2,023 matches
-
-l director să repete odată cu toate lebedele mici. I se părea ireal, un vis extraordinar ce se întâmplă zi de zi, deși avea piciorele pline de bășici și răni de la poantele satinate cu vârful tare din lemn, deși era mereu vânătă în coate de la dese căzături, în rest nu simțea oboseală deși uneori repetau până la ora 24 și dimineață reîncepea muncă istovitoare la croitorie , se mutase cu Mărioara femeia de serviciu a teatrului și plătea și ea la chirie și la
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
sutienul, femeia a avut un ușor gest de împotrivire, după câteva cuvinte de încurajare, s-a lăsat abandonată în mâinile mele. Am desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
sat, iar Gavrea alerga cu limba scoasă să găsească un stăpân; odată, de Anul Nou, Gavrea s-a luat la harță cu stăpânul, pentru simbrie; de la harță au ajuns la bătaie; băiatul s-a ales cu un ochi umflat și vânăt; a fugit cu gândul să ajungă în satul lui, la părinți; pe drum s-a întâlnit cu șătrarii lui Ilarion», a fost primit / salvat în șatră; «vreo două săptămâni Gavrea a stat în șatră; și-a pus haine zdrențuite, iar
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
dezmeticească și să ne întrebăm,ce mai face prințesa Primăvara? O fi ajuns acasă la scumpul ei tătic? Sigur că a ajuns, pentru că Nor Alb și grupul său de flăcăi, nourașii albi, scăpați din crâncena bătălie cu luptătorii lui Nor Vânăt, au purtat trăsurica prințesei prin cer cu multă grijă. Mai ales că în preajmă zbura și căpitanul cu cei douăzeci-treizeci de soldați din gardă, scăpați și ei din bătălie ca prin minune. Când i-a văzut, lui Soare-Împărat îi venea
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
Poezie > Credinta > DE PAȘTE Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1563 din 12 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ajun de Paște, în trecutu-ți de privesc vedenia durerii o zăresc. Subțire pânză vineție drapată peste părul nins și vânătă durere-n suflet: pe cruce-atârnă trupu-ntins. Știa că va fi mama Celui Ce pentru toți va suferi. Așa I s-a prezis din Ceruri Că fiul Ei, fiu al durerii, din trup firav de om s-a zămisli. Ea s-
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
motan pentru că ea a acceptat să ucidă, să jupoie, să vândă la contrabandă animalele din pădure. Prim și mama pot întreține un mini-spital acasă pentru că ea sare gardul de sârmă ghimpată și culege plantele medicinale necesare și face troc cu vânătul pentru cărbuni, fâse, dezinfectant etc. K calcă legea districtului 12 și își calcă în picioare sensibilitatea, milă față de animalele vânate, K alege să intre în arenă pentru ca Prim, inocentă, să mai existe pe acest pământ. Dacă Prim nu mai e
JOCURILE FOAMEI (4) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369651_a_370980]
-
-te în mine precum zorii, Coboară-n mine muritor și zeu. Alintă-mă cu un cuvânt-năframă, „Copilul nostru din coperți născut!” Iubirea ta mi-alină orice rană, Poet iubit - icoană în Absolut! STENAHORIA Mi-e a toamnă din oase azi. vânăt cer găurind ochi si poezia care nu mai vine spulberă gânduri, speranțe, jucându-se cu fiorii mei. E toamnă, pășesc furișat prin frunzele-adormite a moarte și înălțare, să nu trezesc rugina din plictis. Mi-e a toamnă în suflet azi
TOAMNA DIN SUFLET (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370125_a_371454]
-
nu-i sărută. Vrednic în sparta lui ogivă Ca să primească trei sodoame, Burgul e putred deopotrivă De bogăție și de foame. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 17, din 25 aprilie 1942 ROȘIORII DE VEDE E-o viață, mai vânătă, mai stinsă În burgul vechi de care îmi legai Adolescența mea trudită și învinsă - Năvod de stele, vis și putregai. Îmi pare toamna mai fără conture Cu miros de rășini și de inert Decât altdată barca ei ușure Ce reteza
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
durerea Învață să iubești Învață să iubești din această zi Crește cu primăvara în mâini. (4 aprilie 1981) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ GLAS DE INIMĂ ȘI KOSOVA 1. Pun bandana pe cap Merg desculță Ca un fluture zbor Căldura mea ești Tu ai ochiul vânăt Și buza crăpată Chiar dacă te sărut rana nu se înmoaie Ochiul fața buza nu ți se-nmoaie Când merg desculță Cu bandana pe cap Suntem roșii Fragede Cu buze uscate Suntem 2. În stâncă țes și despletesc codița Merg pe
