2,982 matches
-
o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate femeile cunoscute se amestecau într-o singură imagine, într-un singur sex, într-o singură suflare și parcă tot orașul se topea...” Cum ai putut să mă-nșeli, dobitocule? dă drumul în sfârșit la întrebare. - Măi fato, e literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roșiatic, tulbure, s-a dus lumea la fața locului, au căzut sătenii în genunchi, ca de altă minune. - Hai, Grigore, n-ai văzut ce furtuni au fost, au zburat acoperișurile cât colo, s-a prăvălit chirpiciul, au fost și niște vârtejuri, au învolburat până și leațurile din garduri și nutrețul din șuri, au zis reporterii că-s tornade, dar de... Poate a trăsnit pe undeva, ce mare lucru? - Ei, domn’ profesor, așa-i, anul ăsta nici grâul nu s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și dimensiunea trupului. Pentru a se ridica spre cer, aveau nevoie de faleza abruptă așezată Împotriva vîntului și Își dădeau drumul În gol cu vîntul În față, În timp ce pentru a ateriza aveau nevoie de un teren amplu, neaccidentat și fără de vîrtejuri care să-i arunce Înainte brusc, o „pistă” lungă pe care să alerge În timp ce frînau În nesăbuita lor aterizare. Survolă pentru cea din urmă oară insula, dînd de știre, prin croncănituri ascuțite, că urma să-și dea drumul cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-ar mai fi putut Întoarce și că se afla Înaintea morții sau a pierderii a ceea ce natura Îi dăruise mai frumos: niște aripi lungi, fragile și neprețuite, tivite cu alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor și plină de aroma prăjiturelelor pufoase și-a ciupercilor umplute. Nu-i stilul nostru. Brandy se uită la mine. Mult prea mulți oameni în jur. Dar agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plângă printre vergi, tânguindu-se parcă pentru pagubele pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu-i arunce pe coasta. Vâsliră pe întuneric până ajunseră în punctul dorit: un golf izolat, adăpostit de vânturile de răsărit, căci Miti Matái știa, din experiența, ca în acea parte a oceanului taifunurile băteau mereu dinspre sud-est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
băiat: Nu le-a plăcut. O văzu atunci pe doamna dirigintă, înțepenită în dreptul cortinei, plângând. Auzi sala descleștându-se și răbufnind în aplauze. Ropote uluitoare, de necrezut. Se retraseră în culise zăpăciți. Profesoara de engleză îi luă în brațe. În vârtejul stârnit, băiatul cu chitara întinse mâna Luanei: Eu sunt Victor. Victor Darie. Rosti Seneg nu veni la petrecerea organizată de Luana. N-o anunță că va lipsi, nu dădu nici măcar un telefon de complezență. În timp ce fata se da de ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
partea cealaltă a jurnalului Împăturit. Bill s-a aplecat să o sărute pe obraz. Vino cât mai curând, Margaret! — Taxi, doamnă? a Întrebat-o un ușier. — Nu, mulțumesc, o să merg puțin pe jos. Pe drum se tot oprea, prinsă În vârtejul circulației, copleșită de jeluiala copiilor cerșetori și de chemările stridente ale fetelor și ale băieților aliniați pe partea cealaltă a străzii. Spectacolul lor Îi făcea rău, așa că a Întors capul, Încercând să-și Închipuie că rumoarea aceea era mecanică, inumană
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe ceafă simțea un fior Înghețat. E cald ca naiba, a zis Bob. Transpir ca un porc. Or fi având cel puțin aer condiționat? E o mizerie cinematograful ăsta, la Singapore nici nu se vede așa ceva! șșșșt! Ecranul era un vârtej de nuanțe sclipitoare. Johan Încercă să urmărească povestea, dar i se păru că n-are nici cap, nici coadă. Vedea numai culori Învălmășite. Dealuri albastre. Pârâuri de pânză aurie. Câmpuri de un verde fluorescent. Râuri de cobalt pur. Un cer
