369 matches
-
adânc și‑mi împrospătez rujul. Apoi ies din casă și ocolesc casa familiei Webster. Mă strecor fără să mă vadă nimeni în cort printr‑o deschizătură laterală și mă uit la lume. Toți se plimbă încoace și‑ncolo, într‑o vânzoleală generală și nimeni nu mă vede. Lângă intrare stau aliniați Tom, Lucy și părinții lor, dar nici moartă nu mă duc acolo. Așa că mă fofilez spre o masă goală, mă așez, după puțin timp vine o chelneriță și îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu relațiile, cu prosperitatea. Cu investițiile în știința de cercetări. Acuma de-a venit, au făcut calicii liste să-i ia banii. Că s-a dus vorba că dă ajutoare de bani, de mâncare, de ce are nevoie calicimea. Știți ce vânzoleală e în oraș cu listele astea? Ăl mai tare, bine spuneți! Nu zicea că el vă dă actele?! Și Jambirică, de stă acolo la post, atunci de ce v-a luftat ai lui Brandaburlea, de-a încâlcit ițele. Nu de la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de se cățărase pe vreo creangă a salcâmului și le făcea de-acolo semne teroriștilor cu vreo lanternă. Mai devreme, Dinescu sau Caramitru, sau altcineva, nu mai reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere cu teroriști care să atace revoluția în direct. Nisip nu zări nimic suspect în salcâm. Pur și simplu burtosul dispăruse. Coborî cu privirea spre revoluționarii săi. Îi cerceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dintâi? Două Mame, sau două Mioare? Chiar dacă ne numim la fel, Mioara mea trebuie să fie Mama cealaltă. Dacă nu, lumea nu are sens. Totul ar fi haos, Diavolul ar triumfa. Infernul ar triumfa și ar fi Rai; sătul de vânzoleala necontrolată fără arhetipuri și constante, Diavolul s-ar autoflagela convertindu-se la creștinism. Adică la autocunoaștere și-și va vedea răul din el pe care-l va modela, cizela, șlefui și-i va falsifica unele finaluri, înlocuind actorii sau înlocuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei care cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare de oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai pune mâna pe mătură și lopată să curăți străzile. În felul ăsta câștigi un ban cinstit. Vrei să vină cei de la Bruxelles să ne măture țara? Uite ce-i În jurul nostru: gunoaie și cerșetori, fețe posomorâte, șantaj, delincvență, corupție, vânzoleală politică, ură, lipsă de civism, buimăceală, analfabetism, și ei se dau mari că Europa ne-a primit,,....Nu ești atât de bătrân, mai poți ține un măturoi În mână. V-ați Înmulțit ca șobolanii, nu mai are omul loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va veni curând. Sunt dezgustat și Învins de viață. Tu ești ceva mai tânăr și, pe deasupra ai o fiică În Noua Zeelandă și, la o adică poți pleca acolo, dacă nu mai suporți țara asta plină de surprize. Dispar amândoi În vânzoleala de pe marele bulevard, Îndepărtându-se de Antoniu... Vremea s-a Înmuitat, probabil au fost ultimele zile geroase, și acum, zăpada a Început să se topească formând o clisă călduță În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil, de prisos: cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin, Își spune. O voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ziua, decât să privească nemișcat prin fereastra redacției. N-a primit pe nimeni În birou, n-a adresat nimănui nici un cuvânt. De unde vin și unde se duc? Nu-mi place să-i pictez, Își spune scrâșnind din dinți. Mă sperie vânzoleala asta absurdă. Eu sunt obișnuit cu alte imagini, alte gesturi, cu alte mirosuri, cu alte zgomote, cu altă Îmbrăcăminte. O bătaie În ușă Îl trezește din transa Întrebărilor. Spune Însfârșit, un ,,da,, scurt și, În cadrul ușii Își face apariția fotoreporterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este Încălțată. Gorila a dispărut, s-a pierdut În vânzoleala orașului. Într-un târziu, mașina salvării, oprește pe linia de tramvai, la câțiva metri de locul unde zace femeia, blocând circulația mașinilor din zonă. Doi polițiști, fac o breșă În mulțimea excitată de curiozitate, pentru paramedicii care au coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o avea la începutul piesei. Trăind într-un „spațiu închis”, fără ieșire, personajele comediilor caragialene „nu pot ieși din masca lor”. Efectele noii tehnici se resimt în consistența și coerența personajului ascuns de mască. În mișcarea amețitoare, tumultoasă și în vânzoleala plină de încurcături din spațiul închis, totalitatea umană își pierde simțul realității. Lumea e interpretată de Caragiale în simboluri comice, în viziuni care traduc adevărurile în oglinzi bufone, pentru a le întipări mai exact dimensiunile reale de „lume absurdă”, „de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la unul la altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu ieșit din comun. Intrigat, chelnerul iuțește pasul către masă strigând: Hei! Hei!... Băieții se precipită pe culoar spre ieșire. În graba lor cea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să-l omoare omul și pe care să-l ferească? Sau - cum a zis învățătorul-poet: „Se vor linge, fiind neamuri, și vor sări și unii, și alții la lume!”. Un deștept. Poate așa era în poemul lui. Donna Iulia privea vânzoleala ce cuprinsese târgul, gândindu-se că pricina nu era atât haita nevăzută a lupilor albi, cât Vânătorul. Omul ăsta i-a zăpăcit pe toți! A dat deșteptarea! Și-a amintit vorbele lui. Să creadă el! Urbea doarme: are un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
