667 matches
-
fost în stare să facă și norocul lui a fost vara noastră, prințesa Spadina von Grossbodenn und Werlanghernschritt, o fată de toată isprava care a muncit din răsputeri și a reușit să reîmprospăteze stirpea lui moleșită folosindu-se de grenadirii vânjoși, din garda palatului? - Da, soro! Și să vezi la ce l-a dus minte aia a lui viciată de șnaps! I-a făcut cadou arhiepiscopului nostru, cel care slujește în catedrala noastră imperială, un paj. Dragă, unul tânăr și frumos
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
ca apa Doamnei. Mama Paraschiva, auzind deșteptătorul, sunetul nesuferit al ceasului, văzând că Nicu nu-i chip să se trezească, merse încet să nu-l deștepte brusc și, cu blândețe, îl mișcă ușor. Nicu deschise ochii, apucă cu brațul lui vânjos mâna mamei și, plin de bunătate, puțin melancolic, îi zise: - Mamă, stai jos pe marginea patului și ascultă-mă cu atenție, nu vreau să te supăr, simt că trebuie să mă destăinui, să-mi descarc sufletul. Sunt îndrăgostit, mamă, simt
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
om al satului românesc care a meditat profund asupra fiindului său teluric și și-a aventurat sufletul în lumea timpului îndepărtat al fantasticului, în care eroii satului, voinicul sau viteazul vor fi fost cei care au devenit, în basme, flăcăii vânjoși reprezentați prin Feții-Frumoși, apărători ai așezărilor lor tradiționale, locuite cu oameni buni, având nobila misiune de eliberatori ai celor prinși în jugul asupritor, în basme al zmeilor, care le răpeau, pentru poftele lor, fetele din vatră, Ilenele Cosânzene. Acești flăcăi
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
Ați văzut cât de timizi sunt fluturii care au început să apară? Au aripi de fum tras dintr-o narghilea fermecata care exalta închipuirea și o colorează curcubeic. Ați simțit mirosul pământului trezindu-se la viață? I-ați pipăit trupul vânjos de uriaș care ne ține pe toți, dar atât de fragil când îl sfărâmam între degete și ne face să ne simțim noi stăpânii lui? Ați văzut de curând un copil care râde în somn ca si cum lumea întreagă a fost
DESPRE PǍSǍRI ŞI FLUTURI ŞI VIAŢA ÎNTRE DOUǍ FACTURI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372963_a_374292]
-
că sunt iar. Nebună s-alerg iarăși prin crânguri În ape de munte trupul să-mi scald, Să sting tinereștile ruguri Ce și astăzi în mine încă mai ard. Să mai caut iubirea prin iarbă, Să mai simt deasupra trupul vânjos, Ca și ieri să îi fiu astăzi tot dragă, Și mie să-mi pară dintre toți mai frumos. Despărțirea de-o fi ca să vină, Doamne, mă fă ploaie și vânt, Oriune va fi, găsind rădacină Să-l hrănesc și în
ŢI-AS CERE DOAMNE CLIPA DE IERI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371173_a_372502]
-
feline Se-aruncă frate că fiarele la mine. Săruturi pătimașe îmi fură că și hoții În carnea mea simt cum își bagă colții. Vă spun fartați că nu mi-s vanitos Cu cât mai multe vin cu-atât sunt mai vânjos! Cu două, trei rezist și buhul mi se duce Și coada-i tot mai mare vrând toate să m-apuce. Și una cate una cu coatele-și fac rând, Ai dat de dracu Ioane, cu-așa popor flamand ! Dar eu
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
hectare. La fel și cele destinate accelerări creșterii animalelor. Și micii industriași au dreptul la mană cerească Domnul Ghiță Popescu din Chitila se trage dintr-o familie de potcovari. Copilăria și-a petrecută pe lângă foale iar barosul asculta cuminte de vânjoasele sale brațe. În epoca comunistă tatăl lui, apoi și el, au profesat ca reparatori de utilaje în SMT-ul comunei. Noua eră l-a prins cu ceva parale, strânse prin abilitatea lui de a copia diferite piese pentru mașinile cunoscuților
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
o oră, întreruptă din când în când de studierea unor planșe. După ce Lary a cules informația necesară, a cerut să vadă utilajele aflate în hala lipită de birou. Lari a mers de la mașină la mașină, studiind cu atenție, uneori punând vânjos mâna pe ele. - Cam bătrâne aceste utilaje. Mai obțineți pe ele precizia necesară? - Văd că sunteți de meserie. Într-adevăr, trebuie dese ori să facem rabat la calitate. De asta nici nu curg comenzile. - Aveți totuși o mașină automată de