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tine. M-am simțit de parcă erai singur, singur și sufereai, iar eu nu-ți veneam În nici un fel În ajutor. Poate că doar sunt Într-o ureche! Johan n-a răspuns pe loc. Bătută de vânt, ploaia căpăta forme ciudate, vârtejuri largi, sau săgeți Înfipte În pământ. și-a amintit o reproducere pe care o văzuse cu ani În urmă, desen ori acuarelă, nu mai știa dacă era una sau alta. Dăduse peste ea Într-o carte veche care fusese udată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un balast, parcă o vedea împietrită pe marginea drumului, învăluită de praful ce se iscase în urma autobuzului, așa de dens că-i împiedica vederea, nici n-o mai putuse privi pentru ultima oară, în imaginația lui ea pierise luată de vârtejul pulberii. Dispăruse în norul de praf, cu ochii șiroind de lacrimi, urma să dea piept cu gura satului dar atunci, în desimea prafului nu se gândise la asta. Niciodată în viața lui nu se mai repetase o poveste de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
agronomul ei, el într-un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața restaurantului, ziua care abia se ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țeapăn, ce, te joci cu inima omului...Își imagină scena morții, se înduioșă și mai și, gata, gata să dea în lacrimi. Am nervii slăbiți azi, să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea asupra înfofolitului Viorel Angelescu. Ați plecat? Da, gata, răspunse el gutural și ieși cu un nod în grumaz. O veni ea ziua când tovarășii șefi o să fie trași la răspundere. Un hipertensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luminoasă cu cer străveziu ca o petală de viorea, cu soare ca un palat de lumină topită, se auzi o voce: Vrei să mergi în universul calculatoarelor? Sigur, sigur că da! spun eu. Cu plăcere! Atunci m-a luat un vârtej într-un loc cu o duzină de ciuperci gigantice, pe fiecare ciupercă aflându-se câte un calculator de câte-un fel: unul de aur, unul de argint, unul de platină, unul de turtă dulce, unul din înghețată care nu se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster nu scrie, doamna Ster vorbește În scris, ceea ce e cu totul altceva, fu replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liliac Înflorit cu câte o bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și intact al clădirii pe care tocmai o lichidaseră. După o vreme, liniile precise s-au tulburat, s-au amestecat Într-un vârtej orbitor care s-a desprins de pământ fără greutate și, după un zbor lin, s-a lipit de cer ca un ochi palid de argint. Ce chestie, zise tovarășul Capră de la Sistematizare, nădușit de transpirație, e primul ozene jidănesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii ei cum plutea deasupra pieței Carolina un stol leneș de cocori. Se Învârteau doar, fără un țipăt, În cercuri largi la Început, apoi mai mici, tot mai mici, și, la un moment dat, a intrat În pământ asemenea unui vârtej cu vârful În jos și duși au fost. Unii cred că și acum Îi aud bătând rar din aripile lor moi, dincolo, deasupra mării. Prefera să aștepte decât să intre În atelier. Nudurile cu care erau tapetați pereții Îl indispuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ghicite spre locul unde ar fi trebuit să se afle ușa livingului și-am început să înot cu zel într-acolo. N-am ajuns departe. Ceva uriaș trecu în viteză prin apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tot trebuie să ne obișnuim unul cu altul, spusese. Am vrut să zic: Nu, zău, și să-i explic că Ian nu era deloc genul de pisică sociabilă sau măcar genul de pisică tolerabilă, ci mai degrabă un soi de vârtej făcut din lame. Dar apoi mi-am amintit că eu voi dormi pe podea, iar ea va sta în pat, și am spus doar: Bine, mersi. Am înaintat cu pași ușor de-a lungul clădirii, spre parcare, bucurându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
maldăre de plicuri A4 simple și căptușite și cu antet, foi desprinse din jurnale și registre și romane și albume fotografice. Tone și tone de hârtie și toate, fiecare bucățică, acoperite, sufocate, îngropate în linii și pătrate și triunghiuri și vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]