dintr-o urbe contemporană. E ca și cum ai vrea să asculți o simfonie într-o mină de cărbuni. Sau e ca și cum ai vrea să savurezi o mîncare rafinată plimbîndu-te printr-o piață înțesată cu oameni. Sunt cărți care, pentru a fi gustate, cer o
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
de dragul parafrazei - că revoluția lui (interioară și socială) se amână din cauza vipiei. Gabriel Dimancea, fost combatant pe front, face parte din așa-zisa "generație a tranșeelor". Destinul și frământările sale sunt continuate din Revelionul (1977). Profesor și ziarist în Platonești, urbe bărăgăneană saturată de provincialism, adoptă, ca o formă de rezistență la mediu, ironia, umorul și teribilismul, un mod de a se apăra, totuși neconstructiv, nefructuos, pentru că nu-l ajută să devină el însuși, ci numai să se izoleze. Gabriel Dimancea
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
de care să se poată agăța. Și nu doar sensuri: Sensul însuși, cu majusculă, acel adevăr aflat "peste puterea lor de înțelegere și mult prea cuprinzător". Ce se întâmplă, doctore? ne tot vine să-l întrebăm pe medicul protector al urbei, care oferă unui motan porții din sângele lui, pentru a-i transfera atomii de resemnare și îndoială. Sau pe matroana de la bordelul Prințesa Împuțită, cu logoreea ei erudită, din care se desprinde proiectul unui falanster erotic și al unei Fabrici
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
din cauza izbitoarei lor stranietăți, ocolite ori respinse cu violență. Ele se retrag, atunci, prin diferite cotloane, se ascund și mai bine de ochii și înțelegerea lumii, cufundându-se în varii experimente oculte, alchimice. Aceste creaturi, care exercită asupra burghezilor din urbe o fascinație vecină cu groaza, formează substructura fantastică a romanului, inundat din adânc de un lichid tulbure, înfricoșător. Dar încă mai interesante mi se par personajele, la prima vedere, plate: grefierul, în primul rând, apoi procurorul și soția lui perversă
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
majore, în versuri sau în proză. Se remarcă, în primul rând, paleta bogată a descripției realist-fantastice: contururi șerpuitoare, linii care se desprind sau se împletesc, sunete stridente și foșnete, mirosuri pestilențiale și arome divine, obiecte umile văzute de aproape, forfota urbei, înregistrată cu răbdare și atenție distributivă. Lumea întreagă, așadar, lumea sensibilă, captată în uluitoarea ei fenomenalitate, printr-un hiperrealism ce poate vira paginile în fantastic. Există însă un arierplan sub această derutantă suprafață mișcătoare, un mehanism ce transformă imanența postmodernă
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
timpul bombardamentelor aliaților în cel de-al Doilea Război Mondial, venirea salvatoare a americanilor detonează mult mai tîrziu, dar cum spune Doiaru: mai bine mai tîrziu, decît niciodată. În rest, avem imaginea de un exotism "teribel" pentru un occidental a urbei noastre rurale, fie că este vorba de biroul secretarului de stat pe lîngă Ministerul Afacerilor Externe, fie că este vorba de ranchul de la Slobozia cu turnul Eiffel de Slobozia ridicîndu-se în mijlocul Texasului autohton, fie că este vorba de brava armată
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
magic ca centru al scenei și al poveștilor, de atmosfera de căutare a identităților, a iubirilor înecate în ape și suspinuri, a fabulosului de anvergură, spectacolul a avut și o altă miză. Pe care am înțeles-o mai tîrziu. Redeșteptarea urbei. A fost un clopot care a trezit conștințe și gusturi adormite. Interesant este că pe urmă, acolo au poposit, cu noroc, artiști la începutul drumului pentru care acest teatru le-a fost în mod clar rampă de lansare. Mă gîndesc
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
Constantin Țoiu Din turnul înalt ridicat în secolul al cincisprezecelea deasupra cetății de Ioan Huniadul, vezi cele două piețe ale urbei, cea nouă și cea veche, așezate la extremitățile bulevardului principal. Piața veche este patrulaterul tipic medieval, greoi, cu ganguri largi și curți întunecoase, prin care parcă privești istoria, imaginată. Când ninge și te uiți în cealaltă parte prin ganguri spre
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
presupunem aci a fi intenție auctorială și cu contextul în care se află ființa. în viziunea lui Gabriel Chifu, realul e frămîntat, mobil, de-o negativitate prolifică în care citim neapărat și propriul d-sale dinamism productiv în registrul damnării. Urbea ce-l adăpostește apare derutant fantastă, creatoare de confuzii, contaminată de-o metafizică bolnavă: "acesta e orașul meu, numai al meu./ casele, transparente, nu au uși/ iar în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi./ merg pe străzi și
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
al jocului cu valorile, aproape că se poate deduce din fuga condeiului. S-o recunoaștem, ne-am obișnuit să citim literatură greacă sau latină câștigați dinainte de un destul de insidios parti-pris al expresivității involuntare. Aducem de fiecare dată la zi Ab urbe condita, Satyricon sau Viețile celor 12 Cezari distorsionând - în regie proprie și neavizată - textele în beneficiul imaginilor. Să forțăm cel mult apropieri individuale sau atomiste, iar nu reale decriptări ale scriiturii. Acesta e ingredientul neașteptat al volumului Alexandrei Ciocârlie. Și
