537 matches
-
să se arate atunci când se vor plini zilele Imperiului Roman și se va apropia sfârșitul lumii. Zece regi romani se vor ridica deopotrivă, poate în locuri diferite, dar vor domni în aceeași vreme. După ei, un al unsprezecelea, Anticristul, va uzurpa puterea romană prin arta îngrozitoare a magiei. El va supune trei din regii care au domnit înaintea lui și va avea în puterea sa pe ceilalți șapte. La început, ca unul cuminte și prevăzător, se va arăta blând, cumpătat și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doua parusie, cu slavă cerească, a singurului Fiu al lui Dumnezeu, adevăratul Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru, care după ce îl va ucide pe Anticrist cu suflarea gurii sale, îl va da focului gheenei. Prin puterea sa magică, Anticristul va uzurpa tronul împăratului roman, făcându‑se recunoscut de iudei ca Unsul lor. Devenit stăpân al lumii, Anticristul se va arăta mai întâi cu „judecată” și „cumpătare”, trecând gradat, în cea de‑a doua parte a domniei sale, la crime fățișe. Recurgând la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perspectivă critică de la granița secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Primul a fost născocirea ideii de "literatură" superioară și transcedentală. Al doilea factor a fost controlul retoricii neoclasiciste, menținută ca bază a literaturii "politicoase" până când aceasta a fost uzurpată de ideea de literatură "superioară". Al treilea a fost urgența unei "penny press" în anii '30 ai secolului al XIX-lea. Al patrulea factor a fost o schimbare de conștiință în ceea ce privește legătura ei cu subiectul "literar". Al cincilea factor a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literatura face jurnalismul să stagneze, vocea cea mai joasă încearcă să o imite pe cea mai puternică, iar rezultatul este doar o imitație. Atâta vreme cât jurnalismul se ocupă de propriile probleme (materiale), nu este numai inofensiv, ci și folositor; totuși, imediat ce uzurpă ceea ce îi este superior din punct de vedere organic, devine dăunător, nu numai din cauză că nu oferă ceea ce ar trebui să ofere, dar și pentru că plauzibilitatea acelei pretenții ne poate face să îl acceptăm ca autentic, și astfel talentele noastre pot
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ocupă, timp de douăzeci de ani, dregătoria palatului austrasian. Puterea pepinizilor stă în imensitatea și bogăția domeniilor lor dintre Rin și Meuse (în actualul Brabant), care le permite să întrețină războinici numeroși și fideli. O primă tentativă de a-i uzurpa pe merovingieni eșuează în 656, dar, începînd cu 680, Pepin, zis de Heristal, ia cu asalt puterea. Învingător al majordomului Neustriei la Tertry (aproape de Laon), el lasă, la moartea sa (714), cele trei dregătorii: ale Austrasiei, Neustriei și Burgundiei, fiului
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
văduv a patra oară, Carol să fi nutrit speranța de a se căsători cu Împărăteasa Irina, trimițind, pentru aceasta, soli la Constantinopol. Dacă așa au stat lucrurile, proiectul n-a avut timp să se realizeze, Nikc-phoros detronînd-o pe Împărăteasă și uzurpînd puterea imperială în Orient (802). Carol va rămâne, deci, "screnissim Augustus, încoronat de Dumnezeu ca mare și pașnic împărat, guvernînd Imperiul Roman și, prin mila lui Dumnezeu, rege al Francilor și Longobarzilor". Totul lasă de înțeles că el a văzut
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în cazul reprezentanților suveranilor. Tot Imperiul, însă, cunoaște, în secolul al IX-lea, dezvoltarea și influența marilor proprietari, deveniți administratori locali cu titlu ereditar. Dispunîndde mari domenii și de numeroși vasali, crescîndu-și războinicii din rîndul propriilor lor "oameni" și țărani, uzurpînd puțin cîte puțin o parte a puterilor regale, ei au ajuns să aibă, în regiunea lor, o mare autoritate. Cînd, în timpul urmașilor lui Carol cel Mare, puterea imperială a slăbit, populațiile s-au îndreptat supuse nu către suveran, ci către
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu puteau să aibă un prea mare succes pentru că România intrase într-o logică a campaniilor electorale, în care declarații precum cele din Sala Slătineanu, prin care adepții lui I.C. Brătianu și C.A. Rosetti erau acuzați de faptul că uzurpaseră numele de liberali, deveneau frecvente 746. Sfârșitul anului 1866 aducea o criză politică nouă ce putea fi tot mai greu de negat. Acesta era motivul pentru care Carol I îi chema la el pe 19 decembrie 1866 pe Ion Ghica
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
