24,868 matches
-
fel de chicoteli, un fel de râsete înfundate. Undeva, - e aproape sigur - se petrec Fapte. acum nu Nu va speriați. Nu va pândește nici o primejdie. Puteți să treceți liniștiți pe lângă mine. Nu are nici un rost să vă vârați degetele-n urechi, nici să vă ascundeți după copac ori pe după zid. Nu, nu vă fie teamă. Acum nu, nu voi urlă. Din când în când mai trebuie să arătăm și puțin respect pentru Ordinea Universală. point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o sală de concert) Prea devreme s-a așezat primăvara la pîndă, coșmarul iernii o bîntuie, încă pocnindu-i ger în urechi pînă se fac roșii și cad. Pomii de Crăciun și-au încheiat misiunea de mult. Cadența se sparge în degetele pianistului, se-ncurcă în corzi și nici nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
ploaie. Se aud, deasupra noastră, bubuituri. Tunetele. Bubuie lumea. Cerul. Orașele. Bubuie gura noastră. Se aud. Se aud tunetele. Se aude lumea, aruncîndu-și duhoarea. Sperma. Ploaia. Se aude plouînd, în îndepărtate locuri. În care nu ai auzi, poate, nici punînd urechea la pămînt. Se aud stropii. Toți stropii. Pe rînd. Nu toți odată, cum se întîmplă. Răpăind. Viața mea răpăind. Peste viața ei. Ce vom face peste zece ani? Ce vom fi? Sau peste douăzeci? Niște bătrîni obosiți. Asta e. Și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz! Mînz! strigă la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un cuvînt care conținea alăturarea de sunete, absurdă pentru Agillus, "z-d-ă". - Varză! spuse aspru
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
atotrăbdător, Roua, ce nu-și dă miezul nimănui, S-o lin rostogolesc în palma-mi grea, Din fluturi mațele subțiri să zmulg Și să le-atîrn în prapuri scurși abia De sîngele lor fraged. Și-apoi surd, Cu nici un cîntec la urechea-n rană, Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană, Și să-l întreb pe Dumnezeu, încet, Despre furnicile din sticlele de-oțet Și despre rîma ce se-ntinde, groasă, Vrînd melcului să-i fie roz mireasă La
Să intru-n măruntaiele cuvintelor… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7060_a_8385]
-
n-ajută la nimic. Învîrt, mereu mai dulce, în pulberi titirezul, Zarul îmi cade-n șase, ca boabele din spic, Gustos și plin de lapte mi-e-n portocale miezul. De cît rahat vi-e-n suflet, vă iese și pe gură Și pe urechi, cu crieri amestecat urît, Și laba vă mînjește scriptura c-o fiertură De moi sudori ce locul împute, porci cu rît Scurmînd pe brînci în troace umplute cu lături; Muscoi lascivi în coada vre unei iepi la menstră Sînteți deopotrivă
Versuri cu năduf… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6969_a_8294]
-
poleită cu o crustă de chihlimbar, pe care se și vedea mâncând-o împreună cu prietenul lui, lângă poarta din spatele ospătăriei. Însă nu apucă să-și scoată la lumină micul ban. Rață ajunsese acum lângă el și-i strigă drept în ureche, cu vocea lui hârâită, "Nane, ia uite-te mă, Nane, cine intră la peruchier!" Pe scândura galbenă, printre două maluri de zăpadă curată, pășeau două picioare robuste, înfășurate în piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
de la Podul Lady Aberden până la Podul Champlain, am răscolit într-o zi de vară, centimetru cu centimetru, înainte și după furtună, această frumusețe meșteșugit ordonată și cu totul lipsită de ifose, câutând verighetele părinților mei pe care aflasem trăgând cu urechea la sfatul unor guralive vecine că mama mamei le-ar fi aruncat legate strâns c-un fir aspru de cânepă (smuls de pe fusul pe care-l torcea) în groapa cu bălegar din spatele grajdului chiar în seara în care tata venise
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
pe trup, de credeai că-i o sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
trecură săptămîni și luni, desigur că valeții regelui, cameristele, eunucii haremului, soldați din gardă, cameriste și bucătărese - pe scurt toată lumea din palat aflase de bizarele lucruri ce se petreceau în dormitorul șahinșahului: oamenii, supuși unei ispite de neînlăturat, își lipeau urechile de ușă, ba chiar făceau mici găuri în pereți - de ce? Desigur, ca să asculte și ei poveștile minunate ale Șeherezadei! Patima pentru povești nesfîrșite a șahului devenise contagioasă și, de cum cădea seara, toți încercau să apuce cîte un loc cît mai
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
făceau mici găuri în pereți - de ce? Desigur, ca să asculte și ei poveștile minunate ale Șeherezadei! Patima pentru povești nesfîrșite a șahului devenise contagioasă și, de cum cădea seara, toți încercau să apuce cîte un loc cît mai potrivit ca să tragă cu urechea. Ba treptat, cîte unul mai alfabetizat încerca să-și ia și note, nu de alta, dar avea și el copii, nevastă, rubedenii, iar cu o bună poveste se pare că multe drame domestice se puteau aplana. Și așa poveștile Șeherezadei
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
spre tablele în care forma a treia își lasă urzeala pe trupul lui ca o cămașă - unitate a scrierii și citirii, ultimul chip stă drept lângă catarg, flacără neclintită în vânt; strecurată printre buze și cântec în lanțurile exercițiului, cu urechile săgetate de cânt și gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție, nepotolită și neagră, ochii întâlnesc cele opt cercuri în rotirea neliniștitelor fecioare, cu tălpile aprinse calcă, fremătătoarele veșminte, pornite în splendidă posesiune - .totul se reface dedesubt, în canalul cu multe meandre
