424 matches
-
sociale ins] par a avea nevoie de un angajament anterior drepturilor pe care caut] s] le justifice. Aceast] obiecție este evitat] de teoriile care bazeaz] drepturile pe utilitate. J.S. Mill ofer] o justificare în acest sens în eseul s]u Utilitarismul, unde argumenteaz] c] principii precum libertatea și dreptatea contribuie pe termen lung la fericirea uman], aceasta fiind poziția esențial] a eseului s]u Despre libertate. Filosoful britanic contemporan R.M. Hâre fundamenteaz], de asemenea, drepturile pe utilitate, dar, spre deosebire de Mill, recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Government (1690); ed. C.B. MacPherson (Harmwondsworth: Penguin, 1968). MacIntyre, A.: After Virtue (London: Duckworth, 1981). : Whose Justice? Which rationality? (London: Duckworth, 1988). Marx, K.: On the Jewish Question (1843). Melden, A.I.:Rights and Persons (Oxford: Basil Blackwell, 1974). Mill, J.S.: Utilitarism and On Liberty (1863); în Collected Works, vol. 10, ed. J.M. Robson (Toronto: University of Toronto Press, 1969). Nozick, R.: Anarchy, State and Utopia (Oxford: Basil Blackwell, 1974). Olivercrona, K.: Law aș Fact (1939); a doua ediție (London: Stevens and
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consider] c] politicile de mediu trebuie evaluate doar în funcție de manieră în care ele afecteaz] oamenii (vezi Baxter, 1974 și Norton, 1988). Această genereaz] o etic] uman] a mediului. Deși utilitariștii clasici includ suferință animal] în sfera eticii, o variant] a utilitarismului, care impune maximalizarea excedentului de fericire uman] în raport cu nefericirea, reprezint] un exemplu de etic] uman]. O examinare serioas] a acestei etici ne oblig] la cânt]rirea diferitelor efecte ale opțiunilor aplicabile în cazul parcului Kakadu asupra fericirii și nefericirii umane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Frey a beneficiat enorm de pe urma argumentelor celor care ap]r] drepturile animalelor. Vom prezenta aceste argumente în cele ce urmeaz]. Deși exist] numeroase argumente, m] voi axa aici pe dou] dintre cele mai comune poziții etice: argumentul drepturilor și utilitarismul. Voi indică unele dintre problemele cu care se confrunt] aceste puncte de vedere și voi incerca s] clarific unele aspecte care sunt în mod frecvent greșit înțelese. Voi propune apoi o abordare mai puțin comun] a temei, sugerând direcții viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere încearc] s] conserve valoarea individului dincolo de orice considerație asupra meritelor acestuia. Totuși, în încercarea de a minimiza impactul îndemnurilor de promovare „a celui mai mare bine”, Regan eșueaz] în a oferi un set de norme de acțiune. iii Utilitarismul Utilitarismul nu se concentreaz] pe valoarea egal] a tuturor ființelor și, deci, nu ne las] paralizați în fața alegerilor în situații de conflict. Utilitarismul este totuși o poziție egalitarist]. Adepții acestei poziții susțin c], în orice situație, interesele egale ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere încearc] s] conserve valoarea individului dincolo de orice considerație asupra meritelor acestuia. Totuși, în încercarea de a minimiza impactul îndemnurilor de promovare „a celui mai mare bine”, Regan eșueaz] în a oferi un set de norme de acțiune. iii Utilitarismul Utilitarismul nu se concentreaz] pe valoarea egal] a tuturor ființelor și, deci, nu ne las] paralizați în fața alegerilor în situații de conflict. Utilitarismul este totuși o poziție egalitarist]. Adepții acestei poziții susțin c], în orice situație, interesele egale ale tuturor ființelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a celui mai mare bine”, Regan eșueaz] în a oferi un set de norme de acțiune. iii Utilitarismul Utilitarismul nu se concentreaz] pe valoarea egal] a tuturor ființelor și, deci, nu ne las] paralizați în fața alegerilor în situații de conflict. Utilitarismul este totuși o poziție egalitarist]. Adepții acestei poziții susțin c], în orice situație, interesele egale ale tuturor ființelor afectate de o acțiune trebuie considerate în același mod. Aici, egalitatea nu înseamn] tratamentul egal al indivizilor per se, ci considerarea egal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu înseamn] tratamentul egal al indivizilor per se, ci considerarea egal] a capacit]ților lor de a tr]i experiențe, cea mai important] dintre acestea fiind capacitatea de a suferi (vezi capitolul 20, „Utilitatea și binele”). P]rintele fondator al utilitarismului, Jeremy Bentham, scria la sfârșitul secolului al XVIII-lea: Ar putea veni o zi când animalele vor obține acele drepturi care le-au fost refuzate de tiranie. Așa cum au descoperit deja francezii, culoarea pielii nu este un motiv suficient de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fericit]. Pentru cei mai mulți oameni, fie ei și utilitariști, aceast] decizie este greu de