românesc”, celălalt „moldovenesc”. Parlamentul din Chișinău ridică frauda și minciuna la nivel de lege, la rang de constituție. Mass-media și diverse persoane oficiale, în mod arbitrar, impropriu și tot mai frecvent, denumesc recenta formațiune statală - Moldova. Această noțiune istorico-geografică este uzurpată, însușită fraudulos și monopolizată de către autoritățile de la Chișinău, care mai invocă și principiul autodeterminării. Or, basarabenii, bucovinenii, transnistrenii nu sunt popoare aparte care se pot constitui în state independente, aplicând principiul autodeterminării. Ei nu sunt decât o parte componentă
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
încredere în nimeni din punct de vedere ideologic și se consideră unicul garant al edificării "societății socialiste multilateral dezvoltate" că etapă tranzitorie în atingerea scopului final, construirea comunismului pe pamant românesc" - rolul central al partidului și al secretarului să general, uzurpând, așa cum bine a observat Paul Câmpeanu, rolul subiectului istoric și înlocuindu-l cu un subiect "mitologic", nu puteau fi puse în discuție. Un astfel de gest ar fi echivalat cu accentuarea contradicțiilor insurmontabile care traversau regimul din toate direcțiile și
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Toate încep, stau să apară, să se desfășoare în firea Firului divin; toate în Unul, înfășurate în același sens al facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult, din netimpul slăvirii în slavă; acum - aici - elogiul "e uzurpat de când e în eclipsă/ divinul. Harfe în preajma înghețului, când ți se/ domolește entuziasmul și e în scădere/ ardoarea-ți. Apoteoze ce se surpă, când pentru/ totdeauna ți-ai desprins văzul din lucoarea/ desăvârșirii". Peisaj secularizat de nevedere, de grija nepăzirii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a comunicat ceva. Un strat, desigur, istoric, circumstanțiat. Altă falie a clivajului, a palimpsestului de care vorbeam, este cea simbolică, despre care am putea discuta mult și subtil. Numai că acestea sînt înțelesuri care, pe de o parte, au fost uzurpate de istorie și convertite în negativul lor, pe de altă parte, ele au generat și un alt sens, cel de-al treilea, și anume: sensul psihanalitic, de refacere morală interioară, de îndepărtare a răului, de defulare și calmare a ființei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
conformism devianță, note mai totdeauna definitorii. În secolul al XIX-lea, bunăoară, intelectualii vor fi slujitorii poporului suveran (toată epoca a fost, o știm, una a maselor) și asta după ce Revoluția franceză urcase pe soclu acest mit, prin care a uzurpat și substituit pe cel al legitimității prințului-monarh (era aici, spune Morin, o revoluție ideologică/mitologică esențială). Se ivea, în fapt, cuibul unor forțe turbionare, cele care vor separa maniheic pe intelectuali. Unii vor deveni proprietari ai ideilor și ai universalului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în mod clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această perspectivă pedagogică frumoasă și înfricoșătoare a debutat, în mod aproape evident pentru toată lumea, secolul XXI. Ea reclamă o viziune exhaustivă asupra rostului și puterii educației în viața omului. Fundamentarea unor curricula postmoderne pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
clătina însăși armonia cosmică, a fost ascunsă și lumea nu a aflat vreme de trei secole în ce impas odios trăia. Dar, astăzi, atare secrete nu mai pot fi tăinuite... În urmă cu patru veacuri, știința s-a semețit să uzurpe rolul milenar jucat de religie. De atunci și până de curând, ideile lui Francis Bacon și René Descartes ne-au lecuit nedumerirea originară și rănile spirituale. Adevărul cercetat a învins în bătălia cu adevărul revelat. Cel din urmă mai agonizează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
viziunea asupra lumii a început să se modifice. „Lumea lui Dumnezeu” a început să devină „Lumea Omului”. Adevărul revelat a început să cedeze locul adevărului cercetat - produs al minții omului. Tronul celest al lui Dumnezeu - centru al Lumii - a fost uzurpat de l’uomo unico, l’uomo universale, pe care Pico della Mirandola îl descria ca pe un Titan „făurit după chipul lui Dumnezeu” și capabil, ca și acesta, să devină atotcunoscător și atotputernic. Obsesia erei moderne a fost, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o „istorie a abandonării lui Dumnezeu” și a instaurării realității obiective. Rămâne de lămurit de ce „moartea lui Dumnezeu” nu a asigurat o domnie pe termen lung a realității obiective și de ce, la început de secol XX, tronul i-a fost uzurpat de hiperrealitate. 