554 matches
-
aur, ca "ultim bastion" în fața invaziei haosului (cum foarte expresiv sugrează F. Cramer). 120 NOAPTEA A PATRA: Descrie misiunea lui Los în bătălia generalizată a contrariilor (legarea lui Urizen: limitarea Rațiunii; descătușarea Imaginației). 121 (IV, 26-30) Pămînt, Mare, Văzduh și Vîlvătaie: Este proclamarea drumului reînnoirii sufletelor pe care Tharmas o face în fața lui Los (Fiul): trecerea prin Elemente este echivalentă cu stadiile de evoluție prin cakre: Muladhara pămînt, Svadhisthana apă, Manipura foc, Anahata aer. Ultimul stadiu este de fapt trecerea în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi (to BE) spațiu (Enith-armon) ființă (on). Blake descrie aici moartea pe cruce a Mîntuitorului. Hristos stă în adîncimile ființiale ale creaturii. Blake va descrie apoi a doua venire a lui Iisus, după ce Duhul a mistuit păcatele oamenilor: Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului/ Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă" (Vala, IX, 272-273). Similar, Böhme arată că mînia se va mistui în focul duhului la sfîrșitul vremurilor, ca o nevoie de purificare, (căci nici cele mai interioare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
s-ar fi potrivit. E un mare mister să descoperi frumusețea unei profesii și să te instalezi În ea „din mers”, pe măsură ce i te dedici, ademenindu-te și transformându-te În așa fel Încât o simplă licărire să devină o vâlvătaie, o chemare profundă, În ultimă instanță, un sens al existenței tale. Nu tot ce e mare se anunță așa de la Început, ținta ți-o descoperi, câteodată, printr-un tainic mers către ea. Situația e și mai specială pentru că sunt dascăl
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
rezistență Îndârjită În 1877; Maiorul Șonțu este unul din eroii care s-au jertfit pentru independența țării; dorobanți = ostași români; salt = mișcare prin care omul se desprinde de la pământ; buhoasă = lățoasă; parapet = Întăritură În fața unui șanț; volbură de foc = aici, vâlvătaie de foc provocată de exploziile obuzelor; stindard = drapel. SERGENTUL de Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând În gândul lui: ,, Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pref. Marin Mincu, București, 1971; O daravelă de proces, București, 1941; Oameni degeaba, București, 1943; Lacrimi pe pâine, București, 1967; Nuntă cu bucluc. Oameni degeaba. O daravelă de proces, postfață Eugen Lovinescu, București, 1969; Soare cu dinți, București, 1974; Marea vâlvătaie, pref. Laurențiu Fulga, București, 1977. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Memorii, III, București, 1935, 101-108; G. Călinescu, „Nuntă cu bucluc”, ALA, 1936, 806; Ovidiu Papadima, „Nuntă cu bucluc”, G, 1936, 6; Pompiliu Constantinescu, „Nuntă cu bucluc”, VRA, 1936, 447; Octav Șuluțiu
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
11; Gabriel Dimisianu, „Nuntă cu bucluc”, RL, 1969, 23; Mihail Diaconescu, Romanele lui Ion Marin Iovescu, ARG, 1969, 6; Rusu, Utopica, 191-196; Mincu, Critice, II, 237-247; Valeriu Cristea, „Soare cu dinți”, RL, 1974, 44; Titel, Pasiunea, 29-34; S.I. Nicolaescu, „Marea vâlvătaie”, ARG, 1977, 2; Mihai Ungheanu, „Marea vâlvătaie”, LCF, 1977, 19; Poantă, Radiografii, I, 28-30; Firan, Profiluri, 421-423; Dicț. lit. rom., II, 634-635. N.Br.
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
1969, 23; Mihail Diaconescu, Romanele lui Ion Marin Iovescu, ARG, 1969, 6; Rusu, Utopica, 191-196; Mincu, Critice, II, 237-247; Valeriu Cristea, „Soare cu dinți”, RL, 1974, 44; Titel, Pasiunea, 29-34; S.I. Nicolaescu, „Marea vâlvătaie”, ARG, 1977, 2; Mihai Ungheanu, „Marea vâlvătaie”, LCF, 1977, 19; Poantă, Radiografii, I, 28-30; Firan, Profiluri, 421-423; Dicț. lit. rom., II, 634-635. N.Br.