accceptat. Într-adev]r, acest tip de analiz] a dat naștere unor teorii că cele susținute de Regan. În schimb, Singer pledeaz] pentru o versiune mai sofisticat] a utilitarismului care s] conduc] la o decizie mai „digerabil]” decât cea de mai sus. Singer susține c] ființele umane conștiente de sine și raționale au capacitatea de a avea o preferinț] specific] pentru existența conținu]. Uciderea celor din barcă de salvare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a putea fi satisf]cute. Concluzia la care ar ajunge un utilitarist „luminat” ar fi similar] celei a lui Regan, desi motivele sunt foarte diferite. Acest acord în ceea ce privește practică nu este rar. Atât susțin]torii drepturilor animalelor cât și adepții utilitarismului nu vor consuma carne, dar motivele lor pentru a face acest lucru sunt diferite. Primii vor fi vegetarieni (și vor evita poate orice produs de natur] animal], inclusiv laptele și ou]lele), deoarece folosirea animalelor în acest fel nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1986). Honderich, Ț.: Punishment: The Suppoosed Justifications, (Harmondsworth: Penguin, 1984). Kleinig, J.: Punishment and Deșert (The Hague: Nijhoff, 1973). Lacey, N.: State Punishment; Political principles and Community Values (London: Routledge, 1988). McCloskey, H.J.: ‘A nonutilitarist approach to punishment’, Contemporary Utilitarism, ed. M.D.Bayles (New York: Doubleday, 1968). Morris, H.: ‘Persons and punishment’, Punishment and Rehabilitation, ed. J.G. Murphy (Blemont, Cal.: Wadsworth, 1973). Murphy, J.G.: Retribution, Justice and Therapy (Dordrecht: Reidel, 1979). Primoratz, I.: Justifying Legal Punishment (Atlantic Highlands: Humanities Press, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
and punishment’, Punishment and Rehabilitation, ed. J.G. Murphy (Blemont, Cal.: Wadsworth, 1973). Murphy, J.G.: Retribution, Justice and Therapy (Dordrecht: Reidel, 1979). Primoratz, I.: Justifying Legal Punishment (Atlantic Highlands: Humanities Press, 1989). Sprigge, T.L.S.: ‘A utilitarist reply to Dr. McCloskey’ Contemporary Utilitarism, ed. M.D. Bayles (New York: Doubleday, 1968). Ten, C.L.: Crime, Guilt, and Punishment: A Philosophical Introduction (Oxford: Clarendon Press, 1987). 33 Politică și problema „mâinilor murdare” C.A.J. COADY i. Introducere Politica a ridicat întotdeauna întreb]ri provocatoare despre scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
num]r mare de principii morale diferite care nu pot fi aranjate în nici o ordine general] a importanței într-un fel care ar ajuta la soluționarea conflictelor dintre ele. Pluralismul de acest tip s-ar afla, în mod firesc, în contrast cu utilitarismul; utilitariștii (de exemplu, J.S. Mill) încercau s] susțin] faptul c] exist] doar un singur Principiu Suprem. Dar în zilele noastre, un intuiționist este considerat a fi o persoan] care are o anumit] perspectiv] asupra felului în care reușim s] ne
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Book ÎI, Part 3, Section 3. McDowell, J.: 'Values and secondary qualities', Morality and Objectivity, ed. Ț. Honderich (London: Routledge and Kegan Paul, 1985), pp. 110-29. Mackie, J.L.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977), capitolul 1. Mill, J.S.: Utilitarism (1863); ed. A.D. Lindsay (London: Dent, 1910). Nagel, Ț.: The View From Nowhere (Oxford: Oxford University Press, 1986). Price, R.: Review of the Principal Questions and Difficulties în Morals (1758); ed. D.D. Raphael (Oxford: Oxford University Press, 1948). Prichard, H.A.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înșine. Este, de asemenea, implicit în maximă lui Bentham: „Fiecare s] se socoteasc] unul, și nimeni mai mult de unul” (citat în Mill, 1861, capitolul 5). Metodă kantian] pe care o contur]m este în concordant] cu o form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m, nu exact în formă lui Bantham, deoarece aceea este în termeni de pl]cere, pe când teoria lui Kant este în termeni de voinț]). Este greșit s] crezi, așa cum fac mulți, c] utilitarismul și kantianismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
form] de utilitarism (deși, trebuie s] ad]ug]m, nu exact în formă lui Bantham, deoarece aceea este în termeni de pl]cere, pe când teoria lui Kant este în termeni de voinț]). Este greșit s] crezi, așa cum fac mulți, c] utilitarismul și kantianismul trebuie s] fie în dezacord. S] tratezi o persoan] „nu doar ca un simplu mijloc, ci întotdeauna și ca pe o finalitate” necesit], așa cum afirm] însuși Kant pe urm]toarea pagin], ca „finalit]țile unui subiect, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra mea” (1785, BA 69 = 430 notă de susbol). O finalitate este ceea ce se dorește în sine; deci, dup] Kant, trebuie s] respect]m în mod egal dorințele de finalitate ale tuturor, inclusiv pe ale noastre; și este ceea ce și utilitarismul ne oblig] s] facem. Această implic], la modul inofensiv, s] trat]m finalit]țile mai multor persoane ca si cum ar fi finalit]țile unei persoane (eu insumi). Dar aceasta nu înseamn] eșecul de „a lua în serios deosebirea dintre persoane” (Rawls