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
mele depășesc poruncile tale. Dacă îndrăznești să-mi treci pragul grotei, te blestem să putrezești pe veci lângă ascunzătoarea comorii! - Legați-o, băgați-o în peșteră și dați-i foc! porunci însoțitorilor trântind-o cu piciorul la pământ. Doi tineri vânjoși săriră de pe cai, o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
Publicat în: Ediția nr. 1207 din 21 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului - Vreau să zboooor! Vreau să zboooor! Glasul copilei se auzi, asemeni unui clopoțel, printre stâncile înverzite. Fetița simți, din plin, aerul cald, primăvaratic, furișându-se pe lângă urechi. Mâinile vânjoase ale tatălui o mai rotiră de câteva ori, după care o lăsară în jos, pe iarba încă fragedă și umedă. Acesta o privi cu ochii plini de dragoste, așa cum își privește un părinte odorul pe care nu l-a văzut
VISUL LUI TALESTRI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347854_a_349183]
-
pe atunci șaptezeci și șapte de ani era încă robust plin de putere, fata lui era plină de cute erau urmele luptei cu viața, ochii săi căprui, mari, expresivi, plini de acea lumină a oamenilor de treabă, brațele încă puternice, vânjoase cu palmele mari bătătorite de muncă, degetele groase cu care căra apă de la fântână sau înhamă încă calul care nu era chiar domol ci avea unele năravuri, apoi putea muncii ore în șir la grădina sau la parcela de la marginea
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
Calcifiat după mai multe e doar un pustiu! Tu ești o frumoasă dulce, eu doar un urât, Când arătoasă nu te vedeam, eram și slut, Nu mă așteptam să simt vreo împlinire, Vedeam, așteptam, eram tot o neîmplinire... Deși eram ‘vânjos’, puternic și cumva brav, Curajos, altoidnic și cucernic vreunui ‘brad, Eram cât e mică poveste, precum o scânteie, Căci tu ești marea poveste, ești marea cheie! Referință Bibliografică: Atras..cât un ocean! / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ATRAS..CÂT UN OCEAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347930_a_349259]
-
sfinții. În mine se aprinde tânăr dorul De-a-mi revedea, cândva, umili părinții Ce mă așteaptă într-o stea, cuminții, Să-și mai sărute-o dată scump odorul. Dar seara vine, iară moșul Ene Mă ține strâns în brațele-i vânjoase Și raze de speranță-mi prinde-n gene. Iar gânduri noi, curate, mângâioase Se zbenguiesc, plutind prin minte-alene Și se revarsă-n poezii duioase. 24 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: Soborul poeziei (sonet) / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SOBORUL POEZIEI (SONET) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347348_a_348677]
-
din negură, pe lângă flăcările focurilor, țâșnește un vultur cu aripile larg desfăcute. Planează de câteva ori pe deasupra turnurilor sub ochii holbați ai oștenilor, iar la atingerea pământului se transformă în făptură umană învăluită într-o pelerină roșie. Este un bărbat vânjos între două vârste, chipeș, cu fața sobră și doi ochi în care pâlpâie două văpăi. CONTELE DRACULA: (cu vocea puternică dar oarecum prietenoasă) Nu știam că am musafiri în noaptea asta!... Dacă ați sosit cu gânduri bune am să vă
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
la nația pe care o reprezinți și servește-o cu credință! Leapădă-te de boierimea ticăloasă și puneți un domnitor demn de neamul nostru.(îl amenință cu degetul) Este păcat să te ucid, căci țara are nevoie de brațul tău vânjos și de acești bravi oșteni care te înconjoară cu credință! (face un gest larg cu brațele) Nu te mai încrede în ticăloșia bogătașilor care sug sângele poporului. În curând se vor lepăda de tine și te vor vinde ca pe
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
jale) Boierule, mare pacoste s-a abătut asupra noastră.... BOIERUL: (în mândria sa nu observă ce are femeia în brațe) V-am dat destul de pomană! Nici copii n-ați fost în stare să faceți ca să-mi lăsați moștenire o slugă vânjoasă, dar nici de muncă nu mai sunteți buni! BABA: Boierule, n-am venit la cerșit. BOIERUL:(în batjocură) Ați venit să-mi înapoiați datoria!? Ha, ha, ha! Bătrânul arată la copilașul din brațele bătrânei. MOȘUL: Boierule, altu-i necazul. Ne-a
