1,632 matches
-
Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate eforturile astralizării sunt pierdute/epuizate în divagații și sinusoidale imagistice
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
lună până la Sfânta Sărbătoare a Învierii, preotul paroh Ioan Fodor a dorit să transmită un mesaj credincioșilor români din Londra pe care îi așteaptă să ia lumină, în noaptea de 4 mai. „Ne aflăm în postul Paștelui, care este un urcuș anevoios către Golgota și simțim nevoia, cu mic, cu mare, să ne răcorim sufletește, din izvorul tainelor Bisericii lui Hristos. Prezența la sfânta liturghie și participarea la sfintele taine intervin în acest urcuș ca și descoperirea unei oaze pline de
O nouă biserică românească la Londra [Corola-blog/BlogPost/93541_a_94833]
-
aflăm în postul Paștelui, care este un urcuș anevoios către Golgota și simțim nevoia, cu mic, cu mare, să ne răcorim sufletește, din izvorul tainelor Bisericii lui Hristos. Prezența la sfânta liturghie și participarea la sfintele taine intervin în acest urcuș ca și descoperirea unei oaze pline de viață în pustiu. De aceea invităm pe toată lumea, spre a ne împărtăși, din Hristos, căci bun este Domnul! Să nu uităm că o cruce și o pătimire, fără înviere, ar duce la deznădejde
O nouă biserică românească la Londra [Corola-blog/BlogPost/93541_a_94833]
-
ceva tărie la bord. Nici lucrătorii la IF, oșeni de regulă, nu puteau fi ignorați, extrem de irascibili și violenți de felul lor. N-avea Valentin destulă experiență cu aceștia din urmă?... La toate avertismentele lor Valentin se gândea continuându-și urcușul pe drumul forestier către Gosta. Nu acceptase însoțitori. Voise să facă treaba asta de unul singur. Să ajungă la cabană ca și cum s-ar fi abătut întâmplător pe acolo, după o ascensiune în Padeș, de pildă, vârful cel mai înalt al
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
bucuria de a-i edita la Editura Mușatinia trei volume: În două lumi, Între două lumi și Ben Todică - ambasador al românismului, la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește. - Dragă Ben, viața are un urcuș, un urcuș necontenit, în timp. Totul este să nu te oprești și să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie și curaj, plecând din ... Citește mai mult Interviu cu scriitorul Ben TodicăPersonalitatea scriitorului Ben Todică, un australian cu
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
a-i edita la Editura Mușatinia trei volume: În două lumi, Între două lumi și Ben Todică - ambasador al românismului, la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește. - Dragă Ben, viața are un urcuș, un urcuș necontenit, în timp. Totul este să nu te oprești și să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie și curaj, plecând din ... Citește mai mult Interviu cu scriitorul Ben TodicăPersonalitatea scriitorului Ben Todică, un australian cu suflet de
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
bucuria de a-i edita la Editura Mușatinia trei volume: În două lumi, Între două lumi și Ben Todică - ambasador al românismului, la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește.- Dragă Ben, viața are un urcuș, un urcuș necontenit, în timp. Totul este să nu te oprești și să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie și curaj, plecând din ... XIII. EMILIA ȚUȚUIANU - INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
a-i edita la Editura Mușatinia trei volume: În două lumi, Între două lumi și Ben Todică - ambasador al românismului, la ultimul fiind și coautoare. Chiar dacă trăiește în Australia, Ben încă simte românește.- Dragă Ben, viața are un urcuș, un urcuș necontenit, în timp. Totul este să nu te oprești și să nu o iei înapoi. Tu ai dovedit multă tărie și curaj, plecând din ... XIII. EMILIA ȚUȚUIANU - INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2249
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