în putere - intrau în labirint. Era o chestiune de orgoliu, mai presus chiar decât o participare la război. Un război era un fleac. Vitejii și norocoșii scăpau. De multe ori scăpau și fricoșii. Un război era, în fond, o mare vânzoleală, un haos și se putea petrece orice. Or, labirintul însemna ordine. Așa reieșea și din spusele înțelepților, mesageri fideli ai cititorilor în stele: „În labirint stăpânește o rânduială perfectă. Lumina astrelor nu este reflectată deloc la întâmplare; pe boltă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Utilajul pe care l-ai schimbat cu Frigul să fie atât de bun și de perspectivă. În sfârșit, Laur pleacă de la restaurant și merge până la capătul liniei de troleu respectând indicațiile primite. În Tomis, noul cartier al Constanței, se vede vânzoleală de macarale, utilaje și mașini specifice șantierelor de construcții, însă trebuia să meargă mai departe să ia o mașină dintr-o stație de autobuz. Nefiind oră de vârf, autovehiculele veneau rar ele făceau turul variantei prin Zona industrială a orașului
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
țigări de la fiecare mașină, se adunau suficiente pentru colegi și pe gustul fiecăruia. Când mai adăugam că suntem studenți, primeam câteodată și pachete întregi. Nu mă interesau țigările, așa că acest punct îl socoteam nesemnificativ dar majoritatea băieților erau atrași de vânzoleala mașinilor. Într-o zi eu nu i-am observat pe ziariștii de la România Liberă, care sosiseră pe acolo și făceau un reportaj. M-au fotografiat de departe, eram în prim plan cu o grămadă de pământ în față, cu lopata
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei și strigătele Îl făcură să se teamă că Îl va apuca din nou durerea cumplită de cap. Toată vânzoleala aceea Îi aminti de piața de dimineață. Tocmai se gândea să plece când un glas Îl opri. — Vino, messer Alighieri, pe aici! Ia loc În cel de al Treilea Cer! Poetul se răsuci. În stânga lui, În colțul cel mai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la San Piero. Sau capitulul vreunei mânăstiri... I se păru că surprinde o iute privire de Înțelegere Între cei de față. — Dacă vei avea răbdare o clipită, vei Înțelege de Îndată, messer Alighieri, zise spițerul arătând spre fundul sălii, unde vânzoleala părea să se Întețească. De câteva momente se auzea un sunet firav de darabană, lent și senzual, acompaniat de freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lucrat la Roma, Împreună cu neîntrecutul Giotto, la Înfrumusețarea Urbei pentru Jubileu, stărui Bruno. Iar acolo s-ar fi putut naște rivalitatea care aici a explodat. Cât despre faptul că nici unul dintre ei nu a fost semnalat la Florența, cu toată vânzoleala de pelerini și postulanți, de armurieri și de negustori care se aruncă peste oraș ca niște tăuni pe o iapă gravidă, cred că e cu totul nerelevant ca argument adversum. — Atunci, cine credeți că ar putea fi meșterul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reveni În minte misterioasa dispariție a Antiliei, chiar din acea prăvălie. Cine a descoperit crima? Îl Întrebă pe Bargello. — Au fost oamenii mei, răspunse celălalt cu un accent prostesc de mândrie În glas. Patrulau pe dinaintea porții și au auzit o vânzoleală suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Antiliei, chiar din acea prăvălie. Cine a descoperit crima? Îl Întrebă pe Bargello. — Au fost oamenii mei, răspunse celălalt cu un accent prostesc de mândrie În glas. Patrulau pe dinaintea porții și au auzit o vânzoleală suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Piticului pătrund în oraș ca în filme, imediat după ce se lasă întunericul. Luptele încrîncenate abia acum încep în toate zonele Capitalei. Televiziunea funcționează ca un comandament general, transmite, intoxică ori de cîte ori este nevoie, poți să-ți imaginezi toată vînzoleala care nu se vedea pe micul ecran, toate nulitățile care trăgeau sfori, dădeau telefoane, împărțeau ordine călcînd în picioare orice ierarhii. Frontul (al naibii cum domnul Președinte își punea deja în practică nebunia) cere populației să apere Bucureștiul. Sediul Comitetului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întîmple, se făcuse liniște între timp, nu mai auzeam nimic, parcă cineva îmi băgase dopuri în urechi, îmi închipuiam că o să înceapă să turuie despre Cuba și Panama, Statele Unite, imperialism, clasa muncitoare, Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sfinții. Nu trebuie să le dai timp să se dumirească, pînă să-și dea ei seama că au fost fraieriți, tu trebuie să fi trecut și de al doilea filtru și, odată pășit înăuntru, fii sigur că într-o așa vînzoleală nimeni n-o să-ți mai poarte de grijă. Te oprești locului ca să-ți tragi sufletul, să te orientezi. — Ce spune Regizorașul? întreabă Gulie simțind că nu mai rezistă locului, că moare de nerăbdare. Că nu-și mai vede capul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te convins, ascultă-le gogomăniile, urmărește-le stresul, vînzoleala, privește-i cum își mănîncă unul altuia din palmă, cum merg toate ca unse, de parcă ar fi fost exersate de o mie de ori înainte. O clipă se gîndi cît de ușor i-ar fi venit să se amestece și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]