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
intense trăiri, când ca un „joc de icoane și zvonuri rare”, ba, și mai mult, ca o „pasăre vie” care străbate „cerul veciei”, ca un mesager pentru viitor sau ca o „stea în bezne”, poartă spre libertate și nemărginire. Metafora „vâlvătăii” cu care își desemnează harul poetic sugerează caracterul paradoxal al stării de creație - ardere și luminare, agonie și extaz. Critica de întâmpinare a relevat caracterul elegiac, melancolic al acestei poezii izvorâte din durere, dintr-o tristețe organică, nedeterminată, sinceritatea și
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
să-și consulte mentorul, placheta Bust. Totuși, grupul de la „unu” îl va sprijini pe fostul său colaborator, inculpat, împreună cu Geo Bogza, pentru „atac la bunele moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni și vâlvătăi), din care un fragment apare, în 1935, în „Viața românească”. Până la sfârșitul războiului, în condițiile persecuțiilor rasiale, numele nu îi mai apare în presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio în împărăția jucăriilor (1943), iscălită cu pseudonimul Mihail Axente. După căderea dictaturii
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
28, 4): „În fiara ce va să vină se vor recapitula toate nedreptățile și toate vicleniile (recapitulatio universae iniquitatis et omnis doli), așa încât toată vlaga apostaziei, revărsându‑se și adunându‑se într‑însa, va fi zvârlită în cuptorul plin cu vâlvătăi” (29, 2). Interpretarea propusă de Irineu cifrei 666 se articulează în jurul a trei evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea Noe în momentul primului potop, provocat de apostazia îngerilor; cele 66 (60 + 6) de unități
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut care îi caracterizează întreaga operă. Discursul poetic devine mai frust, mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de un morun uriaș în care își identifică totemul, curge vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Zeus Olimpianul, așa cum făceau toți elenii, ci pe tetraktys, adică pe esența divinității 50. Acest delir bazat pe „numere perfecte” s-a extins și în explicarea celorlalte aspecte ale vieții și ale lumii 51. Este „scânteia matematică” ce a aprins vâlvătaia marii culturi euroatlantice, conferindu-i un optimism bizar care nu s-a mai stins niciodată și care nutrește și astăzi încrederea aproape orbească în virtuțile științei și tehnologiei bazate pe demonstrația matematică. Dar primul care a căzut victimă acestei mistici
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
picioare, că Tashtego, Queequeg și Daggoo săriră ca niște tigri și, înșirați în diagonală, își lansară simultan harpoanele; zburînd peste capul harponistului neamț, aceste trei harpoane din Nantucket se înfipseră în trupul balenei. Un nor orbitor de spumă și de vîlvătăi albe! Cele trei ambarcațiuni, zguduite de fuga furioasă a monstrului, izbiră cu atîta putere bordul ambarcațiunii nemțești, încît Derick și harponistul lui buimăcit fură azvîrliți în apă, iar chilele celor trei ambarcațiuni zburară razant deasupra lor. Ă Nu vă temeți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
argument în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste oceanul alb se lăsase o beznă adîncă. Dar, din timp în timp, era aprinsă de vîlvătăile aprige care se avîntau din coșurile pline de funingine, luminînd fiece parîmă a greementului, aidoma focurilor sacre ale grecilor din vechime. Corabia arzîndă înainta, parcă pusă pe o răzbunare cumplită. Așa vor fi lunecat și galerele încărcate cu smoală și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nerăbdătoare să sară pe fețele oamenilor. în fața gurii cuptoarelor, la celălalt capăt al uriașului paravan de lemn, se afla cabestanul. Acesta servea drept divan marinăresc; pe el se întindeau mateloții, cînd n-aveau altceva de făcut și se uitau la vîlvătăile roșii ale focului, pînă simțeau că ochii li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ceva trainic în lumea asta lunecătoare... Ce face acolo Prometeu - adică fierarul - cu ce se ocupă? Ă Pe semne că făurește cătărămi, domnule căpitan. Ă în regulă. Văd că lucrați în tovărășie. Dumnealui vine cu capitalul de mușchi. Dar ce vîlvătaie roșie a aprins acolo! Ă Da, domnule căpitan, pentru o piesă atît de gingașă, trebuie să încingă fierul pînă la alb. Ă Hm! Desigur. Socot că e cît se poate de grăitor faptul că bătrînul grec, Prometeu, care se zice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lentile a Oceanului. Cerul pare