3,540 matches
-
S-au bătut vitejește o vreme; dar iată că sorții s-au întors în favoarea armatei păgâne, iar oștile lui Carol Magnul cedau în toate punctele retrăgându-se în învălmășeală. Cei doi combatanți au fost despărțiți de gloata fugarilor și a urmăritorilor, iar Rinaldo a alergat să-și ia calul. Dar Bayard, care între timp scăpase din pripon, o luase și el la fugă,Rinaldo încercând să-l prindă a ajuns într-o pădure deasă, depărtându-se asatfel de Rogero. Rogero, căutându
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Rogero cu iuțeala săgeții. Vânătorul alerga și el ca purtat de vânt sau de foc, iar câinele era tot atât de iute ca și Rabican. Atunci Rogero, văzând că era cu neputință să scape prin fugă, s-a oprit să-și înfrunte urmăritorii; spada s-a dovedit însă neputincioasă înaintea unor astfel de adversari. Vânătorul îl zăpăcea cu strigătele lui și-l lovea cu biciul, singura armă ce o avea asupra sa; câinele îl mușca de picioare, iar calul îl izbea cu copitele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors capul tocmai la timp spre a-și vedea paguba; a sărit în sus și s-a luat după hoț, care la rândul său nu prea grăbea calul, ci se menținea în văzul urmăritorului său până când au ieșit amândoi din pădure; în clipa aceea, Rabican și călărețul său și-au aflat adăpost într-un castel din apropiere. Astolfo l-a urmărit, pătrunzând fără greutate în curtea castelului; aici și-a rotit privirea peste tot
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors capul tocmai la timp spre a-și vedea paguba; a sărit în sus și s-a luat după hoț, care la rândul său nu prea grăbea calul, ci se menținea în văzul urmăritorului său până când au ieșit amândoi din pădure; în clipa aceea, Rabican și călărețul său și-au aflat adăpost într-un castel din apropiere. Astolfo l-a urmărit, pătrunzând fără greutate în curtea castelului; aici și-a rotit privirea peste tot
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai aproape. De o parte și de alta a șoselei se înălța doar vegetația pitică din Kern County, dar se vedeau și o serie de drumuri de țară șerpuind direct din autostradă, iar el o luă la stânga, gândindu-se că urmăritorii săi vor merge înainte sau o vor coti la dreapta. Trecu de o fermă și de colibele culegătorilor de fructe, îndreptându-se spre o fundătură a canionului. Auzi sirenele din stânga și din dreapta, din spate și din față. Știind că oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sisoe! Danny puse telefonul în furcă, gândindu-se că în mintea lui îl sărutase pe Reynolds Loftis - și îi plăcuse. *** Krugman redevenit Upshaw devenit Krugman - acum exclusiv detectiv la Omucideri. Danny se îndreptă spre Beverly Hills, fără să vadă vreun urmăritor în oglinda retrovizoare. Omul Cameră vizualiză mușcăturile de wolverină ale lui Reynolds Loftis. Combinația dintre pozele de la numărul 2307, trupul lui Augie Duarte și frumoasa față a lui Reynolds Loftis înflorind de grozăvia omorurilor îl făcură să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de călăreți care porniseră În urmărirea lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În marginea crângului apărură, la galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Istanbul. Dar sufletul nu accepta această evadare. Porni, totuși, alături de Gabriel, fără să privească În jur. În urma lor, piața din fața palatului se golea. Parcurseră câteva străduțe Întortocheate și aglomerate, intrară În bazar, unde se Învârtiră printre tarabe pentru reperarea eventualilor urmăritori, apoi porniră pe alte străduțe, mai pustii de data aceasta, care coborau spre port. - Tu ești Îngerul? Întrebă deodată Alexandru. - Nu. Nu sunt eu Îngerul. Îngerul e aproape de noi și nu se va arăta decât dacă e nevoie. - Păcat... - Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre munți. Asta o știa Amir de la Anda, dar ceea ce urmase era mai degrabă o legendă decât o posibilitate reală. Anume că, odată ajuns În munți, Ștefănel fusese salvat de un bătrân care ridicase un zid invizibil Între copil și urmăritori, ștergând până și urmele acestora În zăpadă. Și că, din acea zi, viața fratelui său s-ar fi putut desfășura sub semnul unei puteri Înalte, invincibile, că devenise unul din puținii muritori care stăpâneau artele luptei, ale prevestirii viitorului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ace ucigașe Uchine legate de degete. Arcul mongol și trei tolbe de săgeți pe cel de-al doilea cal. Tot acolo săculeții cu Metsubushi, prafuri și otrăvuri cu efect imediat. Tot acolo bilele cu patru vârfuri Tetsubishi, care Împiedicau caii urmăritorilor. Și Naginata, lancea-halebardă care putea ține la distanță de doi metri orice luptător. Al doilea cal mai avea, de o parte și de alta a șeii, o armă europeană. Buzdugane. Asta fiindcă era calul pregătit pentru Alexandru. Tânărul Ninja sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altceva, complet diferit se petrece acolo, și-ar lua-o rău de tot pe coajă cu PC în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce tânărul și eroicul vânător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este Astarte Chapel. —Vino, Johnny, sari! Nu-i vine să creadă, dar dacă viața l-a învățat ceva, a fost faptul că uneori, credința este facultativă. Încalecă pe roata din spate și după un moment îi lasă în urmă pe urmăritorii săi, cu brațele în jurul obiectul dorințelor sale, transportat pe stradă în spatele glorios al fetei. Mai apoi, după ce o va cunoaște mai bine pe miss Astarte Chapel, va începe să stabilească o schemă a zilei. În aparență, combinația de