KorAP: Find »[drukola/base=vâlvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...61 >

1,519 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

și îi arăta cum să procedeze data viitoare. Mai auzise de metoda aceasta, se folosea la învățarea copiilor să înoate: se aruncă copilul în apă și, dacă știe să înoate, foarte bine, dacă nu, facem altul! Se jucară astfel cu vâlva de mai multe ori. De fiecare dată reușeau s-o atragă câteva sute de metri mai sus în munte. Cristian se descurca din ce în ce mai bine, reușea acum să se concentreze și nu îi mai permitea bestiei să se insinueze în mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
moment dat, se va prinde că o păcălim? Dacă nu va mai dori să vină după noi? Atunci ce vom face? No, asta nu se va întâmpla, îl liniști Calistrat, e prea dornică să ne prindă. Să știi că pe vâlva noastră n-o prea dă deșteptăciunea afară din casă. Ia, spune, întrebă moșul oprindu-se în loc, ai văzut vreodată o găină despărțită de un gard de plasă de grămada de grăunțe? Se va izbi în gard până ce se va umple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mă rog ai fost săptămânile trecute? No, de acum am cam terminat pentru noaptea asta, spuse Calistrat, evitând întrebarea, nu mai avem ce face aici. Putem să ne ducem la casele noastre. Cocoșii au cântat pentru a treia oară și vâlva se va duce la culcare flămândă. Care cocoși? se miră inspectorul. Eu nu am auzit nici un cocoș. E numai un fel de a spune, măi, băiete! Puterea bestiei e legată într-un fel de întuneric, de întunericul nopții în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
stă să se crape de ziuă, este ora patru de dimineață. Cristian privi în sus, luna apusese dar stelele licăreau intens pe cer. Fiind între munți, încă nu se vedea nici o geană de lumină dinspre răsărit. Tot întrecându-se cu vâlva, pierduse noțiunea timpului. De unde știi ce oră este? întrebă el. Aș putea să-ți spun cât este ora numai uitându-mă la stelele de pe cer, dar de data asta n-am făcut-o, îi arătă bătrânul un ceas de buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
trece mai departe. Tata mi-a arătat prăbușirea, spunându-mi că, dincolo de bolovanii îngrămădiți până în tavan, se află închis ucigașul lui Fritz. Nu era mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că nu-i vorba de așa ceva. Am ieșit apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el despre bestie și despre datoria paznicilor. Vezi toiagul acesta? Este singurul lucru de care se teme vâlva. Eu îl am de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în cea a următorului, din tată-n fiu. Așa stau lucrurile numai că eu nu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spun asta, nu-i așa? Domnița zice că tu ești următorul păzitor, dar domnițele le au pe ale lor și noi pe ale noastre. Nu-mi ești tu prea simpatic, dar nici nu vreau să te dau legat în ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian ridică din umeri. În noaptea ce trecuse se convinsese de puterea toiagului. Nu înțelegea ce mai vrea Calistrat, cum atinsese toiagul, acesta îl protejase și pe el, fără nici o problemă. Nu merge așa, băiete! îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fim bucuroși dacă vom reuși iarăși s-o ținem departe de oraș! Dar nici n-a încercat cineva, nu-i așa? No, uită-te la el! rosti Calistrat zâmbind. Nici măcar nu poate viețui cu toiagul și deja vrea să ucidă vâlva! Sunt de acord cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea toată noaptea, nu cred că este o soluție. Cum facem s-o închidem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu cred că este o soluție. Cum facem s-o închidem măcar în mina părăsită? Păi, ăsta-i rostul paznicilor, spuse Calistrat luând toiagul și cântărindu-l gânditor în mâini. Numai eu știu cât de greu a fost să țin vâlva în frâu. E foarte adevărat, numai tu știi. Ce vrei să spui? Știi foarte bine la ce mă refer, peste treizeci de oameni au dispărut până acum din Baia de Sus. Eu eram sigur că avem de a face cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
au dispărut până acum din Baia de Sus. Eu eram sigur că avem de a face cu un criminal în serie, însă tu împreună cu Ileana v-ați dat toată silința să-mi băgați în cap că mă înșel și că vâlva este vinovată de asta. Poftim, m-ați convins, dar tu ce ai făcut până acum? Calistrat se duse până la ușă unde rezemă încet toiagul de perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
târziu, tata deja închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor să înveți fără ca vâlva să se repeadă peste tine, fără să stai cu frica că te poate încolți în orice clipă. Vezi tu, taică-meu a închis ochii și m-a lăsat pe mine în locul lui. Ei bine, de când am fost eu uns paznic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se repeadă peste tine, fără să stai cu frica că te poate încolți în orice clipă. Vezi tu, taică-meu a închis ochii și m-a lăsat pe mine în locul lui. Ei bine, de când am fost eu uns paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Din feri cire nimeni n-a mai slobozit-o. M-am temut când au venit comuniștii la putere. Mă înspăimânta gândul că lipsa lor de credință ne-ar putea pune în pericol dar ne-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
