689 matches
-
În trei categorii: a) cei care nu iubesc viața la țară; b) cei care au pierdut În agricultură; c) cei care sunt În imposibilitate de a lucra, bătrâni, bolnavi, văduve cu copii, copii fără părinți. Pământul lor intră pe mâini vânjoase spre binele Întregii națiuni. Ferma Bruder este cultivată astfel: porumb 85 ha, ovăz 15ha, trifoi 30ha. Restul pășune artificială 30 ha, iar conacul 5 ha. La această suprafață are un tractor, un plug cu trei brazde pentru tractor, 1 rotativ
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai întunecoase ale grotei sale construite din piatră și ciment, culcat pe burtă, se afla un exemplar minunat de urs brun-roșcat. Întins fiind, de la cap al coadă avea vreo doi metri lungime. Umerii vânjoși, gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se sprijinea pe labele din față suprapuse. În timpul scurtului dialog dintre mine și Silvia, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-ți vine mintea la cap, o pățești, spuse bunicul. Tata, furios, tremura tot și fornăia pe nas ca un mistreț. S-a repezit asupra celor doi să-i dea afară din curtea noastră. Dar unchiul meu dinspre mamă, tânăr și vânjos, l-a izbit la pământ. El se zvârcolea acolo năuc și neputincios. Astea sunt casele mele! striga bunicul. Tata s-a ridicat și s-a retras îngrozit în colțul curții. S-a apropiat de o grămadă de lemne și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
noblețea fricii lor, care la ei nu e retragere, ci expansiune, Început de ofensivă. Căci ei, spre deosebire de lași și umili, au convertit această frică În virtute, În principiu de mândrie și de cuceriri. Nu este moleșită ca a noastră, ci vânjoasă și ispititoare, făcută din mii de spaime transfigurate În fapte” <endnote id="(310, pp. 73- 75)"/>. Probabil că, În acest caz, Cioran a fost influențat de Nietzsche, mai ales cel din eseul Vom Volke Israel (Despre poporul Israel). Filozoful german
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nostru Isus Cristos datorită minunilor săvârșite”. După ce sufletul Sfintei Marii s-a ridicat la ceruri, „cei doisprezece apostoli i-au așezat trupul cinstit și sfânt Într-un sicriu. [...] Dar iată că, pe când o ridicau ei, un iudeu pe nume Iefonias, vânjos la trup, se repezi asupra sicriului [ca să-l dărâme]. Atunci un Înger al Domnului Îi reteză amândouă brațele din umeri, cu o sabie de foc, lăsându-le să atârne În aer, pe lângă sicriu”. În fața acestei minuni, Iefonias strigă : „Sfântă Maria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din asistență se ridică o siluetă, urcă pe scenă și preia instrumentul părăsit, inte-grîndu-se în "orchestră". Și cînd ne așteptam mai puțin, din parc țîșnește un strigăt ascuțit și în mijlocul scenei sar doi tineri în cămăși albe, unul înalt și vînjos, celălalt mărunt și suplu ca o nevăstuică. Instrumentiștii se însuflețesc. Melodia capătă o cadență din ce în ce mai rapidă, în ritmul căreia cei doi încep să se miște cu o rapiditate excepțională. Nu ne este greu să remarcăm că mărunțelul este mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de griji, sensuri și idealuri. Și era bine... Furat de amintirile care îl asaltaseră, era pe punctul să depășească stația de coborâre. De această dată l-a ajutat să se dea jos din tramvai o fetișcană potrivit de înaltă, dar vânjoasă și parfumată, cu un chip asemănător cu al soției, așa cum era ea când a cunoscut-o ca adolescentă și s-a îndrăgostit de ea pentru totdeauna. Câți ani or fi trecut de atunci? Iar le-a pierdut șirul. Un scurt
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
câțiva ani însă, puterile i-au slăbit și folosește tot mai mult mijloacele de transport în comun. Un lucru îl nemulțumește pe Dumitru Dascălu atunci când urcă sau coboară din acestea: aproape de fiecare dată simte sub brațul său o mână tânără, vânjoasă care i se oferă pentru a-l ajuta să urce sau să coboare treptele înalte ale tramvaielor sau autobuzelor. Când i se întâmplă acest lucru, îl încearcă trăiri sufletești contradictorii: pe de o parte apreciază gestul binevoitor, uman, al persoanelor