lustruit. Nici un nor nu-i întunecă întinderea; orizontul parcă plutește; iar această nuditate strălucitoare este la fel de insuportabilă ca splendoarea tronului ceresc. Sextantul lui Ahab era din fericire prevăzut cu sticle colorate, prin care putea privi vîlvătaia soarelui. Legănîndu-se în ritmul vasului unduit de ruliu, rămase cîteva clipe cu luneta la ochi, pentru a surprinde momentul cînd soarele va ajunge exact la meridianul său. în timp ce privea astfel, cu atenția încordată, partul stătea în genunchi pe punte, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chiar norul negru din care țîșnise fulgerul. Gura deschisă a lui Tashtego își dezvăluia dinții albi, de rechin, care aveau o strălucire stranie, ca și cum ar fi fost atinși și ei de flăcările acelea. Iar tatuajele lui Queequeg, luminate de aceleași vîlvătăi supranaturale, ardeau pe trupul lui ca niște flăcări albăstrui, din focul Satanei. întreaga priveliște se șterse odată cu lucoare palidă de pe catarge și din nou vasul Pequod și toți oamenii de pe punțile sale fură învăluiți în giulgiul negru al nopții. Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
realizării acestei mărețe misiuni. Dar există și piedici peste care scriitorul nu a putut trece. (Ă). Există În Bijuterii de familie un personaj central, Marinică, omul care aprinde În satele din câmpia Dunării focul răscoalei, agitatorul care stârnește Într-o vâlvătaie, spuza ce mocnea ascunsă În sufletele țăranilor. Dar Marinică, așa cum a fost construit de autor, nu este un erou ci o fantomă, plutind prin paginile cărții. (Ă). Ce anume a vrut să spună Petru Dumitriu cu acest personaj? Este greu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
locuințe și a altor clădiri prabușite - formează o ceață deasă în București, iar lumina se stinge în tot orașul, mărind întunericul nopții. În multe cartiere, pe cer apar cercuri uriașe de foc, de parcă s-a aprins atmosfera și arde în vâlvătăi. Sunt incendiile provocate de ruperea multor conducte de gaz metan. În blocuri cad plafoane, tablourile și oglinzile de pe pereți, iar piesele de mobilier se mișcă prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
a faptelor de limbă, de preferință alternanțe consonantice și vocalice (adeseori simple greșeli de tipar, punându-le pe seama scriitorului P. Dumitriu) și atrăgea atenția asupra așa-zise inconsecvențe sau «abateri» de la normele limbii literare. (Amintim doar faptul că scrierea cuvântului «vâlvătăi» și cu â și cu î, desigur dintr-o greșală de tipar, forma pentru autor un motiv de studiu aprofundat). Articole asemănătoare, scrise de pe același punct de vedere greșit al celor care «nu vedeau pădurea din cauza copacilor» apăreau și în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
parte, prin chiar comportamentul public al foarte multora dintre români, politicieni și cetățeni deopotrivă, se merge Împotriva acestei idei de coagulare. E o contradicție din care nu știu cum vom ieși. Vladimir Tismăneanu: Am scris Reinventarea politicului În focul tranziției, În plină vâlvătaie, febră postrevoluționară. Mă gândeam atunci ce se va Întâmpla cu diversele forme noi care se născuseră În timpul revoluției din 1989: mesele rotunde, forumurile civice, Însuși conceptul de civism care era regândit În momentul respectiv. În cartea mea nu mă refer
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care vorbea zâmbind, fără să se sinchisească de durere. Șah mergând prin mulțime, pe un bulevard londonez, venea la întâlnirea noastră, nu mă vedea încă și-l pândeam în acea solitudine. Tu, în fața unei ferestre întunecate pe care o lumina vâlvătaia incendiilor de pe străzile vecine. Tu, cu ochii închiși, lungită alături de mine într-o noapte de la sfârșitul luptelor, povestindu-mi o zi de iarnă, pădurea amuțită sub nămeți, o casă pe care o descopereai după ce traversai un lac înghețat. Tu... Mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
jurnalul unui „intelectual al Bisericii”, ci și o veritabilă ars poetica, care propune incendierea cuvântului, distrugerea obișnuințelor lingvistice și de gândire, pentru a elibera cuvântul-intelect din vremelnicie, transformându-l în foc pur, adică în veșnicie, prin arderea și comuniunea în „vâlvătaia sălbatică și slobodă a Adevărului”. Calendarul incendiat, prin stilul său luxuriant, prin amestecul de parodie intelectuală, poezie, ezoterism ortodox și ostentație barocă, este una dintre cele mai originale și excentrice scrieri din literatura „de sertar” a ultimelor decenii. SCRIERI: Fragmente
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]