447 matches
-
de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: "Și-acum la treabă!" După care adoarme". Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: "Ce ușor ajunge omul porc, Dinule". Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te culci, însă doctorul s-a ridicat în picioare... Cam așa aș vorbi dacă aș fi dispus să dau vina pe fleacuri și să persiflez destinul care a colaborat, ironic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
DECEMBRIE (în epoca de aur) Parodie la George Bacovia Te uită cum ninge decembre, Potopul de fulgi ne-nconjoară, Simt frig strecurîndu-se-n membre Și-un fir de curent mă-nfioară. Cînd văd ce prăpăd e afară, Cum vîjîie Crivățu-n ramuri Regret că n-am pus astă vară Și rîndul al treilea de geamuri. Gem plopii, la vînt țin isonul Iar creieru-ncepe să-mi arză Că n-am etanșat și balconul Și-ngheață butoiul cu varză. Nămeții-s cît
DECEMBRIE (?n epoca de aur) by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84342_a_85667]
-
s-ar putea să dețineți cheia viitorului. — Și ce vrei să faci pentru asta, Eleanor Roosevelt? — Trebuie să formați un partid politic. Trebuie făcut un program! — O, nu! se apără suspinând tânărul. Toată discuția asta de bărbați face să-mi vâjâie capul. — S-ar putea să fim în stare să salvăm lumea, mugi Ignatius cu voce de orator. Pe cinstea mea, cum de nu m-am gândit la asta până acum? — Genul acesta de conversație mă deprimă mai mult decât îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se ocupă de rest. Se rostogoli pe pantă ca un bolovan, printre frunze și ferigi, lovindu-se de pietrișul de pe fundul ravenei. Se lovi cu un urlet de durere. Sângele țâșnea dintr-o tăietură de pe dosul mâinii sale. Capul Îi vâjâia datorită opririi bruște pe pietriș. Dar cea mai rea era durerea care-i exploda În burtă. La un an distanță, și Angust Robertson, Monstrul Mastrick, tot Îi făcea rău. Malurile Înalte ale căii ferate adăposteau de vânt fundul ravenei. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzu doi indivizi uriași, cu armele îndreptate spre el. Încercă să scoată pistolul, dar un pumn uriaș, ca o măciucă de oțel, îl lovi înainte să ajungă la el. *** Când își reveni, era încătușat de un scaun. Simțea că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de temperatură, cum este aceasta, sunt foarte dăunătoare pentru oamenii în vârstă. Duceți-vă la Mountain Lake. Faceți o escapadă, luați-vă o zi de repaos. Duceți-vă, nu mai stați! Când reveni lângă Anrella, ei deja părăseau veranda. Trecură vâjâind, două minute mai târziu, în două automobile hodorogite. Anrella se încruntă la Craig. - Din punct de vedere psihologic povestea a fost total greșită, spuse ea. Bătrânii șobolani ai deșertului nu acceptă de obicei sfaturile unor tineri. - Ei nu sunt șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
niște tranșee adânci, săpate ad-hoc În grădina din dosul spitalului. După câteva minute de larma pe săli, semn că personalul, răniții autotransportabili fugeau Încolo, s-a lăsat o liniște care putea să nu prevestească a bine. Într-adevăr, avioane sovietice vâjâiau pe deasupra clădirii spitalului nostru, semănând bombe În jur. Exploziile parcă ne veneau În cap, geamurile sălii de operații zdrăngăneau gata gata să se spargă. Apoi, Încă una de calibru mai mare căzu peste drum, pe casa În stil neobrancovenesc a
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de Îndată ce tata mi-a dat drumul după explicații. Mă chemase de la joacă și mă amenințase că am s-o pățesc, dacă nu stau nemișcat lîngă aparatul de radio cu ochișor verde și cu acumulator negru. Ceva foșnea dinăuntru puternic, sîsÎia, vîjÎia. Am aflat atunci că Gagarin se suise În cosmos, am priceput repede cam ce poate fi cosmosul, și că ne vorbea nouă de acolo În limba rusă, o limbă pe care am s-o Învăț și eu cîndva ca să mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe canapea și nu voia să gândească mai departe, dar, de vreme ce și-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