vitriol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luând-o la fugă, în direcția lui Katsuie. — Aici ne luăm rămas bun, stăpâne! Aruncând aceste cuvinte de despărțire, generalii care fugeau cu Katsuie se desprinseră dintr-o dată de lângă el, își întoarseră caii și se repeziră în mijlocul lăncilor ascuțite ale urmăritorilor. Curând, cadavrele lor căzură la pământ. Menju Shosuke se întorsese și el și înfrunta năvala inamică, dar acum o luă, din nou, la fugă, după stăpânul său, strigându-l din urmă: — Stindardul de comandant... vă rog... dați-mi-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul lacrimilor. Răscindu-se în loc cu expresii înspăimântătoare, își întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă trupul neînsuflețit al lui Nagayoshi. Dar vestea că Nagayoshi fusese omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra lor, încă un dezastru izbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
găsiră plutonul lui Naito Shirozaemon aliniat de-a lungul malului, fiecare om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie, încât se lasă duși de val și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
documente în forma lor nudă cu greșeli de formulare și de gramatică la care au lucrat peste 70 de ofițeri de securitate urmărind și supraveghind atent 317 persoane ostile regimului comunist. Când parcurgi volumul rămâi uimit de tenacitatea și înverșunarea urmăritorilor, de metodele folosite pe tot parcursul urmăririi, de zelul organelor de urmărire - raportând nu la oră, ci chiar la minut, cu o exactitate de cronometru, demnă de o cauză mai bună. Din prezentarea documentelor și din relatarea faptelor se reliefează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de panica micii noastre celule. Atunci, pac, infarctul, surpriza! Fracțiunea asasină, tangenta finală, mântuirea. Noaptea creatoare. Acțiunea va porni, va porni, în sfârșit! O acțiune foarte ambiguă, acțiunea PRIMĂVARA. Adierea nopții îl încercui, dintr-odată. Își aminti brusc de Toma, Urmăritorul. Bieții informatori nu sunt nici măcar slugile diavolului, nu au acest înalt rang. Doar jivine ale mlaștinii numite prezent, atât. Bietele jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dom’ Dominic recepționează semnalul, grăbit să intre în zgomotele de rutină ale zilei. La ora zece fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau doar mimează că închide din nou robinetele, dulapurile, fereastra, ventilul aragazului. Zăpăcit și pedant, perfect în rol. Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este mult mai gros și nici așa catastrofic, comparat cu al atâtor semeni aparent mai nevinovați sau mai inofensivi. Urmăritorii sunt și ei urmăriți, suspiciunea și frica își stimulează și își deviază emisia. Complicațiile păreau mult reduse, în cazul familiei Gafton. Dacă știi despre cei din preajmă tot ce se poate ști, parcă scade și teama, nu-i așa... Timidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sucește lunecoasa colegă Gina, atingând din greșeală registrele, pardon, atingând din greșeală clovnul, electrică atingere, scuză-mă, vai, cotul fragil, sticlos, oh, scuze. Eroare, zadarnică atingere, zadarnica. Privirea ei sfidătoare, șmecheroasă, doar doar va afla ceva, orice. Nici o șansă, scumpi urmăritori! Prada știe jocul și îi place. Nici o șansă, nici o șansă. Bufonul e blindat și locuiește în lună. Tovarășe Orest, Sursa Ciupercă nu e disponibilă pentru moment. Are o gripă severă și stă în pat. Nu cred că e o minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe cer interlocutorii. De câteva ori a simțit, parcă, în preajmă, umbra obsesivă a urmăritorilor. Trecut de miezul nopții. Ora coșmarurilor, ora lui Toma... — Oamenii pot orice, vânătorule Toma A. Toma. Poți cita această banalitate în rapoartele pentru Arhiva Suspiciunii. Abia de au timp, captivii, să se înțeleagă pe ei înșiși, pe scurtul traseu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trivializare a bramburelii profesorului Vancea, era destul să urmărești în jur proliferarea înlocuitorilor, într-o lume de înlocuitori, ca să descoperi că Tolea se parodiază pe sine, nu pe alții. După ce a fost pedepsit și se află sub ochiul mărit al urmăritorilor, n-ar mai fi drept de vorbit despre frivolitate. Deși până și acest termen își câștigă, într-o lume a seriozității opresive și tâmpe, o nouă valență. O formă, fie și deviată de libertate. Mică mică, dar rebelă, totuși. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un fior rece de dezamăgire mi se strecoară în suflet. OK, poate am exagerat și eu o dată, pretinzând că mă urmărește cineva. Ceea ce n‑ar fi trebuit să fac. Dar zău, doar pentru că inventezi și tu o dată un amărât de urmăritor, nu înseamnă că ești complet țicnit, nu? — Și problema e că nici unul din noi... nu te‑a văzut niciodată efectiv cu el, așa‑i? continuă mama, băgând perna în sacul transparent. În carne și oase. Pe urmă a apărut chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fler militar. Mersese încrezător spre dezastrul pe care el, Kutuzov, îl prevăzuse. Și, în timp ce Napoleon culegea laurii unei victorii ușoare și trasa hotare pentru noile state, Alexandru o ținea tot într-o fugă. Nu scăpase decât atunci când îi asigurase pe urmăritori că încheiase deja un armistițiu cu Napoleon. Ceea ce era o minciună gogonată. Halal țar pentru Mama Rusie! I-o spusese în față. Nu folosise exact aceiași termeni, desigur. Își împodobise părerea cu toate zorzoanele etichetei de la bătrâna curte petersburgheză, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]