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar ureche; nici transparență, doar gândire - încolăcirea pe stâncă cine ar putea s-o curme când șarpele nu e!? un gest în absență sprijin cui e!? Necurmată apa se scurge din vasul răsturnat înainte ca pasărea să-și ia zborul. În fâșia
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
n-am văzut-o, fiindcă cealaltă poartă dinspre Capricorn a fost închisă pentru mine. Doar deasupra, ochiul prin care trece lumina clipește cu văpăi, din cauza cântecului neînălțat din ostroave (coardele alăutei sunt rupte, glorioasele degete pline de iperită), și nici urechile nu aud; și nici ochii nu văd; lacrimile lor sunt strânse sub pleoapa marelui ochi; și nici mâinile nu ating amforele de piatră pline de miere; roiuri de albine împlinesc dorințele scrise; și nici țesătura de purpură nu se strânge
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
de trunchiuri osoase de vite peste umărul drept umăr mort în senzorii rîului. Semn de carte Vapor fără porturi tren fără gări nor fără ceruri eu fără mine. Peisaj Un uragan se subțiază pînă poate trece aidoma unui fir prin urechea acului un copac descrește descrește pînă devine o singură frunză o piatră la picioarele tale o piatră nudă cum moartea. Geneză Întîi a fost creat Pămîntul apoi Cerul care-l oglindește zi și noapte apoi au luat naștere oamenii care
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
emailuri de zor. Norma e de 80 pe zi. Da' nu stas, ci de - ălea simțite, cu filing la greu, după cum cere clienta. Maică-sa-i face de mâncare, curat în cameră, îi aduce cafeaua; iar el, cu căștile în urechi, cu ochii beliți pe ecran, scrie și scrie și scrie... Gagici singure, văduve, neveste dezamăgite de soț, dornice "de noi contacte umane", babe și puștoaice, de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
spermatozoidul în tine și ovulul în femeia iubită. Iar pe stradă, mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
-i vorba de forma ușoară sau cea severă, cronică sau acută, benignă sau malignă, nu există decât un singur tratament: shopping-terapia. Mobilul Mobilul a fost inventat ca la 2 noaptea ca să te trezească un bou și să-ți urle-n ureche "Tu ești, Vasile?! Hă, hă, hă...ăă... ăă... mă scuzați, am greșit numărul". Mobilul a fost inventat ca să-ți suni gagica și o voce cristalină să-ți răspundă: Ne pare rău, abonatul nu poate fi contactat deocamdată". Mobilul a fost
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
mi-e butonul la loc furia? Am pierdut butonul! Dar în loc să redevin furios, reușesc să pufnesc în râs, un râs smucit, de stinghereală și de nervozitate. Mi se pare că ne-am mai întâlnit, spune ea - la care hindusul ciulește urechile, și ezită o secundă. După care, hindusul spune spre mine: Duceți-vă și luați loc, vasăzică știe gramatica la plural! - și spre ea: stați jos, tovarășa Zoia, că decolează aeoranava. Am fost și eu la concert aseară, spun eu uitându
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
oara tocmai înainte să moară de cancer. Ce vă spuneam mai înainte? Deodată, în timp ce-mi înglodez dintii mestecând cenușiul nostru cel de toate zilele, gust pe neașteptate... o laudă, o trufanda? Simt că zâmbesc cu gura de la o ureche la alta. Cum mi-a spus odată prietenul meu Marcel, care o să vină să mă ia de la aeroport: tu, dacă te citește și cel mai rău dușman al tău, te are-n buzunar! Conform întelepciunii lui Marcel, îmi fac loc
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
prea subțiri, de aceea nu îndrăznești? Corpul ei e nefiresc de ușor, ar trebui să cîntărească mai mult pentru ca frica ta să cîntărească mai puțin. Corpul ei e nefiresc de ușor, iar țipetele ei, atît de puternice, cad greu în urechile tale pînă noaptea tîrziu. O vom boteza în curînd: va primi un nume greu și ușor totodată. Uite-așa îți vorbesc în mp3 sau Cînd e lunî plinî vin la tine Lună plină. Vin spre tine. Luna e plină și
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
părea insuficient pentru ei. Un du-te-vino concentrat, instantaneu, primești și dai în același timp, te umpli și te golești simultan, ritmul ăsta te ține în viață ca o muzică pe care o lași continuu să-ți sune la maximum in urechi, ca să poți plînge în voie fără să te auzi. Un du-te-vino ritmic. Purgatoriul nostru, al meu și al tău, ne așteaptă. (...) n În limbul nostru veșnic vom primi și vom da deodată, fără să putem reține nimic înlăuntrul nostru mai
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
lui înșelătoare. În limbul nostru vom fuma continuu, țigări simple, țigări speciale, slabe, medii, dar mai ales tari, marijuana amară la început, apoi dulce, și iarăși amară. Iar muzica îngerilor așezați comod pe umerii noștri ne va răsuna mereu în urechi - un fel de dar ca să nu ne auzim țipetele, chemările, plînsetul, scrîșnirea dinților. A new girl in town (II) Cîți ani ai? Dacă asta m-ai întreba ce-aș răspunde? 15? Visul m-a aruncat afară cu putere, cu ură
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
cu un băiat de 15. Dar ai putea să-mi vorbești, ai putea să mă iei în serios, aș putea să aflu, aș putea să te-ascult. Îmi plac oamenii puternici care știu să mă-învețe, iar eu învăț repede. Urechile mele așteaptă s-audă, mîinile mele să mîngîie, sînii mei demult înmuguriți înțeapă aerul de dimineață pînă seara și-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă în așternuturi apretate, părul meu aleargă o dată cu mine, m-aș putea îmbrăca numai cu
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]