misiunea, pentru că el considera că are o misiune de îndeplinit, era dusă la bun sfârșit, intenționa să-și ia rămas bun de la localitatea de munte și să plece la el acasă. Nu mai voia să aibă de a face cu vâlvele, paznicii și domnițele, își dorea să uite de toate acestea și viața sa să reintre pe făgașul normal. Deși se mai înmuiase puțin și nu mai era atât de pornit împotriva explicațiilor Ilenei și ale lui Moș Calistrat, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
jur că până acum nu s-a mai pomenit un paznic care să nu știe ce are de făcut. Pe de altă parte, nu crezi că ne-ar putea da măcar un sfat? Parcă spuneai că, de când ești tu paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Băiete, nu vorbi așa! Crede-mă că fac tot ce-mi stă în putință! Deși vorbea cu obidă, moșul nu părea supărat, arăta ca un bătrânel pus în dificultate care încerca să se scuze că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mine? se scutură el imediat, privind în jur să vadă dacă nu mai era cineva prin preajmă. Am ajuns să vorbesc singur! Își promise să se controleze de acum înainte și își continuă gândurile. Deci, scopul general este să împiedice vâlva să mai ucidă. Acest lucru era clar și incontestabil. Ideal ar fi fost să scape de ea pentru totdeauna, dar Calistrat îi spusese că așa ceva nu se poate înfăptui, după toate celelalte, bestia mai era și nemuritoare. Mă rog, acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lor, mai devreme sau mai târziu, era în firea lucrurilor ca ceva să nu se învârtă rotund. Bestia avea tot timpul din lume, ei erau cei ce trebuiau să se grăbească. Unde mai pui că la fel de bine se putea ca vâlva să se plictisească de acest joc, să-i lase în plata Domnului cu amăgelile lor și să se ducă spre oraș. Nu, unica lor preocupare trebuia să fie aceea s-o bage din nou în bârlog și asta pentru vecie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda ieșirea bestiei din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese bătrânul plictisit, fără să-l privească. Putem să n-o facem, însă atunci bestia va pleca de una singură iar noi va trebui să umblăm bezmetici după ea ca s-o găsim. Atât, în rest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai repezise spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
locul unde stăteau cei doi. Inspectorul simți un fior rece de-a lungul spinării. Ceva nu era în regulă, se aștepta ca totul să se petreacă la fel și acum. Oare de ce nu se întâmpla acest lucru? Fără nici o îndoială vâlva știa că ei se află acolo dar nu voia să îi atace. Era capabilă să învețe? Ileana și Calistrat o descriseseră în așa fel încât îl făcuseră să o perceapă ca pe o forță oarbă, mânată numai de instinct. Acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
zâmbească, nevoind totuși să cadă din nou în eroare și să facă aprecieri pripite. Hai! strigă Calistrat. Nu mai e vreme de pierdut! îl îndemnă el pe inspector, văzând că acesta nu este atent la ce se întâmplă în jurul lor. Vâlva nu mai era în fața peșterii. Cu o viteză uluitoare dispă ruse de acolo, plecase la vânătoarea ei nocturnă. Cei doi se grăbeau să ajungă și ei la râpa ce înconjura teritoriul bestiei. Trecură dincolo și se opriră așteptând să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
oriunde și poate face orice. No, dacă gândesc prost, te rog să mă contrazici! N-am spus că gândești prost. Ai perfectă dreptate, trebuie să o găsim cât mai repede. Întrebarea era cum procedăm acum? Mie mi se pare că vâlva încearcă să ne păcălească, vrea să ne întindă o capcană și, ar fi bine să nu cădem în ea. Absolut de acord cu tine. De asta am și spus că trebuie să ne întoarcem în pădure ca s-o căutăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
timpul și să pornim la treabă! Eu voi cerceta în stânga, tu în dreapta. Împreună vom avea mai multe șanse, nu se poate să nu o dibuim. Nu ăsta era planul! îl opri Toma. Trebuie să ne creăm și noi un avantaj. Vâlva n-are de unde să știe că noi ne-am despărțit. Înțelegi ce vreau să spun? Îi întindem și noi o capcană, eu rămân aici, iar tu te ridici în aer. Va crede că sunt un individ singur, rătăcit noaptea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tânărul inspector era foarte bun însă deosebit de periculos, mai cu seamă atunci când el se îndepărta de Cristian Toma. Toiagul îl ajuta dar nu putea face minuni. Se temea ca nu cumva el să fie atent într-o direc ție iar vâlva să se ascundă în partea cealaltă. Nu putea să cerceteze peste tot deodată. Primejdia era mai mare în momentul în care începea să caute într-o nouă porțiune de pădure. Atunci, totul era o chestiune de noroc. Dacă pornea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
străbată cu privirea întunericul din față, pregătit să observe apariția bestiei. Nu vedea nimic, numai drumul părea o panglică ceva mai deschisă la culoare în bezna care îl înconjura. În rest, totul era o mare de întuneric. Deși știa că vâlva se poate mișca fără să scoată nici cel mai mic zgomot, stătea cu urechile ciulite, atent la orice sunet din preajmă. Își amintea că, de câte ori arătarea se afla în apropiere, o liniște nefirească se așternea peste pădure. Insectele și micile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze de locul unde se afla. Își șterse fruntea de apa care i se scurgea din păr și privi în sus. Gata, băiete! îl auzi el pe Calistrat chiar lângă el. Vâlva nu e nici aici, putem merge mai sus! Bătrânul venise pe nesimțite și sunetul vocii sale îl luase pe nepregătite. N-ar fi recunoscut în ruptul capului, dar se speriase puțin. Fără să spună nimic, porni la drum. Moșul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]