2. Conceptul hiperrealitate a fost impus de Jean Baudrillard în 1976 (L’Échange symbolique et la mort; vezi și trad. în engleză: Symbolic Exchange and Death, Sage Publications, Londra, 1993). Baudrillard a folosit conceptele de real, simbolic și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de suveranitate. De altfel, cu excepția textului § 56, în care El își dovedește virilitatea născând doi zei-planete, documentele ugaritice fac din El mai degrabă un neputincios. Fapt care explică atitudinea sa supusă și ezitantă, precum și faptul că Baal îi răpește soția. Uzurpându-i tronul de pe muntele Sapan, Baal îl constrânge pe El să se refugieze la capătul lumii, "la izvorul Râurilor, în hăul Abisurilor", care va fi de acum locuința sa29. El plânge și imploră sprijinul alor săi. Yam este primul care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că-i sînt prieten, e unul dintre cei mai culți tineri poeți din cîți cunosc. Și biblioteca lui e o bibliotecă deosebită, cu multe cărți rare. M-aș duce și pînă la Cluj, deocamdată rămîn totuși pe loc! Zăpada aceasta uzurpă orice chef de călătorit! După 20, nu știu exact cînd, Sava va citi la "Confluențe". Cred că n-o să mă duc atunci, deși vorbisem cu Adrian să mergem cu toții. M-ar impresiona neplăcut prezența lui [D]! N-am ce face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
actor al acelei ambiții pe care o cunoaștem cu toții, ce reclamă: «Dă-te la o parte (în numele «dreptățiiă) să mă așez eu!Ă”. E inutil să-l întreb pe dl Breban când, cum și al cui loc am încercat să uzurpez. Evident, ar fi la fel de inutil ca dl Breban să mă aleagă drept erou, mai ales pentru un roman al ingratitudinii, atâta vreme cât îl are la îndemână chiar pe Nicolae Breban. Cel pe care îl urmărește astăzi cu o furie aiuritoare, dl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Dar ce se întîmplă? Rațiunea și justiția abia dacă influențează oamenii în comparație cu patimile, în special atunci cînd este vorba de folosirea directă a forței asupra lor. Principii creștini nu acordă atenție exortațiilor, poruncilor sau amenințărilor din partea mamei lor, Biserica, ci uzurpă și mai mult libertatea prin mijloacele subtilităților legale și prin violență. Vorbesc în termeni generali, desigur; au existat și monarhi docili și respectuoși care au dat ascultare; mai mult, trebuie să adaug că toți conducătorii au fost influențați într-o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bogați și plini de putere. Rațiunea este evidentă: Papa nu i-a declarat război regelui, căci îl iubea cu afecțiune paternă, și nici coroanei sale, și nici împotriva drepturilor sale pe care nu a dorit nimeni niciodată să i le uzurpe; ci Papa a declarat război împotriva Clerului simoniac și separatist, considerînd că are obligația de conștiință să extermine, chiar și cu prețul sîngelui său, aceste vicii atît de răspîndite, care ar fi exterminat ele Biserica, dacă ar mai fi fost
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe seamă; acea ură nu a fost ură împotriva Clerului, a fost ură împotriva regelui care persecuta și Clerul și, prin Cler, Religia. 119. Să mai facem și o altă reflecție. Pentru un cuceritor, pentru un aventurier care încearcă să uzurpe tronul, eu înțeleg foarte bine că este de preferat să aibă Episcop care să dorească bunurile trecătoare ale Religiei și care să-și vîndă sufletul. Dar pentru un principe creștin, recunoscut ca legitim, eu susțin că nu există mai mare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sancționeze în orice caz justiția încălcată de cea de a treia putere. 127. Tocmai de această constituție, proprie Statelor creștine, s-a folosit întotdeauna Providența pentru eliberarea alegerilor Episcopilor, atunci cînd una din cele trei puteri a încercat să le uzurpeze. Într-o vreme, nobilimea împiedica libertatea alegerilor, totul pentru ca să devină ea însăși arbitră. Atunci, divina Providență s-a folosit de suverani care în acord cu poporul au revendicat acest drept în numele Bisericii și au făcut ca alegerile să redevină libere
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca să se bucure de libertatea de alegere a Clerului și că regele era arbitrul și judecătorul alegerilor" (ca și cum aceste două lucruri pot să stea împreună), se apără prin afirmația că prin beneficiu regal se înțelege ca regele să nu fie uzurpat. Nu seamănă acesta cu un beneficiu acordat hoților care spun că îți lasă viața? 154 Sf. Grigore din Tours scria în anul 527: Jam tunc germen illud iniquum coeperat fructificare, ut sacerdotium aut venderetur a regibus aut compararetur a Clericis
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]