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
ungea și ne trăgea cu leacurile ei, vinecându-ne și de gâlci, și de tuse măgărească, și de pecingine, și de pojar sau de dureri de șale. Mă uitam la ea abia respirând de sfială, Nicu gemea pe pat cu spatele vânăt, mama stătea în picioare lângă ei, în mâini cu o cană cu apă și un prosop, baba Vasilichia își plimba mâinile rotunde și pufoase, cu pete maronii, peste vânătăile tari, rostind, cu ochii închiși, cuvinte doar de ea știute, nu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
Sunt trist și devastat și frânt Cum n-am fost de-un mileniu, Nu doar că plouă pe pământ Și ceru-i de seleniu... Sunt trist, zdrobit, golit, poros Cum n-am fost de lungi ere, Nu doar că plouă vânăt, gros, Și cerul ca de fier e... Sunt trist, distrus, rebel, lasciv Cum n-am fost vremi ce nu dor, Nu doar că plouă maladiv Și ceru-i ca de fludor.... Sunt trist, confuz, labil, fatal Cum n-am fost
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
maree de bere, țuici, șprițuri, mici, cârnați și fleici la grătar, manele, mame disperate că le dispăruseră pruncii în mulțime, tați cu burțile peste bermude, râgâind sonor, extrem de mândri și fericiți, scandaluri și înjurături, pumni, bastoane de la poliție, răgete, ochi vineți, un tzunami (hai, că se poartă!) de pungi și resturi, câini și cerșetori cu stocul făcut pentru câteva zile, în fine, totul așa cu cere datina moștenită și respectată cu strictețe din moși strămoși. Domnul Țonel Czep, fost miner, acum
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
specificitate aparte în zona Țării Oltului, cum se mai numea ținutul dintre Olt și Munții Făgărașului și din care făcea parte și satul său: „Elementele caracteristice în portul femeilor sunt: vânătoarea albă sau păstura cu flori roșii pentru cap, șurțele vinete din două-trei foi cu ochi, iar în spate cătrințele roșii, iile cu pumnașii întorși, apoi chieptarul cu flori mari, tot roșii și cu ciucurei; buboul negru, care era purtat în trecut atât de bărbați cât și de femei. La bărbați
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
câtorva, prin frigiderele majorității, pe sub castanii și teii cu benere, prin salcâmii cu ciori. E dusă pe apa sâmbetei orice nădejde! Căldură, mare căldură, prăpădul focului, vara! Din apă rămâne pe buze numai sarea. Oamenii simt în gură un drob vânăt, oriunde adulmecă prevăd o ocnă. E numai sare, pe frunte, la subsuori, la stinghia picioarelor, pe tot trupul care se-ngroapă într-o platoșă vâscoasă de sare. Unde-s cișmelele de-altădată, de ce le-a venit și lor vremea, ca
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi în fața stâncii, tânguindu-se și plângând când, din grotă, se apropiau, tăind cu țipetele cerul, femelele cu puii... Amurgul infuza văzduhul cu un văl subțire, vânăt și sângeriu, când, încă așezați în cerc, în genunchi în fața stâncii, ca la o rugăciune a morții și foamei, sfârtecau cu poftă cane crudă și, încă fascinați, îmbrățișau cu privirile fiara și masculul fixate în piatră... Un pubert, rătăcitor și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
teribilis visu facies”. Pe loc devin ceea ce sunt. Așa spune legenda, dar nimeni nu m-a văzut coborând pe țărm. Înseamnă că aici m-am născut. Cad în genunchi și mulțumesc, dar cui? Iubita nu mai este nicăieri. Norii pluteau vineți ca niște morți. Un ochi de cer albastru se deschidea la orizont. „Acolo”, am spus, ecoul a revenit , „acolo nu e nimic”. Dar despre acel acolo misterios voi reveni cu o altă ocazie. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Mozaicul / Boris Mehr
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]
-
Însetat de liniște, poetul caută alinarea în iubire. E singurul său refugiu într-un anotimp care îi stârnește temeri și tristețe. E unicul adăpost în care se risipesc neliniștile, care are puterea de a-i șterge lacrimile suferinței: „În seara vânătă de toamnă -/ Sărută-mi ochii umezi, doamnă/ Căci vin spre mine, fără nume -/ Gândiri despre sfârșit de lume.// Și simt în piept tot plumbul lumii/ Și aud tăcerea grea a humii./ Aud cum plâng copaci în toamnă -/ Sărută-mă pe
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
