357 matches
-
de îndoială: — Toți tuaregii sunt la fel când poartă vălul, dom’ sergent. — Dar ar putea fi cel care a înnoptat ieri aici? Negrul cel scheletic răspunse în locul lui. — Ar putea fi, dom’ sergent. Am fost și eu atunci. Era înalt, uscățiv, cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie agățată la gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi zis că un oftat de ușurare îi scăpa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie chipul uscățiv și hotărât, brăzdat de riduri adânci. Zâmbi: — E o față ca oricare alta. Mi te închipuiam altfel. — Altfel? — Poate mai bătrân... Câți ani ai? — Nu știu. Nu i-am numărat niciodată. Mama a murit când eu eram copil, și astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre ea cu un aer de batjocură Îngăduitoare. — Modesta Anna! O privi cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea pe ea bluza neagră, gulerul alb al uniformei de cameristă, iar În fața picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dintre ele le făceau fericite cu mâna. Prințesa Anuanúa stătea în picioare la prova, împodobita cu Maro’urá - centura regală galbenă - și, chiar și de la distanță aceea, Tapú Tetuanúi observa că se schimbase foarte mult; nu mai era o adolescentă uscățiva, aproape fără forme, ci devenise o femeie frumoasă, mândră și semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele nouă fete din Bora Bora nu mai rămăseseră decât șapte, insă alături de ele se mai aflau încă trei necunoscute. Abordarea navei inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiu, da. L-am tăiat acum cinci ani, dar am păstrat numele vilei. Hm... Mă rog, al casei. Pentru mine este regatul lui Pacoste. Miruna se uită atentă la cel care constituia o speranță vagă de măritiș. Era cam damblagit. Uscățiv, cu chelie pronunțată, cocîrjat puțin și cu pielea tăbăcită. Deși trecuse de 35 de ani, Miruna se aștepta la un bărbat bine, ea încă era o frumusețe de fată. Viorel părea că-i citește gîndurile și i se adresează direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca bărbat, trebuie, prin urmare, să iasă în lume ca să flirteze, să râdă și să danseze. Ca să se bucure de tinerețea lui, cel mai bine alături de Sophie. Anna, pe locul doi, nu‑i nici ea de lepădat, deși e cam uscățivă. Hans e sportiv și, fără îndoială, el e șeful. Mama se cufundă într‑un crater negru de tăcere, pe al cărui perete neted și uniform curbat se aprinde din când în când imaginea bărbatului ei ucis; fii vitează, eu mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cenușii, terminate în becuri subțiri, ascuțite. Pe peretele oblic se deschidea un unghi larg cu ușa de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane argintii, prindea verdele moale al rochiei, luciul jilav al cheliei tânărului uscățiv și tăcut căruia îi spuneau Poetul, calota argintie de păr a domnului Barbosa, pielea uscată, cafenie a scaunelor înalte, aliniind țintele lor aurii în jurul unei mese lungi și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare. Svelta doamnă apăsa finalul frazei, cuvintele ridicându-se din fumul țigărilor lungi pe care le aprindea una de la alta, în mers, înainte, înapoi, mereu neliniștită și nerăbdătoare. Uscățivul Patraulea, Poetul, ar rămâne lipit de balustrada scării interioare care pornea din hol spre etaj, cu capul cufundat în palme, în aceeași încremenire mută și gravă dintotdeauna. Poate că ar interveni cândva, în replică, glasul ascuțit al lui Barbosa, care
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Bețiv. Spunea cuvintele de parcă scuipa oasele de pasăre după ce le supsese de toată carnea. Am Înțeles ce vroia să spună. - Ieri pe vremea asta am băut prima burtă de vin, am răspuns. Nu sunt bețiv. - Tu, nu. Ugum este, spuse uscățivul. Tu ești doar gălăgios. N-o să mai prindem un pește d’ăla bun câteva zile de aici Înainte, atâta gălăgie ai făcut. I-ai gonit pe toți peștii bătrâni și grași. Pe vremea aceea nu erau cuvinte cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcut. I-ai gonit pe toți peștii bătrâni și grași. Pe vremea aceea nu erau cuvinte cu care să-ți ceri iertare. Nici nu te gândeai la așa ceva, prin urmare m-a gândit la cum Îmi părea rău pentru ei. Uscățivul ridică din umeri. - Siloa cine e? - O femeie. Stă acolo, i-am arătat eu spre Miazănoapte. Unde sunt munții cei Înalți. - Acolo, rosti el. Munți. Înalți. Am priceput ce Înseamnă acolo. Ce sunt munții? I-am spus cum știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mușchi, cafenii sau verzui. Am adulmecat peștele ăla. Mda. Nici mirosul nu era ca al peștilor noștri, dar tot pește era. Un bălos de pește gras, asta era. - Cum l-ați prins pe tatăl ăsta al peștilor? am Întrebat, dar uscățivul mi-o reteză: - De ce vrei să vadă Siloa ce faci? Ești sigur că tu ești trimisul? continuă el, fără să aștepte răspunsul meu. I-am spus cine eram și cum de ajunsesem pe pământul lui. - Știu cine ești pentru că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au trecut atâta amar de veri și ierni. De ce a stat Moru atât? - Moru e bătrân, dar nu e atât de bătrân cât să fi știut dinainte ce are de făcut. - S-o crezi tu! - mi-o scurtă din nou uscățivul. Apoi mă măsură din cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la un mal de pământ tare, abia văzut prin stufărișul Înalt și des. Am coborât din trunchiul scobit și am pășit pe iarba moale. Era o asemenea liniște În jur de-mi venea să cred că În afara mea și a uscățivului, nu mai era nimeni În jur. Pe ceilalți nu-i auzeam deloc. Parcă niciunul nu s-ar fi gândit la nimic, niciodată. Uscățivul râse. - Moru! - se bătu el cu pumnul În piept. Sunt Moru, născut din Psara, nepot al Milei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