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Îl mai văzusem și altădată pe Restoiu preumblându-se pe peronul din fața cazematei Casei Scânteii. Mișună de pe la un birou la altul, pentru că tot de aici, de prin birourile astea, Își conduce el trustul. Uite-l flancat de două gorile Înalte și vânjoase, că-i pun pe de-a-ntregul În valoare statura lui de un metru și jumătate. De data asta iată că am ocazia să văd cu ochii mei ce am auzit mai Întâi de la Ortansa și n-am crezut, iar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meu, având grijă totuși să nu se lase cu toată greutatea, În timp ce-mi plimbă palmele peste umeri și brațe Într-o mângâiere continuă Însoțită de uitătura ei avidă. - Oh, tăticuțule, nu ești bătrân deloc. Ești slab, da’ ești vânjos și mușchiulos. Uite ce mușchi ai, uite ce bărbat. Și n-ai burtă deloc, da, așa-mi plac mie bărbații, fără burtă și mușchiuloși așa ca tine. - D-aia nu mai gătești tu, ca să nu fac burtă, ai? - D-aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lucra pe același vapor. Goldie era un tip slab, cu nasul coroiat, cu pielea-ntinsă pe față și cu o pată roșie pe fiecare pomete. Alt prieten de-al lui Izzy era un fost parașutist pe nume Matty, un flăcău vînjos, chipeș, cu o față de dur, care nu purta nici una dintre urmele unui dependent de droguri. Mai erau două tîrfe de care se ocupa Bill. În general tîrfele nu sînt o combinație bună. Atrag garda și cele mai multe vorbesc. Dar Bill insista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Octavia LupuMorariu face parte din cei 27 premiați ai acestui concurs ținut în 11 iunie 1932...” * Făt-Frumos (Anul x 1935. Numărul 1-2, director Leca Morariu) Numărul e jubiliar și ca atare se prezintă excepțional de bine. De 10 ani de când vânjosul Făt-Frumos a domnului profesor Leca Morariu își avântă buzduganul și adulmecă zările basmelor, rolul lui în Bucovina este acela al revistei prin excelență critice și românești. De altfel, în editorialul „Zece ani” semnat cu Constantin I. Popescu”, dl. Director(!?) își
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
februarie 1911 și apoi, din nou, în 1912. În Patriotul, Bacalbașa, nominalizat în frontispiciu, în primii ani de apariție, ca redactor șef, a scris articolul-program al gazetei („Întot deauna în împrejurările periculoase, națiunile conștiente au încredințat cârma mâinilor celor mai vânjoase și minților celor mai puternice; la noi, tocmai studiu introductiv 11 dimpotrivă...10, precum și numeroase editoriale cu referire la proble mele politice ale zilei, dovedind o independență de gândire remarcabilă, fără a renunța (nici nu i-o cerea nimeni; conservatorii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lipsurile de care suferă constituie într-o alianță, mai degrabă, un factor negativ”. Nu în ultimul rând, în statele Micii Înțelegeri, România reprezenta numărul cel mai important de militari, Cehoslovacia se dovedea cel mai bine înarmat, iar Iugoslavia cel mai vânjos. Anexa lucrării a cuprins și o schiță cu dispunerea marilor unități (sediul comandamentelor de corp de armată și divizii, precum și aria de responsabilitate) ale celor trei state, la nivelul lunii aprilie 1934, care, în ceea ce privește România, se afla foarte aproape de realitate
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
sînt asemănătoare cu cele ale lui Gargantua. Rousseau a fost, probabil, inspirat de Rabelais în această privință. Montaigne considera că pentru o bună educație a copilului "nu-i de ajuns a-i întări sufletul; mai trebuie trupul călit ca să fie vînjos. Sufletul rămîne prea încordat, dacă nu are ajutor și prea mult se silește a sluji la două trebi"70. Așadar, robustețea și sănătatea corporală asigurau premisele succesului educației intelectuale. Comenius concepea educația fizică ca un proces de pregătire a copiilor
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
oamenii nechibzuiți, care-i pot rupe din cine știe ce motiv. - Și cum pot fi apărați de aceste necazuri? întreabă într-un glas copiii. Bunicul îi privește cu drag și le vorbeste cu blândețe:pădurea domolește vântul năprasnic, îmbrățișându-l cu ramurile vânjoase ale arborilor puternici, iar pădurarii, așa ca mine, le înfășoară tulpinile tinere, pe timpul iernii, în hăinuțe călduroase de paie, ca să-i ferească de frig și de dinții ascuțiți ai iepurașilor.Cât despre oameni, toți ar trbui să știe că e
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Inseminarea se va face artificial, îi va veni prin poștă flaconul și introducerea produsului evirator în cloaca ce-i va fi montată o face singur, fără să-l vadă nimeni. Toți vor vedea în el pe viteazul, "le vivace" Socol-Nique, vânjosul și elegantul "qui toute poule nique" și nimeni nu-l va strânge de "șurub" numai să face ouăle cerute, după va fi expertizat produsele recente din cotețul studențesc (apar ouă ciudate, bucăți de sticlă colorate ce pun în pericol sănătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