are cititori“. Acest “joc” al destinului l-a cuprins și pe Nicolae Costea Teleajen în momentul când “degetul “ lui Dumnezeu, pus pe frunte, la fericit de a fi Poet, în ziua de 27 noiembrie 1938, în comuna Homorciu, satul Malul Vânăt, județul Prahova, când a cunoscut lumina zilei cu toate metaforele ei.Nu știu dacă mai târziu , prin 1953, când a scris, la vârsta fragedă a prunciei prima poezie despre nostalgia frunzelor căzătoare, a exclamat ca poetul Arthur Enășescu, sau poate
NICOLAE COSTEA TELEAJEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358288_a_359617]
-
alb și pregătită în vasul de lut denumit “tsoukala”, garnisită cu roșii și chimion, cu o bucată de pâine caldă, cu susan și anason, alături, sau un desert absolut magnific, pregătit din fructe, semințe și chiar legume (îndeosebi roșii și vinete), așezate într-un sirop gros, foarte dulce, pe care l-am văzut în borcane care arătau de-a dreptul fantastic, de-ți venea să le iei pe toate acasă. Tentante oferte, însă dureros de bogate în calorii, așa că, tot o
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
mai puțin. Am avut un prieten care m-a pus întotdeauna în valoare. Asta era profesia lui. Să pună în lumină, luminile. A murit în miezul vieții. Am ajuns la Biserică. Am mers la el, și l-am sărutat pe vânăta tâmplă dreaptă. Murise de congestie cerebrală. Credeam că sunt puternic. Mă înșelam. Am simțit-o atât de puternică pe soția lui, atunci când ne-am strâns mâinile. Nu am mers la cimitir. În aglomeratia de vehicule de afară, m-am mai
PUNGĂ DE PUFULEŢI, CU PĂTRUNJEL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358586_a_359915]
-
în umbră. Topologic bbonlavii lumii îi putem măsura doar cuantic urmărind diagrama apei conexiunea nonliniară ce vine de la iubită Ai grijă Nu -ți încărca sufletul cu un păcat pe care nu l meriți mi - ai zis. Or fi norii negri vineți și mulți dar măcar o rază de soare îi poate străbate înainte de apus. Dansul este esența mișcării din care a generat prin simpatie Iubirea Durează o veșnicie să înveți a dansa după bătăile Inimii Pasul Istoria dansul a început O dată cu
DANDANE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359003_a_360332]
-
pe Mărțișor! În această situație confuză, când nimeni nu mai gândea ce trebuie făcut, Primăvara execută ordinele lui Norocel, ca un automat. Se aruncă peste trupul neînsuflețit al lui Mărțișor și, agitată, începu să-i sărute în neștire buzele-i vinete. Uite-așa, numai Norocel reuși să-i scoată din încurcătură. Deși, nici el nu mai credea că se mai poate rezolva ceva. Zisese și el, așa...în disperare de cauză. Și, ca prin minune, focul din grădină se stinse. La
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
tot ce-i va spune Trifu. Va fi supusă bărbatului său!... Era lămurită că nu-i țigan. Chiar dacă își lăsase plete și barbă, nu avea trăsături țigănești cum erau ale lui Gheorghe și Mihai. Buzele și gingiile nu-i erau vinete iar pielea pe corp îi era albă. Nu știa să vorbească bine țigănește, și, în românește, amândoi vorbeau ca între colegii de liceu. Într-o zi, Trifu i-a povestit niște pățanii tinerești, de parcă se întâmplaseră la liceul ei. Țiganii
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
fost pedepsiți să facă opt ani de muncă silnică. Duși cu escortă, au ajuns în ocnele de sare, de pe urma cărora căpătase un mare beteșug. De câteva ori pe an îi curgeau șiroaie de sânge din pulpele permanent tumefiate, cu pielea vânătă și jupuită împovărându-l cu o neputință definitivă. - Nașă Cătălină, te rog nu mă alinta cu dumneata ca pe un străin. Zi-mi ca întotdeauna când mă strigai, Costică! Nu voi uita niciodată că, de câte ori intram în bătătura matale, mă
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
tainică și locuri pe măsură, ele au trăsăturile realului care îl înconjoară și pe care îl străbate. Nu se întâmplă să avem feerice nopți. Ele există în realitate, Eminescu le transferă doar din epoca sa în Artă: „Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;/ Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,/ Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc?/ Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noptea). Eminescu ajunge mai aproape de sine
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]