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lua în serios deosebirea dintre persoane” (Rawls, 1971, pp. 27, 187) - deosebire de care și Kant și utilitariștii sunt conștienți. Kant, deși poate nu și-a dat seama, se lovește aici de aceeasi dificultate care a fost adesea afirmat] împotriva utilitarismului, c] ne conduce la concluzii morale care par contraintuitive (de exemplu c] pedepsirea nevinovaților ar fi corect], prezumții care în practic] ar fi rareori satisf]cute). Pentru c] această, în așa rare ocazii, ar putea fi ceea ce ar face cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s Critique of Practical Reason and Other Works on the Theory of Ethics, trad. T.K. Abbott, a 6-a ed. (London: Longmans, 1927), pag.361. MacIntyre, A.: „Relativism, power and philosophy”, Proceedings of American Philosophical Association 59 (1985). Mill, J.S.: Utilitarism (1863); ed. H.B. Acton (London: Dent, 1972). -: A System of Logic (1843); a 5-a ed. (London: Parker, 1862), ultimul capitol al ultimului volum. Plato: Meno Rawls, J.: A Theory of Justice (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1971). Sartre, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Examinarea teoriei lui Kohlberg Foarte mulți susțin c] teoria moral] utilitarist] este necorespunz]toare. Indiferent dac] aceste critici sunt fondate sau nu, ceea ce pare evident fals de la prima vedere este afirmația lui Kohlberg potrivit c]reia raționamentul moral care accept] utilitarismul este, exclusiv din aceast] cauz], mai putin sofisticat cognitiv decât raționamentul moral care accept] o teorie moral] deontologic], precum cea a lui Kant. Aceast] idee pare ridicol] atunci când se ia în considerare lungul șir de gânditori distinși care adopt] o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceast] cauz], mai putin sofisticat cognitiv decât raționamentul moral care accept] o teorie moral] deontologic], precum cea a lui Kant. Aceast] idee pare ridicol] atunci când se ia în considerare lungul șir de gânditori distinși care adopt] o anumit] form] de utilitarism: Jeremy Bentham, John Stuart Mill și Henry Sidgwick. Nu este deloc evident de ce Kohlberg crede c] a construit o pledoarie pentru opinia potrivit c]reia raționamentul moral deontologic este cognitiv mai sofisticat decât raționamentul moral utilitarist. S] ne amintim c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un conținut moral substanțial - c] are un anume set de lentile morale, că s] spunem așa. Astfel, el susține c] toate persoanele din Etapă 6 „v]d” clar c] viață este întotdeauna mai valoroas] decât proprietatea - o judecat] pe care utilitarismul, dup] cum se pretinde, nu reușește s] o argumenteze. Aceast] supoziție în numele abilit]ților cognitive cu privire la Etapele 5 și 6 se afl] chiar la baza teoriei lui Kohlberg. Dar Kohlberg pare s] nu spun] nimic în ap]rărea ei. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interzis, bine, r]u, cel mai bine, cel mai r]u, superfluu și obligatoriu. Rezultatele sunt ordonate conform caracterului bun sau r]u, acțiunile conform caracterului drept și agenții conform virtuții lor. Teorii diferite consider] esențiale categorii diferite. De exemplu, utilitarismul consider] caracterul efectelor ca fiind esențial, si de aici deriv] relat]ri ale corectitudinii acțiunilor și virtuții agenților. Deontologia, pe de alt] parte, consider] esențial] corectitudinea acțiunilor și, fie deriv] din această relat]ri ale altor categorii pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și deliber]rile unei teorii morale. Corpul credințelor noastre poate fi privilegiat, dar din această nu rezult] c] fiecare credinț] este privilegiat] sau c] acele credințe care sunt privilegiate sunt privilegiate în mod egal. Astfel nu rezult] (de exemplu) c] utilitarismul ar trebui respins sau revizuit pentru c] are cerințe pe care mulți le consider] excesive. Opiniile conservatoare în epistemologia moral] sunt consistente cu presupunerea c] (unele dintre) credințele noastre morale zilnice ar trebui revizuite sau respinse. Din aceeași perspectiv], nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și c]tre urm]rirea interesului personal. Conceptul de „piaț]” exclude comportamentul altruist sau ideea potrivit c]reia bun]starea altuia este ținta activit]ții personale. Morală care ar putea p]rea cea mai potrivit] pentru piaț] este aceea a utilitarismului, care, în formele sale clasice, a propus o concepție a fericirii ca fiind distinct] fâț] de diferitele activit]ți care duceau la această, dintr-o rațiune instrumental] și dintr-o individualitate abstract], ca în „felicific calculus” a lui Bentham, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]