moale. Era o asemenea liniște În jur de-mi venea să cred că În afara mea și a uscățivului, nu mai era nimeni În jur. Pe ceilalți nu-i auzeam deloc. Parcă niciunul nu s-ar fi gândit la nimic, niciodată. Uscățivul râse. - Moru! - se bătu el cu pumnul În piept. Sunt Moru, născut din Psara, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Sunt frate bun cu Moru al tău, pufni el În râs. Așa că știu multe. Știa de Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au dat undițele (nu știam ce sunt undițele), ne-au dat plasele de prins pește și pânzele În care ne Înfășăm. În schimb, am uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat, Își arătă oamenii. Eu, nu. Moru cel uscățiv Încă mai știe limba din minte. Of, of. Frica mea față de vorbe Începea să se adeverească. - N-avem Încotro, mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uitat vorbele din minte. Adică, ei le-au uitat, Își arătă oamenii. Eu, nu. Moru cel uscățiv Încă mai știe limba din minte. Of, of. Frica mea față de vorbe Începea să se adeverească. - N-avem Încotro, mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-au luat urma, nu-i așa? Am făcut semn că da. - Lasă-i să vină, zise Vindecătorul și mă Îmbie să intru Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg ce era să te așezi. L-am urmat. M-am Înmuiat dintr-o dată. Era bine. Da. - Păi, cum altfel? - râse uscățivul. Cuvintele... Mai Întâi ne-au scăpat de Ceața Adâncă și acum ne Învață să facem tot soiul de lucruri din astea. Așa că, după ce o să Înceapă să vorbească Între ei, toți oamenii o să se facă un fel de Vindecători. Tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimic. Mai bine nu aștepta atât de mult. Dacă am pierdut timpul potrivit pentru plecare? - Ugum mi-a spus că timpul potrivit nu e ceva limpede. - Nimic nu e limpede pentru Ugum. N-ai văzut ce bețiv e? - se enervă uscățivul. Dacă am pierdut, cumva, clipa potrivită În care trebuia să fi plecat la drum ucigașul de Krog? Cum adică: să pierzi clipa potrivită? - m-am Întrebat. Clipa asta potrivită aducea Într-un fel cu vânătoarea. Pândeai capra care se adăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În capră doar În acea scurtă clipă În care Își cufundă botul În apă. Doar atunci nu te aude și te lasă să-ți umpli burta tu și ai tăi. - Așa de scurtă să fie clipa plecării? - m-am mirat. Uscățivul m-a privit lung. - Ești doar toiagul lui Moru, dar tot am să-ți spun ce am aflat. În jur e numai un fel de vânt ce nu se oprește nicicând, iar clipele potrivite sunt mai scurte decât crezi, pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spun ce am aflat. În jur e numai un fel de vânt ce nu se oprește nicicând, iar clipele potrivite sunt mai scurte decât crezi, pocni el din degete. Eu am găsit un cuvânt pentru vântul ăsta neobosit: mișcare. - Mișcare? Uscățivul făcu semn că da. - Mișcare, adică ce e acum nu mai e la fel peste un clipit din ochi, și ce va fi peste un clipit din ochi nu va fi la fel peste Încă un clipit din ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de Tatăl În care el unul, și eu alături de el, nu prea mai credeam. Numai că el nu vorbea niciodată despre lucruri de-ale Vindecătorilor În preajma celorlalți oameni. Am privit În jur și am văzut că oamenii lui Moru cel uscățiv erau numai ochi și urechi la spusele Vindecătorului lor... Of, of, de ce să audă și ei toate astea? - Crezi că după ce au Învățat cuvintele, mai sunt În stare să priceapă lucruri de-ale noastre? - pufni uscățivul și dădu din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oamenii lui Moru cel uscățiv erau numai ochi și urechi la spusele Vindecătorului lor... Of, of, de ce să audă și ei toate astea? - Crezi că după ce au Învățat cuvintele, mai sunt În stare să priceapă lucruri de-ale noastre? - pufni uscățivul și dădu din mână a lehamite. Pe de altă parte, te-ai gândit că cei ce vin pe urma ta vor ca oamenii să nu afle nici măcar puterea acestor cuvinte mici? În clipa aceea mi-a Încolțit În minte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urma ta vor ca oamenii să nu afle nici măcar puterea acestor cuvinte mici? În clipa aceea mi-a Încolțit În minte un gând Într-atât de Îngrozitor Încât am făcut tot ce știam ca să nu mă dau de gol. Dar uscățivul: - De acum ești toiagul lui Moru, măi Krog, așa că lasă-mă să termin. Ești trimisul. Mișcarea ta cea mare a Început. Și dacă ce e acum, nu mai e peste o clipă, cum de crezi tu că nu e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrăjmași au avut o grămadă de vreme ca să zădărnicească cele puse la cale de Moru. Așa că, te mai Întreb o dată: dacă ai plecat prea târziu la drum? Am tăcut mâlc. Îmi părea rău că nu știam să vorbesc ca oamenii uscățivului, căci gândurile lor nu se auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ca oamenii uscățivului, căci gândurile lor nu se auzeau deloc. Tare bine mi-ar fi prins În clipele acelea să fiu neauzit de nimeni, așa gând cumplit mă bântuia. - Nu știai cuvântul mișcare, nu-i așa? - se Împăună Moru cel uscățiv și atunci mi-am dat seama că trufia celuilalt te poate scăpa de necaz. Încântat de cuvântul lui, bătrânul nu mai era deloc atent la gândurile mele. - Totul se mișcă. Chiar și când stai, ceva se mișcă În tine. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]