care să-i atragă atenția. Dacă cineva ascunsese ceva pe muntele acela, atunci în nici un caz nu o făcuse acolo. Se uită la ceas, trecuseră două ore de când plecase de lângă mașină. Porni din nou la drum, hotărât să își continue urcușul mai departe, mergând tot prin pădure pe marginea zmeurișului. Zgomotul pașilor săi era singurul sunet ce tulbura liniștea din jur. Mergea liniștit privind în jur, în speranța că poate va observa ceva. Se opri pe loc, ciulind urechea. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Cristian i-ar fi plăcut să fie singuri. Calistrat apăruse nepoftit și el se simțea stingherit. Ar fi vrut să o întrebe pe Ileana o mulțime de lucruri, însă moșneagul se afla acolo, în spatele lor, auzind tot ce vorbeau. Urcușul devenise mai dificil. Stânci masive se vedeau împrăș tiate printre copacii ale căror trunchiuri crescuseră contorsionate printre ele. Ca să se poată strecura pe acolo, de multe ori erau nevoiți să meargă în șir câte unul. Ileana era în frunte, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
către vârfuri, pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn masiv, cu acoperiș deasupra, se deschideau de-a lungul zidurilor lăsate în paragină. Urcușul era obositor și Cristian transpirase din belșug. Ileana mergea însă fără probleme, conducându-l tot mai sus. Casa lui Calistrat era chiar la margine. Mai departe, ulița se pierdea într-o cărare ce intra de-a dreptul în desișul pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clasată drept sinucidere. Experiența lui de polițist criminalist îi spunea că dispariția lui Calistrat era legată cumva de ceea ce se întâmpla acolo pe munte. Încă nu știa cum, dar era hotărât să afle. Lăsă în urmă tabăra și își continuă urcușul. Drumul ce pornea din marginea împrejmuirii șerpuia printre copaci, urcând spre vârf. Se vedea că fusese executat de puțină vreme, era doar puțin mai lat decât o potecă și două camioane n-ar fi putut trece unul pe lângă celălalt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la Santa Croce... ăsta ar trebui să fie locul gâfâi șeful gărzilor, arătând spre o clădire din depărtare. Priorul se oprise ceva mai Încolo, la jumătatea urcușului, Încercând să Își desprindă Încălțările din apă și noroi. Cu o grimasă de dezgust, Își smulse de pe pulpă o lipitoare, azvârlind-o cât colo. În locul unde ventuza mușcase din carne, un pârâiaș de sânge Îi pătase pielea. Își spălă rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
La prora, de la gura ancorei, atârna o scară de frânghie. Dante Își Înfășură gura și nasul cu vălul beretei, iar apoi se ridică pe rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea urcușului se uită Îndărăt, Îndemnându-l pe bargello, care continua să se zgâiască la statuetă cu o expresie năucită. Îl așteptă să Își Înceapă urcușul și, cu un ultim efort, sări pe castel prora. Șeful gărzilor ajunse și el pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămășițele vârfului retezat, iar de acolo Începu să urce anevoie de-a lungul bordului. La jumătatea urcușului se uită Îndărăt, Îndemnându-l pe bargello, care continua să se zgâiască la statuetă cu o expresie năucită. Îl așteptă să Își Înceapă urcușul și, cu un ultim efort, sări pe castel prora. Șeful gărzilor ajunse și el pe punte, gâfâind. Se apropie să se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
buzele Profetului pentru ca să nu dezvăluie nimic. - Desigur! Fiindcă n-a văzut nimic. De ce ar trebui Dumnezeu să primească pe lângă el un eretic și să stea de vorbă cu dânsul, explicându-i planurile sale precum un castelan propriului vechil? Poate că urcușul până la lumina lui o fi Îngăduite, Însă doar ca ispășire și ca Învățătură de minte pentru omenirea Întreagă. - Mahomed este cel mai nobil dintre bărbați, primul și ultimul dintre profeți. Cine este mai demn decât el să viziteze tărâmurile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