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire De brațele vânjoase ce pun în car Rodul crescut din marea iubire. Mi-e dor de cumpăna ce coboară din cer În ciutură apa rece și curată, De roțile încinse cu verghetele de fier Pe ulița satului de ploaie arată. De vorba țăranului
DOR, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346305_a_347634]
-
aproximativ 600 de persoane! Radu, dezamăgit de "revoluția blegită" a camarazilor Ponta&Antonescu a renunțat la uniforma tip Che Guevara. În schimb, cluburile din Mamaia sunt obligate să aibă, în iminentul sezon estival, care alegorice dotate cu antiaeriene și animatoare vânjoase! Nu e bine Radu mamii, Radule! Tocmai acum, după ce ai urmat tratamentul de înfrumusețare folosit la Hollywood și cu Bote dispărut în neant!?! Cristian, iepuraș de casă, altfel cunoscut lider de stânga, lansează Mișcarea Populară cu orientare de dreapta(!), înregistrată
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+12 !): LA BALAMUC, BIRJAR... (2)! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345491_a_346820]
-
deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
uimit Nu putea ca să creadă Din somnul lui adânc dormit Oștirea sa-și revadă Iar baba i-a încredințat Toți fiii și oștirea Din loc i-a binecuvântat Că și-au găsit menirea La luptă s-au pornit atunci Bărbați vânjoși, plăieșii... Și au luptat fără porunci Până și megieșii !... Izbânda lor din acel an Mare ospăț aduse Iar la final, Domnul Ștefan Îi chemă și le spuse: "- Sunt șapte munți în Țara Vrancei Voi, șapte frați sunteți... Norocul băbuței Vrâncioaia
ÎN MUNȚII VRANCEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376971_a_378300]
-
brusc și se apropie de vrăjitoare cu un sentiment ciudat. În fața sa, în locul acelei hidoșenii, apăru o frumusețe de fecioară cu sânii provocatori, păr bălai și ochii ca două văpăi. Răscolit de dorință, o cuprinse cu voluptate în brațele-i vânjoase și își lipi buzele de ale crăiesei apărute din senin. „Dar unde dispăru cotoroanța?” - se întreabă în sinea sa. „Este vis sau realitate?” Un fior de gheață îi străpunse inima. Deschise ochii și văzu o flacără ciudată ce ardea în
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
barca este ridicată sus, la bord, cu un sistem ingenios de frânghii. Voquin arată ca un câine ploat, de-abia se mai ține pe picioare. Mă observă și-mi face un semn amical cu degetul mare. - Mulțumesc, prietene! Câțiva brancardieri vânjoși îl așează forțat pe-o targă. Probabil că va fi dus la infirmerie și consultat de un medic. În apropierea mea îi zăresc pe Thomson și pe Ingrid. Thomson este degajat, chiar zâmbitor, doar Ingrid pare speriată. Le povestesc și
DRUMUL APELOR, 55 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376313_a_377642]
-
De dolari sau euro. Polițiști - milițieni Dan Norea / anunț: angajez / polițist pensionar / sa bată nucul George Petrone - Epitaf unui milițian / Inima-i, ce nu odată / I-a fost obștii de folos,/ A-ncetat de-acum să bată / Ca și brațul lui vânjos. Teme comune mai sunt multe - șomajul, conflictul între generații, șpaga și corupția... Dar prefer să închei cu o temă tratată la fel de bine de două persoane dragi mie, ambele trecute de 80 ani - optimismul în fața bătrâneții și a bolilor. Observați cât
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
să încolțească bobul și cu vânticele blânde zbicind pământul înaintea altei ploi... Iarna venise cu plapumă de nea, la timp, chiar înainte de gerul ăl mare. Ca niciodată, parcă! Iar, în primăvară, soarele măsurat se înfrățise cu ploile, ridicând verdele grâului vânjos, crescându-l repejor ca peria de țesală, împuternicit să facă din floare spic bogat... Și omul mângâie cu privirea greutatea spicelor. Pe măsură ce înainta cu secera, îl învăluia un miros de pâine proaspătă, tocmai scoasă din cuptor. Își zâmbi în sine
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]