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
de o pudoare care devine pe alocuri ridicolă. Pentru că, de exemplu, Eugenia Ionescu folosește la un moment dat o expresie destul de cuminte precum „pagubă-n ciuperci“, dar sintagma e considerată de o obrăznicie intolerabilă. Ceva stătut plutește în atmosfera de urbe provincială ferită de răsturnări de situație spectaculoase. Aceasta e Câmpina, un oraș în care rudele viitoarei călugărițe pleacă la București să-și ia licența, gata să se întoarcă cu ea, călăuzindu-se după sintagma „decât codaș la oraș...“. Poate Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri... 3 P rofesoara Simona Deleanu trecea în această urbe drept o figură ștearsă, cunoscută doar de elevii săi și de părinții acestora, în perimetrul restrâns al unei circumscripții școlare. În acest oraș mic de provincie erau semnalate rar evenimente culturale de rezonanță. Edilii neavând dese ocazii de a scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care îi propuse, dacă timpul îi îngăduie, să-i dea câteva ore de engleză fetiței sale Beatrice. Simona nu refuză nici o ofertă. Era un ban adăugat la modestul ei salariu și, în acest fel, își crea câteva relații importante în urbe. Auzise din întâmplare în cancelarie că: ,,o relație în socialism e cât o moșie în capitalism!" Într-o zi, un tânăr care avea cam 30 de ani, o aștepta să iasă de la oră și, abordând-o politicos pe culoar, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înrudeau nu numai prin disciplinele pe care le predau, ci și prin apetitul pentru senzaționalul ieftin, pe teme de o diversitate greu de imaginat. Nu erau lăsate în umbră nici unele evenimente ce apăreau în culisele așa-zisei lumi bune din urbe. Gina, de cum primise telefonul, se așeză la geam cu gândul să-și vadă colega venind. Ardea de nerăbdare să afle vestea cea mare pe care Ema, cu bună știință, o ținuse în suspens, pentru a o savura împreună. Timpul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu nepăsare, alteori cu mâhnire peste precupările oamenilor, cunoscuți și necunoscuți, peste micimea concetățenilor privitoare la modul ei de viață. Din anonima de altădată, datorită colportorilor de zvonuri și transmiterii acestora, în progresie geometrică, devenise o persoană cunoscută în întreaga urbe. Pe unde trecea simțea priviri abil mascate, înghiontiri din coate și auzea vorbe cu sensuri ambigue. Bărbații, în marea lor majoritate, nu se lăsau influențați de ponegririle care circulau nestingherite, grație celor lipsiți de ocupații serioase. Simona se obișnuise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că sub pantofii ei se auzea un geamăt surd. Întâlnirea cu o colegă, ce urma același drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să vezi! La coafor erau prezente jumătate din cuconetul orașului, de parcă toate aceste doamne simandicoase aveau de întâmpinat chiar astăzi sărbători importante sau voiau să participe la o inedită paradă a modei. Doina îi spuse colegei ei: Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
faptul că ajunsese în gura lumii. Doina fusese de curând promovată în funcția de farmacistă șefă la unitatea 48, cea mai solicitată farmacie din oraș. Autoritatea, stima de care se bucura și recunoașterea ei ca una dintre persoanele distinse ale urbei crescuseră deosebit de mult datorită seriozității, competenței profesionale, dublate de o căldură umană care emana în toate împrejurările. De când preluase noua funcție, Doina înlăturase total serviciul preferențial și impuse o serie de reguli menite să mulțumească clientela, străduindu-se în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
când în când o droaie de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic, din toți bojocii. Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă de parcă atunci ar sta să moară. La anumite ore ale zilei oamenii urbei se adună și ascultă hipnotizați concertul lui Zinzin. Prietenii și autoritățile au încercat "să o dea jos din copac", dar nu au reușit. În momentul în care un polițist încearcă să se apropie de copacul lui Zinzin aceasta începe să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Zinzin. Aceasta a început să urle din toți bojocii, copiii străzii s-au adunat împrejurul ei, iar oamenii prezenți acolo au început să strige la polițai: "Coboară dracului de acolo". De atunci Zinzin locuiește "în copac", așa spun cei din urbea ei, copiii străzii îi duc de mâncare, îi țin companie și o ocrotesc când are crize de panică. Din când în când, Zinzin se uită înspăimântată sub ea, începe să urce tot mai sus și țipă că vin viiturile, țipă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din mers. În fața clădirii Judecătoriei orășenești, o mulțime pestriță aștepta deschiderea ușilor pentru a intra în marea sală de ședință, procesul zilei dovedindu-se de un interes fără precedent nu numai pentru cei implicați direct, ci chiar și pentru locuitorii urbei. Ceea ce părea însă a fi neobișnuit era prezența zecilor de țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]