disperare, ca o uriașă urcare pe un gard înfiorător de înalt. Chiar asta cred: Lecoq nu ne-a arătat cum trebuie să facem ca să ne urcăm pe un gard, ci a vrut să ne transmită un mesaj: teatrul este un urcuș infinit, iar semnul lui este cel al lui Sisif, unul înalt, îmbrăcat în negru, cu un pic de burtică și cu un zâmbet ca de bunic iertător și răbdător, teribil de răbdător. Jacques Lecoq, o mască neutră care cuprinde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a plecat. Ce circulă, de fapt? Persoanele respective nu‑i găsesc nici un nume, cel puțin nu unul direct, în schimb există un nume indirect prin care toate astea se leagă imediat: TU! Plecarea în direcția Spital am Semmering, viaducte, tuneluri. Urcușul spre Jockelhof, amenajarea camerei, masa și siesta, lenea care te apucă în vacanță, când n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel stâng, Binișor, Pe când se frâng Lemne-n crâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" III Dintre pene și cotoare Gata nins, Cum mijea un pic de soare Pe întins, Războind cu lunecușul, Din țăpoi săltând urcușul, Înălțat la dîmbii prinși, Îl zării lângă culcușu-i De frunziș. Era, tot, o scorojită Limbă vânătă, sucită, O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Voi strânge Voi strânge diamantele șirag, Comoară de lumină și vibrare, În seara care se anunță vag, Și umbra se întinde pe cărare. Voi scrie pentru astăzi poezie, Voi scrie poezie pentru mâine, Ca în urcușul ei o ciocârlie, Ca unduirea unui lan de pâine; Cu armonii de bucium și de nai, De veghe, bucurie ori durere; Natura în sărbătorescul strai; Înfrigurate clipele stinghere. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Voi strânge / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
VOI STRÂNGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364481_a_365810]
-
o fătucă de ghiaur... Satul era în necrezare de ce vedea și mulți erau în teamă în pălălaia și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și aurul promis. Fata înfierbântată de urcuș ajunsă-n vârf de munte cată speranță de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului șoptesc de răzbunare cu pârjol, iar muma fetii o strigă-n rugă să se-ntoarcă acasă... Beiul ordonă să se oprească-naintarea și se
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
de viață, știind că a fost făcut fără de cuget să-și apere cinste și neprihană... Dar vârful de munte cu Cheie mai știe și alte povești cu daci și peșteri în ascuns de văz, de prinsori cu soarte pierdute în urcuș de stâncă la miez de-ntunecime, povești cu nume de muiere dat la o groapă fără fund și multe altele pe care nu le poate spune bătrânul munte ce umbrește și Rucărul de azi... Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Feciuoara rucăreană
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
spiritualitatea ortodoxă viața duhovnicească este o permanentă mergere înainte, o permanentă epectază către culmile desăvârșirii - care trebuie abordată existențial și trebuie trăită până la ținta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Această înaintare către desăvârșire nu este doar un urcuș, treptat și uniform, ci poartă permanent în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
aceea fiecare și le face sprijin sau piedică în calea apropierii sale de Dumnezeu. În ele sunt amestecate „mângâierea și strâmtorările, lumina și întunericul, îngustarea și lărgimea”32. Dacă sunt înțelese în adevărata lor rațiune, duhovnicește, ele sunt semn al urcușului duhovnicesc al credinciosului. Dacă sunt acceptate cu revoltă sau chiar cu învinovățirea altora - Dumnezeu, semeni și diavoli, atunci ele sunt prilej de îndoită suferință și de osândă. Înțelese duhovnicește, ele sunt spre creșterea și înaintarea noastră spre unire în lumină
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
spiritualitatea ortodoxă viața duhovnicească este o permanentă mergere înainte, o permanentă epectază către culmile desăvârșirii - care trebuie abordată existențial și trebuie trăită până la ținta ei supremă care este unirea cu Dumnezeu, îndumnezeirea. Această înaintare către desăvârșire nu este doar un urcuș, treptat și uniform, ci poartă permanent în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Ca urmare, viața noastră duhovnicească se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg: - din adâncurile păcatului și din „ceața
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]