zugrăvește pe pereți portretul în dimensiuni naturale și își ridică singur bustul de marmură, deși poate a uitat să-și salute semenii cu un solemn: bonjour popor! Candidații de succes pentru poziții înalte par să fie mai degrabă niște bărbați vânjoși, cu simțul pragmatic al orientării, zestre bănească și gust pentru viață. Pentru ei, Antim Ivireanul (1650-1716) este un bun model de pictat pe pereți, nu însă și de urmat în faptă. Erau vremuri în care episcopii se lăudau cu lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cununie, monahismul e o alegere liberă, nu o impoziție conjuncturală. Fecunditatea vieții călugărești fiind pur spirituală, monahismul este deschis - în principiu - oricărei vârste. Nu casă de vacanță pentru inteligența (sau vigilența) critică, dar nici cooperativă agricolă de producție pentru brațe vânjoase, nu poligon de tragere pentru carieriștii ecleziastici, dar nici groapă comună pentru iubitorii de carte, adevărata mănăstire chinovială s-a ridicat în tradiția răsăriteană ca „templu al Duhului”. Aici, ucenicii lui Hristos depun mărturie despre slava Tatălui. Limpezirea minții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teme, cinegetice, dar și istorice, teologice, sociologice, metafizice - totul într-un symposion destins, în fine, narațiune ca pretext pentru parada lingvistică. Cuvintele, de o mare diversitate ca extracție și culoare, se dau în spectacol, autorul palpând un ambitus lexical enorm: vânjosul și dulcele grai maramureșan și bucovinean lângă hibrizi bizari făcuți din aluviuni slave, maghiare, nemțești, evreiești etc., neaoșisme coexistând cu vorbirea gazdelor, care nu sunt din partea locului (căci „noi vobiăm limbiele toatie, numai franțuzeinește spețial mă abțin”). Și limbajul naratorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
Utilizarea forței fizice în cadrul perimetrului pelerinajelor (Jandarmerie, Poliție, Poliție locală) arată deci legătura dintre putere și politică în pelerinaje. Iar în cazul specific al pelerinajelor din România, celebra și atât de subtila „simfonie bizantină” a raportului Biserică-Stat trece prin brațul vânjos al jandarmilor care păstrează ordinea. Nu este o glumă sau o ironie afirmația anterioară. Dintotdeauna forța fizică a fost brațul secular al legii, o introducere fără mediator în inima sacrului, având drept coordonate de bază Forța și Permanența (De Heusch
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
exprimă, mai bucuros În intimitate, cultul lor secret, nebănuit și nemăr turisit, pentru Întreg complexul nostru masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg să li se supună ca niciodată [...]. „Tăticule!“ este țipătul lor Înăbușit sub brațele vânjoase și cu nasul lor turtit prin părul aspru de pe pieptul gol și gâfâind al bărbatului iubit. „Mamă!“, le răspunde geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului fulgerat de glonț pe câmpul de bătaie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
decisivă Dacă s-ar fi întors fiecare câte puțin în timp ar fi observat că ceva se stinsese în ei dar se aprinse o altă flacără pe vecie. Cu șase luni înainte de a-și sărbători majoratul, Nicole născuse un băiețel vânjos cu ochii mari și o guriță mică, un năsturel îngeresc. AndreiAlinandru primise nota zece la naștere și un nume pe măsură, care să trimită către marii bărbați din ortodoxie și istorie. Pentru Nicole, acest copilaș avea să fie o adevărată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tronul domnesc o horbotă sculptată în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stăteau de vorbă doi oameni. Unul din ei era un bărbat foarte Înalt, destul de tânăr, În veșmintele nobililor din partea locului: o haină scurtă, până la genunchi, dintr un postav italienesc fin, cu tiv brodat și fără mâneci. Culoarea neagră sublinia statura vânjoasă, dar nu lipsită de eleganță a cavalerului. De sub el apărea o cămașă de zale care, Împreună cu Încălțările și pintenii argintii, Îi dădea o Înfățișare războinică, mult prea războini că pentru nevinovata vânătoare la care avea aerul că ia parte. Purta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]