textul de Latină, M-apuc să scot cuvinte; din ochi îmi sar scântei, Îmi fuge gîndu-aiurea și nu fără pricină, Căci se ivesc în față-mi frumoșii ochi ai ei! Și mai încearcă, dacă mai poți, să scoți cuvinte... Îmi vâjâie tot capul... ."Humano capitis!" 1 Mă concentrez... degeaba... stăpân nu-s pe-a mea minte. Îmi trec mâna pe frunte și mă cufund în vis! Și sânt acum în clasă... Explică la "Algebră"... Pe marea tablă neagră, văd semne chinezești
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului.... - Deci un fel de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă el, pufnind din nou În râs. „Există o Mașă-tu?“, exclamă femeia. „Păi, jubilă Extraterestrul, tu ești Mașa-tu, iar eu sunt Mașă-eu și viceversa...“ „Îmi vâjâie capul de atâta harababură. Am să Înnebunesc de tot. Oriunde Îmi Întorc privirea dau de aceste Mașe... Nu cumva mi-ați făcut felul?“, se Îngrijoră gazda. „Ne-am unit În interiorul acestei arătări“, zise Extraterestrul, arătând spre capră. Acum suntem legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcute de o altă mână. Apoi, de unde ar fi avut atâția bani Bikinski ca să-și Împodobească „scândurelele” În aur și argint? Icoanele ce se aflau În preajma lui aveau amprenta unor alte vremuri. Medicul se sculă În capul oaselor. Tâmplele Îi vâjâiau, camera continua să se Învârtească. Însă ritmul „tangajului” era acuma destul de lent. Noimann se gândea chiar să pună picioarele În podea, Încercând să se deplaseze până la masă, unde se aflau resturile unei cine Încropite În grabă. Acolo se afla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii și calvarul reîncepea, luând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
consolidat după ultimele inundații, era un cer dușmănos, totul în jurul meu era dușmănos, vrăbiile și ciulinii încercau să-mi zgârie ochii, nu mă iubea nimeni, mă aflam într-un cerc de ostilitate dezlănțuită, acolo, în locul acela pustiu, și vântul îmi vâjâia pe la urechi, mă și durea o ureche, cea stângă, aveam nevoie de cineva, neapărată nevoie, ca să scap, să ies din cerc, aveam nevoie de cineva care să mă iubească măcar până trece primejdia, când am dat cu ochii de bolovanul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt, Și-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi de aur, expuși în vitrină... * Furtună Prin codrii Bacăului Vâjâie vântul Și-ntunecă lumea Un cer ca pământul- Și codru pe codru Se umple de clocot, Iar toamna în hohot Le cântă prohodul... Și parcă mă cheamă, De crengi atârnând, Avesalomi gemând Cu plete-ncîlcite... De spaimă mă prind Priviri rătăcite
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut" o minciună, i se face gol în stomac, îi vâjâie capul, se întoarce și se îndreaptă spre apartamentul lor cu senzația că se află pe un vapor naufragiat. Aide face plajă în curtea lor din centrul orașului. E mijlocul lui octombrie și ea mai face încă plajă. În curând vor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este fără întoarcere, cerul e înalt și pustiu, își simte pieptul strâns într-un cerc de foc, îi vâjâie capul, băiatul cel mare a plecat din țară fără să se uite înapoi, i-a spus din pragul ușii: "Mă duc, mamă, unde văd cu ochii, nu are de ce să-mi pară rău", se vede înotând prin noroaiele Bărăganului, trăgând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai avea resurse prea mari să continue drumul, dar nu vroia s-o arate. Am întrebat-o dacă era obosită și fără voia mea întrebarea suna ca un reproș, deși n-am avut această intenție. Mi-a răspuns că îi vâjâia capul și avea o durere în genunchi, dar să nu-mi fac griji, mi-a zis, va merge mai departe. Vorbea cu o liniște care putea fi și resemnare, dar și rezultatul unei mari încordări. Am ezitat atunci o clipă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-mi arate că pustiul nu e desăvîrșit". Și întinzi mâinile după ce te-ai rugat și, tremurând, pipăi zidul din jurul tău o dată, de două ori, de zece ori, de o sută de ori, și a suta oară simți că-ți vâjâie capul, ți se face frică și ești gata să-ți pierzi mințile. Atunci nu mai ai încredere în Dumnezeu, înțelegi că ești singur în grota ta cu cobra. Tu și cobra, atât, amândoi față în față, fără martori și fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și mai și, dar după cine nu și le-a pierdut? A fost un armăsar, doar pentru asta l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]